Traian Herseni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Mona Mamulea)

English


Herseni1.jpg

Traian Herseni (18 februarie 1907, satul Iaşi, comuna Vaida-Recea, jud. Făgăraş [acum: jud. Braşov] ― 17 iulie 1980, Bucureşti)

Sociolog, etnolog şi filosof.

DATE BIOGRAFICE

Membru al Şcolii sociologice de la Bucureşti care s-a format în jurul profesorului D. Gusti. Urmează Facultatea de Litere din Bucureşti (1924–1928), specialitatea „sociologie”. Din 1928, participă la campaniile monografice iniţiate de D. Gusti. Urmează la Universitatea din Berlin (1929–1930) studii de specializare în sociologie. Din 1931 este (neoficial) asistent la Catedra de sociologie, etică şi politică a Universităţii din Bucureşti, ulterior devenind conferenţiar (1939). Îşi susţine (1935) doctoratul în filosofie cu teza Realitatea socială. Încercare de ontologie regională (coordonator: D. Gusti). Aderă la Mişcarea Legionară (1936), din care se retrage în 1941. În 1940 este numit secretar general la Ministerul Educaţiei Naţionale. În 1941 este arestat ca urmare a politicii sale legionare. Din 1943, funcţionează ca profesor titular la facultatea de Drept din Cluj (refugiată la Sibiu), la Catedra de sociologie naţională. În 1945 este din nou arestat pentru câteva luni. Suspendat din învăţământ (1948) şi arestat din nou (1951), este condamnat la patru ani, pe care îi petrece la Jilava şi la Aiud. I se retrage dreptul de semnătură, pe care îl recapătă în 1957. După eliberare (1955), este bibliotecar la Institutul de Planificare (1956–1958); cercetător principal la Centrul de Cercetări Antropologice şi cercetător ştiinţific şi şef de secţie la Institutul de Psihologie al Academiei Române (1958–1973). Savant cu aptitudini de mentor, s-a înconjurat el însuşi de discipoli (printre aceştia: Vasile Caramelea, Gheorghiţă Geană, Walter Biemel).

OPERA

Semnificativă din punct de vedere filosofic este teza sa de doctorat, Realitatea socială. Încercare de ontologie regională, un demers de fundamentare a sociologiei pe baze fenomenologice. În definirea „ontologiei regionale”, T.H. recurge la termenul de Seinsregionen, introdus de Husserl şi comentat Levinas, termen căruia îi adaugă şi sensul de existenţă, pe lângă cel de esenţă, cu care se regăsea în textul husserlian. Scopul lui T.H. să dovedească prezenţa unei „regiuni existenţiale” proprii sociologiei şi să-i determine caracteristicile. Axată asupra societăţii ca existenţă, lucrarea redefineşte societatea ca dat nemijlocit, ca stare de conştiinţă. Înainte de a fi obiect al cunoaşterii, societatea este pentru individ formă de existenţă. Raporturile dintre individ şi societate sunt, aşadar, ontologice, iar nu gnoseologice. Faptul existenţei-în-societate se relevă individului uman pe cale intuitivă. Tot ce se poate spune cu temei despre societate este inclus în ceea ce T.H. numeşte „a trăi societatea”, lucrarea devenind o analiză existenţială a acestei trăiri. „A trăi societatea” (apriorismul existenţial) înseamnă în primul rând Mitdasein (termen împrumutat de la Heidegger). Societatea este în mod fundamental convieţuire; ea există în fiecare individ, după cum fiecare individ există în societate. Mai mult, existenţa societăţii în individ are primat ontic în raport cu existenţa individului în societate: ideea de societate există în conştiinţa umană înainte de posibilele ei concretizări materiale.
Relevantă sub aspect filosofic este şi metoda pe care o întrebuinţează în unele dintre lucrările sale. Forme străvechi de cultură poporană românească este o abordare hermeneutică a obiceiurilor cetelor de flăcăi din Ţara Oltului, realizată în scopul identificării unor vestigii arhaice din fondul cultural traco-geto-dacic. Demersul presupune o tehnică numită în şcoala sociologică de la Bucureşti „arheologie socială” (termen revendicat de H.H. Stahl). Metoda lui T.H. este integralistă, el tratându-şi obiectul de studiu nu ca pe un amalgam de elemente etnografice disparate, ci ca pe un complex cultural. În Literatură şi civilizaţie: încercare de antropologie literară întrebuinţează procedee hermeneutice pentru a identifica originea figurilor de stil. Geneza literaturii este legată de practica magiei în civilizaţiile arhaice, în care cea dintâi se regăseşte in nuce. Literatura şi magia au fost iniţial nediferenţiate, congenere şi coexistente, constituind un întreg organic. În faptul că ambele sunt universale, T.H. găseşte un sprijin în afirmarea propriului său universalism antropologic, pe linia lui Tylor şi a lui Frazer.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Realitatea socială: încercare de ontologie regională, Bucureşti, Editura Institutului Social Român, 193[5];
  • Sociologie şi etică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968;
  • Sociologia limbii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1975;
  • Literatură şi civilizaţie: încercare de antropologie literară, Bucureşti, Editura Univers, 1977;
  • Forme străvechi de cultură poporană românească: studiu de paleoetnografie a „cetelor de feciori” din Ţara Oltului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Petre Andrei”, Sociologie românească, an IV, nr. 7–12, 1942, pp. 562–565;
  • „Mihai Ralea şi ştiinţele umanistice”, Revista de filosofie, tom 12, nr. 3, 1965, pp. 351–363.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Thomas Hobbes”, în Istoria filosofiei moderne, vol. 1, De la Renaştere până la Kant, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Tiparul universitar” (Societatea Română de Filosofie), 1937, pp. 157–188;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Dialectica spiritului”, Azi, an 1, nr. 5, 1932, pp. 355–361;
  • „Filosofia timpului pierdut”, Gând românesc, an 1, nr. 3–4, 1933, pp. 113–120;
  • „Ontologia spiritului”, Azi, an II, nr. 2, 1933, pp. 646–650;
  • „Metafizică şi sociologie”, Gând românesc, an I, nr. 8, 1933, pp. 402–409; an II, nr. 1–2, 1934, pp. 68–73;
  • „Metafizica absolutului”, Azi, an III, nr. 1, 1934, pp. 883–890;
  • „Sociologia spiritului”, Azi, an III, nr. 3, 1934, pp. 1075–1081;
  • „Spiritul normativ”, Blajul, an I, nr. 12, 1934, pp. 521–526;
  • „Ştiinţa naţiunii”, Revista Fundaţiilor Regale, an I, nr. 12, 1934, pp. 592–602;
  • „Natură şi cultură. Cadrul cosmologic în monografia sociologică”, Societatea de mâine, an XII, nr. 1, 1935, pp. 3–6;
  • „Câteva consideraţii de antropologie filosofică”, Semne, an II, nr. 8, 1938, p. 2;
  • „Mihai Ralea şi estetica filosofică”, Contemporanul, nr. 39 (937), 25 septembrie 1964, p. 7;
  • „Probleme filosofice ale educaţiei”, Ramuri, an II, nr. 1 (6), 1965, p. 14;
  • „Civilizaţie şi cultură. 164 de înţelesuri”, Almanahul civilizaţiei, 1969, p. 13–17;
  • „Filosofia ştiinţei”, Familia, an V (105), nr. 3 (43), 1968, p. 8;
  • „Existenţialismul”, Familia, an V (105), nr. 5 (45), 1968, p. 4;


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Dan Dungaciu, Traian Herseni sau valenţele neîmplinirii. Încadrări sociologice şi antropologice, în vol. col. Şcoala sociologică de la Bucureşti. Tradiţie şi actualitate, Bucureşti, Editura Metropol, 1996, pp. 173–210;

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Iordan Datcu, Dicţionarul etnologilor români, 1, Bucureşti, Saeculum I.O., 1998, pp. 311–313;
  • Dumitru N. Dumitrescu, „Herseni Traian”, în Ştefan Costea (coord.), Sociologi români. Mică enciclopedie, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pp. 249–253.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Traian Brăileanu, „Traian Herseni, «Sociologie românească. Încercare istorică» (...)”, Însemnări sociologie, an IV, nr. 1, 1940, pp. 30–31;
  • Marin Diaconu, „Traian Herseni – repere biografice şi spirituale”, Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 1–2, 2007, pp. 7–36;
  • Gheorghiţă Geană, „Exemplaritatea unui destin”, Revista Română de Sociologie, anul VIII, nr. 1–2, 1997, pp. 31–35;
  • Gheorghiţă Geană, „Traian Herseni şi întemeierea filosofică a sociologiei” (emisiune radiofonică), Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 1–2, 2007, pp. 244–252.
  • Maria Larionescu, „Ontologia regională a lui Traian Herseni”, Revista Română de Sociologie, anul VIII, nr. 1–2, 1997, pp. 9–15;
  • Georgeta Marghescu, „Traian Herseni şi vocaţia transdisciplinarităţii”, Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 1–2, 2007, pp. 89–98;
  • Laura Pană, „Viziunea sistemică şi metodologia structurală în opera lui Traian Herseni”, Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 1–2, 2007, pp. 99–126;
  • Florin Mihăilescu, „Traian Herseni şi logica literaturii”, Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 1–2, 2007, pp. 127–134;
  • Edgar Papu, „Traian Herseni, «Realitatea socială (...)»”, Revista de filosofie, vol. XX, nr. 1, ianuarie–martie 1935, pp. 90–91;
  • Stelian Stoica, „Sociologie şi etică”, Revista de filosofie, tom 16, nr. 2, februarie 1969, pp. 273–276;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Gheorghiţă Geană, „Literatura şi civilizaţia”, Amfiteatru, anul XII, nr. 11 (143), noiembrie 1977, p. 10;
  • Gheorghiţă Geană, „Forme străvechi de cultură românească”, Luceafărul, anul XXII, nr. 51 (921), 22 decembrie 1979, pp. 1, 7;
  • Gheorghiţă Geană, „La despărţirea de un cărturar”, Luceafărul, anul XXIII, nr. 31 (953), 2 aug. 1980, p. 7;
  • Constantin Noica, „Sociologie monografică românească”, Revista Fundaţilor Regale, an I, nr. 8, 1934, pp. 419–428;
  • Constantin Noica, „O remarcabilă încercare sociologică”, Revista Fundaţilor Regale, an II, nr. 6, 1 iunie 1935, pp. 678–681;
  • Henri H. Stahl, „Traian Herseni (1907–1980). O evocare”, Viitorul social, an IX, nr. 4, 1980, pp. 698–704.