Lucian Blaga

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Mircea Flonta)

English


Lucian Blaga.jpg


Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancrăm — 6 mai 1961, Cluj)

Filosof al culturii, poet, dramaturg, romancier, eseist, traducător.

DATE BIOGRAFICE

Studii de filosofie la Universitatea din Viena, 1917–1920. Teza de doctorat – Kultur und Erkenntnis. Beiträge zur Erkenntnislehre vom kulturhistorischen Standpunkte – a fost predată în 1920 şi susţinută în 1921 la Universitatea din Viena. Publicist şi diplomat. Din 1939, profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. Membru al Academiei Române din 1937. Exclus din Academie în 1948 şi îndepărtat de la catedră în 1949. Cercetător la Institutul de Istorie al Academiei din Cluj şi, apoi, până la încetarea din viaţă, cercetător bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, care îi poartă astăzi numele. În afara eseisticii şi a scrierilor care constituie sistemul său filosofic, este apreciat în România drept un poet şi dramaturg de seamă. Influenţe importante în formarea gândirii sale filosofice au exercitat filosofia teoretică a lui Kant, istorismul lui Dilthey, intuiţionismul lui Bergson, morfologia germană a culturii (Simmel, Frobenius, Spengler) şi filosofia formelor simbolice a lui Cassirer. Nominalizat pentru Premiul Nobel în 1956 la propunerea lui Rosa del Conte şi a lui Basil Munteanu.

OPERA

L.B. este autorul unui sistem filosofic original, pe care l-a expus în 4 „trilogii” (Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia cosmologică şi Trilogia valorilor). Sistemul său reprezintă o expresie a înţelegerii filosofiei drept „viziune asupra lumii” (Weltanschauung), o reprezentare asupra realităţii ca întreg, asupra sensului şi scopului existenţei umane. Centrul sistemului îl constituie metafizica, care răspunde întrebărilor despre originea, sensul şi finalitatea ultimă a tot ce există. În filosofia lui L.B. sunt reunite cercetări analitice, care se finalizează în distincţii conceptuale, şi o construcţie metafizică. Analitica sau „filosofia de aspecte ştiinţifice” este mai obiectivă, explicaţia metafizică mai problematică, mai riscantă, dar mai „înaltă”. Ca reprezentare asupra transcendentului, a absolutului, metafizica va fi caracterizată drept un salt în incontrolabil. Neputând fi confruntate cu realităţile pe care le vizează, construcţiile metafizice urmează să fie evaluate doar prin raportare la caracteristici intrinseci, cum ar fi „adâncimea” şi „înălţimea” lor în raport cu planul orizontal al experienţei. Ele nu se impun, prin urmare, în mod constrângător tuturor spiritelor, ci pot fi doar „preferate”.
Într-un capitol al lucrării sale de metafilosofie, Despre conştiinţa filosofică (1947) L.B. s-a exprimat clar în această privinţă. Dat fiind obiectivul lor, acela de a oferi viziuni asupra absolutului, teoriile metafizice se situează în afara domeniului cunoaşterii obiective. Amploarea, profunzimea şi armonia interioară a construcţiei ideatice sunt atributele ce conferă valoare unei „plăsmuiri metafizice”. Ca si artistul, metafizicianul creează o lume, lumea sa proprie. Această lume se poate impune si altora „datorită adâncimii şi măreţiei viziunii, datorită argumentului şi câteodată datorită sugestiei proprii cuvântului”, şi nu prin raportare la criterii şi exigenţe obiective, universale. Concluzia este că o construcţie metafizică, ca viziune personală, va trebui sa fie judecată din propriile ei perspective. Evaluarea ei nu va putea fi realizată dintr-o perspectiva externă, ci numai printr-o critică internă, imanentă. Concepând metafizica ca Weltanschauung, L.B. se delimitează de înţelegerea ei ca ştiinţă, cu referiri critice îndeosebi la înţelegerea kantiană a metafizicii.
Metafizica lui L.B. constituie o explicaţie a lumii ca întreg, a cunoaşterii şi a culturii, a sensului existenţei omeneşti. Temelia ei este o cosmologie. Centrul existenţei, numit de L.B. Marele Anonim, caracterizat şi drept „principiu metafizic absolut”, generează direct „diferenţiale”, entităţi simple şi indestructibile. Prin procesele de integrare ale „diferenţialelor” iau naştere lumea şi omul. Condiţia omului este o consecinţă directă a preocupării Marelui Anonim pentru asigurarea poziţiei sale centrale în cadrul existenţei. „Cenzura transcendentă”, pe care o instituie Marele Anonim, face ca „o cunoaştere absolut adecvată” de către om a centrului metafizic al existenţei, a lumii şi a lui însuşi să fie imposibilă. Se asigură, astfel, „conservarea misterelor”.
Această viziune „mitico-filosofică” conţine drept element central distincţia dintre două moduri de a exista ale fiinţei umane: existenţa în lumea dată, pentru autoconservare, şi existenţa în orizontul misterului, în scopul revelării acestuia. Primul mod constituie baza vieţii umane, dar abia cel de al doilea îi conferă plenitudine şi o demnitate superioară. Celor două moduri ale existenţei le corespund două tipuri de cunoaştere, pe care L.B. le numeşte metaforic „paradisiacă” şi „luciferică”. Cunoaşterea de tip I organizează experienţele prin categoriile intelectului, în scopuri preponderent practice. Cunoaşterea de tip II tinde, dimpotrivă, spre transcendent, încearcă „să reveleze mistere”. Aceste „revelări” sunt neadecvate obiectului, „disimulatorii”, datorită cenzurii pe care Marele Anonim o exercită prin „matricea stilistică”, situată în spiritul inconştient. În contrast cu o cunoaştere adecvată şi nelimitată, proprie Marelui Anonim, stă cunoaşterea adecvată, dar limitată (cunoaşterea de tip I), sau nelimitată, dar cenzurată (cunoaşterea de tip II), proprii omului. Aspiraţia minţii omeneşti de a cuprinde întregul, totalitatea, va fi plătită cu preţul istoricităţii, al relativităţii rezultatelor. L.B. revine la această temă în ultimele rânduri ale ultimului studiu al trilogiilor sale, Fiinţa istorică: „Permanenţa destinului creator al omului este însă tragic condiţionată. Condiţiile care garantează omului existenţa creatoare sunt exact condiţiile prin care omului i se risipesc şansele de acces la absolut”.
Matricea stilistică este caracterizată drept o constelaţie de factori (orizonturi spaţiale, temporale, accentele lor axiologice, năzuinţa formativă etc.). Ea îşi pune amprenta asupra tuturor creaţiilor culturii, prin care omul încearcă „revelarea misterelor”. Matricele stilistice sunt variabile de la o comunitate istorică la alta şi chiar de la un grup la altul sau de la o personalitate creatoare la alta. În calitatea sa de creator de cultură, omul este „o fiinţă istorică”. Stilul specific unei anumite epoci de cultură îşi exercită influenţa şi asupra tehnicii, a producţiei economice şi a organizării sociale, asupra multor aspecte ale vieţii cotidiene. Nu numai cultura spirituală, ci şi civilizaţia materială este impregnată de istoricitate. Metafizica blagiană a stilului ia, astfel, forma unei „metafizici a istoriei”. Studiile lui L.B. consacrate mitului, religiei, culturii populare, artelor, filosofiei, ştiinţei teoretice îşi propun, pe de o parte, să determine ceea ce constituie specificul fiecăreia dintre acestea, iar, pe de altă parte, să evidenţieze caracteristici stilistice care disting principalele lor forme istorice. Atunci când caracterizează matricea stilistică românească (vezi, bunăoară, „spaţiul mioritic”), L.B. are în vedere un mod de a simţi şi de a gândi caracteristic satului arhaic, pe care îl descrie într-un mod pronunţat idealizat, mai mult ca „idee” decât ca realitate empirică.
Construcţia filosofică a lui L.B. satisface într-un înalt grad exigenţele clasice ale sistemului. Filosofia cunoaşterii, a culturii şi a istoriei sunt structurate de teme şi distincţii metafizice cum sunt menţinerea echilibrului existenţei şi conservarea misterelor, distincţia dintre două moduri de existenţă ale omului şi două tipuri de cunoaştere, determinarea stilistică a tuturor încercărilor de „revelare a misterelor”. L.B. şi-a caracterizat sistemul drept o întemeiere, pe multiple planuri, a destinului creator al omului. El aprecia că eşecul fatal al oricărei aspiraţii spre cunoaşterea adecvată a transcendentului imprimă existenţei umane tragism şi, totodată, o supremă demnitate.
În epoca precomunistă, filosofia lui L.B. a fost respinsă de susţinători ai unei „filosofii ştiinţifice”, precum Constantin Rădulescu-Motru sau Anton Dumitriu, şi combătută drept „neortodoxa” şi „necreştină” de teologi ca Dumitru Stăniloae. Imaginea lui L.B. asupra satului romanesc a fost criticată de cercetători ai culturii populare, ca Henri Stahl. În primele decenii ale dominaţiei comuniste, sistemul lui L.B. a fost stigmatizat ca filosofie „idealistă” şi „mistică”. În ultima perioadă de timp, despre L.B. s-a scris probabil mai mult decât despre orice alt filosof român. Majoritatea covârşitoare a publicaţiilor au un caracter exegetic. S-a scris relativ puţin despre relevanţa unor teme şi motive centrale în sistemul lui L.B. pentru filosofia contemporană şi dezbaterea actuală de idei. Datorită accesului încă foarte limitat la trilogiile lui Blaga, în limbi de circulaţie internaţională, îndeosebi în engleză, puţine contribuţii ale filosofilor din străinătate la literatura blagiană merită să fie menţionate. Cercetări recente au evidenţiat însemnătatea şi actualitatea unor teme şi concepte ale filosofiei lui L.B. pentru filosofia culturii şi a tehnicii (Rainer Schubert), a religiei (Michael S. Jones) şi a ştiinţei (Mircea Flonta şi Alexandru Petrescu).


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Pietre pentru templul meu, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1920, retipărire în 1925;
  • Cultură şi cunoştinţă, Cluj, Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”, 1922;
  • Filosofia stilului, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1924;
  • Feţele unui veac, Arad, Editura Librăriei Diecezane, 1925;
  • Fenomenul originar, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, 1926;
  • Ferestre colorate, Arad, Editura Librăriei Diecezane, 1926;
  • Daimonion, Cluj, Editura Revistei „Societatea de Mâine”, 1930;
  • Eonul dogmatic, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1931;
  • Cunoaşterea luciferică, Sibiu, Tiparul Institutului de Arte Grafice „Dacia Traiană”, 1933;
  • Cenzura transcendentă. Încercare metafizică, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1934;
  • Orizont şi stil, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1936;
  • Spaţiul mioritic, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1936, retipărire 1937;
  • Geneza metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1937;
  • Elogiul satului românesc, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1937;
  • Artă şi valoare, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1939;
  • Diferenţialele divine, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1940;
  • Despre gândirea magică, Bucureşti, Fundaţia regală pentru Literatură şi Artă, 1941;
  • Religie şi spirit, Sibiu, Editura „Dacia Traiană”, 1942;
  • Ştiinţă şi creaţie, Sibiu, Editura „Dacia Traiană”, 1942;
  • Trilogia cunoaşterii. Eonul dogmatic. Cunoaşterea luciferică. Cenzura transcendentă, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943;
  • Saeculum, revistă de filosofie, Sibiu, Editura „Dacia Traiană”, 1943–44;
  • Trilogia culturii. Orizont şi stil. Spaţiul mioritic. Geneza metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1944;
  • Discobolul. Aforisme şi însemnări, Bucureşti, Editura Publicom, 1945;
  • Trilogia valorilor. Ştiinţă şi creaţie. Gândire magică şi religie. Artă şi valoare, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1946;
  • Despre conştiinţa filosofică, Cluj, Lito-Schildkraut, 1947;
  • Aspecte antropologice, Cluj, Uniunea Naţională a studenţilor din România, Centru studenţesc Cluj, 1948;
  • Hronicul şi cântecul vârstelor, Bucureşti, Editura Tineretului, 1965;
  • Gândirea românească din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966;
  • Zări şi etape, Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă, 1968;
  • Experimentul şi spiritul matematic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969;
  • Trilogia culturii. Orizont şi stil. Spaţiul mioritic. Geneza metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969;
  • Scrieri despre artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1970;
  • Izvoade. Eseuri, conferinţe, articole, Bucureşti, Editura Minerva, 1972;
  • Ceasornicul de nisip, Cluj, Editura Dacia, 1973;
  • Despre conştiinţa filosofică, Timişoara, Editura Facla, 1974;
  • Aspecte antropologice, Timişoara, Editura Facla, 1976;
  • Fiinţa istorică, Cluj, Editura Dacia, 1977;
  • Încercări filosofice, Timişoara, Editura Facla, 1977;
  • Elanul insulei. Aforisme şi însemnări, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977;
  • Opere, vol. 7, Eseuri, Bucureşti, Editura Minerva, 1980;
  • Opere, vol. 8, Trilogia cunoaşterii, precedată de Despre conştiinţa filosofică şi urmată de Experimentul şi spiritul matematic, Bucureşti, Editura Minerva, 1983;
  • Opere, vol. 9, Trilogia culturii, Bucureşti, Editura Minerva, 1985;
  • Schiţa unei autoprezentări filosofice, în Manuscriptum Nr. 3, 1986;
  • Opere, vol. 10, Trilogia valorilor, Bucureşti, Editura Minerva, 1987;
  • Opere, vol. 11, Trilogia cosmologică, Bucureşti, Editura Minerva, 1988;
  • Zări şi etape, Bucureşti, Editura Minerva, 1990;
  • Eonul dogmatic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993;
  • Cunoaşterea luciferică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993;
  • Cenzura transcendentă, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993;
  • Orizont şi stil, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994;
  • Spaţiul mioritic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994;
  • Geneza metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994;
  • Curs de filosofia religiei, Alba Iulia, Editura Fronde, 1994;
  • Hronicul şi cântecul vârstelor, Bucureşti, Editura Minerva, 1995;
  • Gândirea românească din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995;
  • Ştiinţă şi creaţie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996;
  • Gândire magică şi religie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996;
  • Artă şi valoare, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996;
  • Trilogia cosmologică. Diferenţialele divine, Aspecte antropologice. Fiinţa istorică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997;
  • Experimentul şi spiritul matematic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998;
  • Izvoade, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999;
  • Despre conştiinţa filosofică, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003;
  • Trilogia cunoaşterii. Eonul dogmatic. Cunoaşterea luciferică. Cenzura transcendentă, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003.

TRADUCERI ÎN LIMBI STRĂINE

  • Orizonte e stile, a cura de Antonio Banfi, traduzione de Mircea Popescu e Eugeniu Coşeriu, Milano, Minuziano Editore, 1946;
  • Zum Wesen der rumänischen Volkseele, übersezt von Julius Drasser, eingeleitet von Dumitru Ghişe, herausgegeben von Mircea Flonta, Bukarest, Verlag Minerva, 1982;
  • L’Éon Dogmatique, traduit par Jessica Raoul Marin, Mariana et Georges Danesco, preface par Vintila Horia, Lausanne, Editions l’Age d’Homme, 1988;
  • Eloge du village roumain, traduit par Mariana Danesco et Raoul Marin, Paris, Librairie du Savoir, 1989;
  • Les différentielles divines, traduit par Thomas Basin, Raoul Marin et Georges Denesco, Paris, Librairie du Savoir, 1990;
  • L’Etre historique, traduit par Mariana Danesco, Paris, Librairie du Savoir, 1991;
  • La trilogie de la connaisance, traduit par Raoul Marin et Georges Danesco, Paris, Librairie du Savoir, 1992;
  • Lo spazio mioritico, traduzione e note di Ricardo Busetto e Marco Cugno, introduzione di Marco Cugno, Alessandria, Edizioni dell’Orso, 1994;
  • L’espace mioritique, trad. du roumain par Y. Cauchois, Raoul Marin et Georges Danesco, Paris, Librairie du Savoir – Fronde, 1995.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • R. T. Allen, A. Botez, R. E. Ramsey, Eds., Lucian Blaga. A Philosophical Anthology, Pardue University Press, 2006;
  • Ion Bălu, Opera lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Albatros, 1997;
  • Ion Bălu, Viaţa lui Lucian Blaga, vol. I–IV, Bucureşti, Editura Libra, 1995–1999;
  • Vasile Băncilă, Lucian Blaga, energie românească, Cluj, Imprimeria „Cartea Românească”, 1938; ediţia a doua, Timişoara, Editura Marineasa, 1995;
  • Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, Cluj-Napoca, Editura Apostrof, 2004;
  • Dorli Blaga, Ion Bălu, Blaga supravegheat de securitate, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 1999;
  • Mircea Borcilă, coord., Eonul Blaga. Întâiul veac, Bucureşti, Editura Albatros, 1997;
  • Angela Botez, Arhitectura sistemului şi conceptele integrative blagiene, Târgul Mureş, Editura Ardealul, 2004;
  • Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Iaşi, Institutul European, 1998;
  • Nicoletta Corteanu Loffredo, Profili di estetica eoropea, Lucian Blaga, Gaston Bachelard, Carl Gustav Yung, Roma, Casa Editrice Oreste Bayes, 1971;
  • Carmen Cosma, Lucian Blaga: filosofarea „sub specia misterului”, Iaşi, Editura Timpul, 2002;
  • Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicţionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2000;
  • Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, Bucureşti, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, 1944; retipărire: Bucureşti, Excelsior Multipress, 1995;
  • Leonard Gavriliu, Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Iri, 1997;
  • Basil Gruia, Blaga inedit – Efigii şi documente, vol. I şi II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981;
  • Petru Ioan, Lucian Blaga, în orizontul unei logici paradisiace, Iaşi, Editura „Ştefan Lupaşcu”, 2005;
  • Michael S. Jones, The Metaphysics of Religion. Lucian Blaga and Contemporary Philosophy, Madison, Teaneck, Fairleigh Dikinson University Press 2006;
  • Dumitru Micu, Estetica lui Blaga, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970;
  • Achim Mihu, Lucian Blaga. Mioriţa cultă a spiritualităţii româneşti, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1995;
  • Eugeniu Nistor, Teoria blagiană despre matricea stilistică, Târgu Mureş, Editura Ardealul, 1999;
  • Eugeniu Nistor, Conceptul de spaţiu mioritic In filosofia lui Lucian Blaga, Târgul Mureş, Editura Ardealul, 2007;
  • Ion Oprişan, Lucian Blaga printre contemporani. Dialoguri adnotate, Bucureşti, Editura Saeculum, Editura Vestala, 1995;
  • Liviu Petrescu (coord.), Meridian Blaga 1, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000;
  • Irina Petraş (coord.), Meridian Blaga 2, Cluj-Napoca, Casă Cărţii de Ştiinţă, 2002;
  • Irina Petraş (coord.), Meridian Blaga 5 – Filosofie, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005;
  • Irina Petraş (coord.), Meridian Blaga 6 – Filosofie, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţa, 2006;
  • Irina Petraş (coord.), Meridian Blaga 7 – Filosofie, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007;
  • Alexandru Petrescu, Lucian Blaga: o nouă paradigmă în filosofia ştiinţei, Timişoara, Editura Eurobit, 2003;
  • Traian Pop, Introducere în filosofia lui Lucian Blaga, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;
  • Traian Pop, Lucian Blaga. Sistemul cunoaşterii, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003;
  • Traian Pop, Lucian Blaga. Ontologia culturii, Cluj-Napoca, Casă Cărţii de Ştiinţă, 2006;
  • Ion Mihail Popescu, O perspectivă românească asupra teoriei culturii şi valorilor, Bucureşti, Editura Eminescu, 1980;
  • George Popescu, Tensiunea esenţială. Metaforă şi revelaţie în filosofia lui Lucian Blaga, Constanţa, Editura Pontica, 1997;
  • Dumitru Stăniloae, Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie, Sibiu, Tiparul tipografic Arhidiecezan, 1942; retipărire: Bucureşti, Editura Paideia, 1993;
  • Alexandru Tănase, Lucian Blaga – filosoful poet, poetul filosof, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1977;
  • Alexandru Teodorescu, Lucian Blaga şi cultura populară românească, Iaşi, Editura Junimea, 1983;
  • Ion Tudosescu, Lucian Blaga. Concepţia ontologică, Bucureşti, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 1999;
  • Dumitru Vatamaniuc, Lucian Blaga 1895–1961. Bibliografie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977;
  • Dumitru Vatamaniuc, Lucian Blaga: Contribuţii documentare la biografia sa şi a operei, Bucureşti, Mihai Dascal Editor, 1998;
  • Teodor Vidam, Lucian Blaga şi filosofia europeană a secolului XX, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005;

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Societatea română de filosofie, 1940;
  • Gheorghe Al. Cazan, Lucian Blaga, în vol. Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1984;
  • George Călinescu, "Lucian Blaga", în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, în capitolul Filosofii, Bucureşti, Editura Fundaţiilor Regale, 1941; ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Minerva, 1983;
  • Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj-Napoca, Editura Apostrof, 1996;
  • Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, cap. „Introducere în filosofia lui Blaga”;
  • Henri H. Stahl, Eseu critic despre cultura populară românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1983;

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Angela Botez, Victor Botez, Dumitru Ghişe (coord.), Lucian Blaga. Cunoaştere şi creaţie, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987;
  • Angela Botez (coord.), Dimensiunea metafizică a operei lui Blaga. Antologie de texte din şi despre opera filosofică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996;
  • Angela Botez, Victor Botez, Mihai Popa (coord.), Lucian Blaga. Confluenţe filosofice în perspectivă culturală, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007;
  • Ion Ianoşi (coord.), Dicţionarul operelor filosofice româneşti, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997;
  • Andrei Marga (coord.), Cunoaştere şi acţiune. Profiluri de gânditori români, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986;


Sute de studii şi articole despre filosofia lui Blaga sunt răspândite în publicaţii. Unele dintre ele cuprind contribuţii cel puţin la fel de importante cum sunt cele din cărţile de autor menţionate mai sus. O atenţie deosebită merită studii cuprinse în volumele Lucian Blaga. Cunoaştere si creaţie (1987), Dimensiunea metafizica a operei lui Blaga (1996), Meridian Blaga vol. 1–7, (1997–2007), Lucian Blaga. Confluenţe filosofice din perspectivă culturală (2007).