Liviu Rusu

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Iulia Iordan)


Liviu Rusu (9.11.1901, Sărmaşu, judeţul Mureş – 17.12.1985, Cluj-Napoca)

Psiholog, estetician, eseist, istoric literar, profesor.

DATE BIOGRAFICE

Primele clase le urmează în satul natal, iar gimnaziul şi clasele liceale la Liceul Evanghelic German din Bistriţa. Din 1920 îşi începe studiile universitare, mai întâi în cadrul Facultăţii de Drept şi, din anul 1921, cursurile de psihologie ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj. În anul 1928 îşi ia licenţa cu o lucrare despre selecţia copiilor dotaţi sub îndrumarea profesorului şi psihologului Florian Ştefănescu-Goangă. Vor urma câteva stagii de cercetare în Germania şi doctoratul în estetică la Universitatea Sorbona din Paris, sub îndrumarea lui Charles Lalo, finalizat cu teza Essai sur la création artistique, publicată în 1935 la editura franceză Alcan. Din 1938 până în 1948 este titular al catedrei de Estetică în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj-Napoca. O perioadă este înlăturat de la catedră de către autorităţi şi lucrează ca bibliotecar alături de Lucian Blaga, pentru ca din anul 1961 să revină la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca pentru a preda Literatura universală şi comparată. De asemenea, a lucrat şi ca cercetător în cadrul Institutului de Lingvistică şi a avut o bogată carieră publicistică colaborând cu diverse publicaţii culturale.

OPERA

Primele interese filosofice ale lui L.R. sunt de natură psihologică, pentru ca treptat ele să se extindă şi spre probleme de ordin estetic. Autorul încearcă să dea coerenţă sistemului său estetic prin intermediul celor trei lucrări principale: Essai sur la création artistique (1935), Estetica poeziei lirice (1937), Logica frumosului (1946) şi în unele capitole din De la Eminescu la Lucian Blaga (1971). Prima dintre ele, Eseu despre creaţia artistică. Contribuţie la o estetică dinamică, a fost prezentată ca teză de doctorat şi este probabil cartea de estetică scrisă de un autor român cea mai cunoscută peste hotare. Autorul se declară încă din primele pagini la antipodul concepţiei tradiţionale asupra esteticii. L.R. consideră că neajunsurile acesteia ar fi, în principal, centrarea fie pe opera de artă, fie pe trăirea sau contemplaţia estetică. De aceea, acesta adoptă o altă poziţie, aceea a centrării pe intenţia artistică şi creaţia operei de artă. Abordările anterioare ar fi aşadar de natură „statică”, pe când L.R. ne propune o abordare „dinamică”. Creaţia artistică devine problema fundamentală a esteticii, din ea derivă atât explicarea, descrierea, cât şi înţelegerea tuturor celorlalte probleme estetice. Teza de bază cu privire la geneza artei este următoarea: creaţia artistică nu este o atitudine accidentală a omului, ci este „o formă de viaţă”: „Artistul creează pentru că nu poate altfel.”
În Logica frumosului, creaţiei artistice îi ia locul frumosul în sensul de valoare estetică, acesta devenind obiectul central al esteticii lui L.R. După încercarea de întemeiere a unei estetici dinamice pornind de la actul artistic din Essai sur la création artistique, Logica frumosului reprezintă schema unui sistem personal de estetică. În ceea ce priveşte titlul lucrării, autorul îl explică pornind, de la sintagma „logica frumosului” ce provine de la heracliticul logos, în sensul de „sinteză a normelor şi a legilor inerente”, de „tendinţa intrinsecă a firii spre ordine” care este şi una dintre caracteristicile frumosului. L.R. spune în primele pagini ale cărţii sale: „După părerea noastră, frumosul este pur şi simplu fenomenul estetic de bază, el formează obiectul esteticii. Revenim deci la vechea idee, că estetica este ştiinţa frumosului. Iar această concepţie implică cu aceeaşi îndreptăţire atât frumosul artistic, cât şi frumosul natural.” Această lucrare are caracterul unei teorii a valorilor, având în centrul său frumosul ca valoare estetică prin excelenţă. L.R. este, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai esteticii româneşti.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Selecţia copiilor dotaţi, Cluj-Napoca, Tipografia Cartea Românească, 1929;
  • Goethe, câteva aspecte, Cluj-Napoca, Tipografia Naţională, 1932;
  • Essai sur la création artistique. Contribution a une esthetique dynamique, Paris, Felix Alcan, 1935; Bucureşti, Editura Univers, 1972;
  • Le sens de l’existence dans la poesie populaire romaine, Paris, Felix Alcan, 1935;
  • Estetica poeziei lirice, Cluj, Editura Institutului de Psihologie al Universităţii, 1937; ediţia a II-a, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1944; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969;
  • Logica frumosului, Cluj, Editura Universităţii Regele Ferdinand I, 1946, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968;
  • Eschil, Sofocle, Euripide, Bucureşti, Editura Tineretului, 1961; ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968;
  • Eminescu şi Schopenhauer, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966;
  • Viziunea lumii în poezia noastrã populară: de la resemnare la acţiunea creatoare, Bucureşti, 1967;
  • Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1979;
  • De la Eminescu la Lucian Blaga şi şi alte studii literare şi estetice, Bucureşti, Cartea Românească, 1981;
  • Eseu despre creaţia artistică. Contribuţii la o estetică dinamică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Max Dessoir, estetician şi filosof”, Revista Societatea de maine, nr. 2-5, Cluj, 1933;


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Nicolae Balotă, Euphorion, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969;
  • Vasile Morar, Tradiţiile gândirii estetice româneşti, vol. II, Minerva, Bucureşti, 1984;

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Valentin Protopopescu, „Logica frumosului” în Dicţionarul operelor filosofice româneşti, coordinator Ion Ianoşi, Humanitas, Bucureşti, 1947;
  • Vasile Morar, „Eseu despre creaţia artistică. Contribuţii la o estetică dinamică”, în Dicţionarul operelor filosofice româneşti, ed.cit.;
  • Charles Lalo, Edgar de Bruyne, în Revue néoscholastique de philosophie, vol. 39, deuxième série no.51, august 1936, p. 384-386;
  • Charles Werner, în Journal de Genève, jeudi, 24, juin 1937, p. 2;
  • V. Feldman, în Revue de synthèse, vol. XII, nr. 2, oct. 1936, p. 229-231;
  • B. Fondane, în Cahiers du sud, février, 1937, p.141-142;
  • Hector Talvart, în Les Nouvelles littéraires, nr. 690, 4 janvier, 1936, p. 9;
  • Guillaume de Briqueville, în Revue bibliographique et critique, nr. 27-28, mars 1936, fiche nr. 782;
  • P. Panici, în Études. Revue catholique d’intérêt général, 20 mai, 1937, p. 555-556;
  • D. Z. Milacici, în Straski knizevni glasnik, serie nouă, mai-august 1936, p. 79-80;
  • M. Mancaş, în Atheneum, An II, nr. 3-4, iulie-decembrie, 1936, p. 512-514;
  • Petru Comarnescu, în Revista Fundaţiilor Regale, An III, nr. 5, 1 mai 1936, p. 449-454;

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • Marian Papahagi, „Studiu introductiv” în vol. Eseu despre creaţia artistică. Contribuţii la o estetică dinamică, ed. cit.