Newsletter Filozofie

Ana Bazac (coord.), Cultura si adevar. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu, Bucuresti, Editura Academiei Romane

Volumul reuneşte 14 lucrări care au stat la baza comunicărilor la sesiunea ştiinţifică de sub egida Academiei Române, Secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie, Tudor Vianu în cultura română, organizată cu prilejul aniversării a 110 ani de la naşterea gânditorului. Sesiunea a fost şi manifestarea în România a Zilei mondiale a filosofiei – 2007, care a avut loc la Giurgiu, pe 28 septembrie 2007.
Autorii studiilor, în ordinea prezentării în volum, sunt: Alexandru Surdu, Alexandru Boboc, Marin Aiftincă, Ecaterina Morar, Ioan N. Roşca, Constantin Stoenescu, Elena Cobianu, Alexandru Giuculescu, Vasile Morar, Mircea Oancea, Beatrice-Adriana Balgiu, G.G. Constandache, Alexandrina Dragomir, Ana Bazac.
Cercetările redate aici configurează o imagine deschisă atât asupra filosofiei cât şi asupra operei filosofice a lui Tudor Vianu, după cum propun chiar controverse legate de aspecte privind raportul dintre continuitatea şi discontinuitatea valorilor şi ideilor despre ele.
Volumul începe cu studiul lui Alexandru Surdu, Despre influenţe kantiene în Estetica lui Tudor Vianu, în care – logica fiind anticamera ştiinţelor, cum spunea Kant - se abordează maniera în care un estetician interesat de sistematizare şi, în acelaşi timp, de interpretarea creaţiei artistice ce transcende tiparele sistematice, a reţinut o metodologie specifică logicii dialectice tetradice.
Studiul lui Alexandru Boboc, Ideea de cultură modernă în programul concepţiei activiste a culturii, relevă specificul filosofiei culturii a lui Tudor Vianu: ca interpretare modernă a concepţiei activiste a culturii, prin evidenţierea corelaţiilor dintre marile concepte ale activismului cultural umanist şi marii reprezentanţi ai acestuia.

Studiul lui Marin Aiftincă, Valoarea în viziunea lui Tudor Vianu, deschide aici dezbaterea asupra problemelor valorii, prin prezentarea sistemului axiologic al lui Vianu aşa cum a fost constituit acesta prin includerea influenţelor neo-kantiene şi fenomenologice. Originea, natura, creaţia, ierarhia şi sistemul valorilor sunt explicate prin relevarea modernităţii şi a patosului umanist care au caracterizat teoria valorii a lui Tudor Vianu.
Studiul Fragilitate şi raţionalitate la Tudor Vianu, de Ecaterina Morar, abordează din perspectivă antropologică idealul clasic al omului, susţinut cu ardoare de Tudor Vianu. Cum acest ideal implică încrederea în puterea raţiunii, se evidenţiază maniera complexă şi nuanţată în ca Vianu a susţinut această încredere şi a discutat şi iraţionalitatea comportamentului uman.
Studiul lui Ioan N. Roşca, Ierarhia valorilor în concepţia lui Tudor Vianu, cercetează în manieră critică problema criteriilor ierarhiei valorilor, aşa cum au apărut acestea la Vianu dar şi la alţi filosofi (Blaga).
Studiul Adevărul ca valoare. O interpretare din perspectiva teoriei valorilor a lui Tudor Vianu, de Constantin Stoenescu, este o analiză epistemologică a adevărului în relaţie cu teoria valorilor a lui Vianu: statutul adevărului într-o teorie a valorilor, cum şi de ce ne apare adevărul drept valoare, care sunt consecinţele teoretice ale caracterului normativ al adevărului, este adevărul valoarea supremă în orice context cultural, sunt probleme surprinse în acest studiu.
Studiul De la filogeneza idealului la criza contemporană a valorilor, de Elena Cobianu, insistă asupra perspectivei lui Vianu despre dezvoltarea şi continuitatea valorilor şi contrapune acesteia o anumită imagine a crizei actuale a valorilor.
Studiul Tudor Vianu – analist al creaţiei artistice, de Alexandru Giuculescu, evidenţiază cauzele şi consecinţele focalizării lui Tudor Vianu pe cercetări estetice şi de analiză a creaţiei artistice.
Studiul lui Vasile Morar, Obsesia conexiunii dintre estetic şi etic la Schiller şi Vianu, atrage atenţia asupra dialogului dintre cei doi referitor la prioritatea valorii estetice sau etice, la împletirea acestor valori, la relativa lor opoziţie, la fundamentarea aşezării umane pe o valoare sau pe cealaltă.
Studiul Structura operei de artă la Tudor Vianu, de Mircea Oancea, descrie teoria formală a operei de artă aşa cum a fost ea construită de Vianu, prima în cercetarea estetică românească.
Studiul Beatricei Adriana Balgiu, Natura creaţiei artistice la Tudor Vianu, reprezintă o punctare, din perspectivă psihologică, a drumului parcurs de opera artistică de la nivelul de schemă mentală iniţială la forma elaborată. Specificul, caracteristicile, mecanismele şi capacitatea de creaţie artistică sunt relevate în relaţie cu achiziţiile contemporane ale cercetărilor în domeniu.
Despre autonomia frumosului artistic (Arghezi al lui Vianu), de G:G. Constandache, se doreşte a fi – într-un dialog cu cercetarea lui Alexandru Giuculescu ce conţine o referire specială la analiza lui Vianu asupra lui Ion Barbu – o punctare a concepţiei lui Vianu despre unitatea autonomă a artei, dar realitate istorică mobilă şi condiţionată, mai ales aşa cum a apărut în studiul lui Vianu asupra lui Arghezi.
Studiul Tudor Vianu şi „captivul din oglindă”, de Alexandrina Dragomir, este o cercetare semi-fenomenologică a modului în care a avut loc analiza lui Vianu asupra istoriei formelor simbolice. Pornind de la cunoaşterea fenomenelor culturale de la straturile de suprafaţă/aparenţe către esenţe, Vianu a depăşit conştiinţa simplificatoare datorită faptului că a avut un program de cunoaştere totalizatoare a domeniilor culturii, de interpretare lucidă a fenomenelor imediate.
„Filosofii sub vremi”: aspecte de filosofie socială la Tudor Vianu, de Ana Bazac, insistă asupra modului în care Vianu a profesat şi, în acelaşi timp, a susţinut într-un mod limitat valorile democraţiei şi umanismului.
Aşadar, studiile dezbat probleme cardinale din filosofie, cu referire la creaţia lui Tudor Vianu: perspectivă sistematică, ordine şi, în acelaşi timp, deschidere a cercetării filosofice spre un filosofic neconvenţional; perspectivă axiologică, construcţie şi sistem de valori şi, în acelaşi timp, cercetare a noului, a varietăţii greu de catalogat, a non-conformismului; perspectivă gnoseologică, de cunoaştere şi înţelegere „de jos în sus” şi „de sus în jos”; perspectivă epistemologică, rigoare analitică şi, în acelaşi timp, istoricitatea şi fluenţa conceptelor, cunoaşterii, fenomenelor; perspectivă antropologică şi psihologică asupra creaţiei, conceptelor şi creatorului, puternic şi limitat totodată; perspectivă socială asupra condiţionării sociale a creaţiei culturale, a asumării valorilor, a consecinţelor sociale ale acestei asumări. Imaginea creionată în acest volum este aceea de filosofie vie (nu e vorba de Lebensphilosophie), foarte strâns legată de existenţă ca atare.
Fiecare studiu este precedat de un rezumat într-o limbă străină de circulaţie, după cum este urmat de bibliografia la care s-au dat referinţe în cursul lucrării, în note de subsol, după standardul Academiei Române.