Marin Ştefănescu

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(Articol de Crăiţa Florescu)

Marin Ştefănescu (10 mai 1880, Bucureşti – 11 ianuarie 1945, Bucureşti)

Istoric al filosofiei, logician, filosof creştin, teoretician al cunoaşterii.

DATE BIOGRAFICE

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie la Sorbona, unde şi-a susţinut lucrarea de licenţă şi teza de doctorat (publicată în 1915 la Paris, sub titlul Essai sur le rapport entre le dualisme et le théisme de Kant: contribution a l'Intelligence de la Critique de la Raison Pure). În 1914 a fost numit asistent la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, la catedra lui Constantin Rădulescu-Motru. Ulterior a fost numit docent şi conferenţiar, la aceeaşi facultate. Între 1916 şi 1918 a luptat în primul război mondial, pe frontul din Moldova. Din 1919 a primit postul de profesor titular de Logică şi Istoria Filosofiei la Universitatea din Cluj. A fost secretar al Ligii Culturale, membru al Ateneului Român, secretar al Societăţii Române de Filosofie (la ale cărei Şedinţe a participat cu o serie de comunicări), secretar de redacţie la revista Studii filosofice şi preşedinte fondator al asociaţiei „Cultul Patriei”.

OPERA

În lucrarea sa de debut (Essai sur le rapport entre le dualisme et le théisme de Kant), M.Ş. explicitează elementele de metafizică teologică degajate din Critica raţiunii pure a lui Kant. Pornind de la prezentarea celor două interpretări asupra naturii teismului lui Kant (panteistă şi transcendental-teistă), M.Ş. constată că acceptarea exclusivă a oricăreia dintre ele aduce cu sine respingerea creştinismului la Kant. Pentru a interpreta în mod corect metafizica gânditorului german, el propune o perspectivă care să împace cele două tendinţe radicale, având în permanenţă în atenţie structura dualistă a criticii kantiene (a „filosofului antinomiilor”). Acestei sarcini i se dedică M.Ş. pe parcursul primului său studiu. Se conturează astfel tendinţele şi strategiile principale ale cercetărilor filosofice ale autorului: pe de o parte, împăcarea diverselor orientări filosofice din Antichitate până la începutul secolului XX şi, pe de altă parte, aducerea lor la numitor comun cu doctrina creştină. În tratarea multiplicităţii şi antagonismelor concepţiilor filosofice, M.Ş. este în mod constant adeptul unei „căi de mijloc” care să le unifice metodele, scopurile, rezultatele şi metodele de expresie. De exemplu, în „Criza logicii”, se preocupă de concilierea anti-intelectualismului cu logica clasică; în „Filosofia ştiinţifică”, atenţia sa se îndreaptă către posibilităţile de a împăca filosofia cu ştiinţa, astfel încât disciplina rezultată să nu se abată de la scopurile şi principiile metafizicii clasice. M.Ş. îşi structurează studiile în forma unui periplu prin istoria unui anumit cuplu de idei sau concepţii, în urma căruia se pot surprinde momentele esenţiale ale evoluţiei celor două tendinţe. În paralel cu investigaţiile istorice, M.Ş. subliniază punctele de apropiere şi depărtare dintre cele două idei, alături de cauzele conflictului sau armonizării acestora. Atenţia sa este deseori orientată către principiile ori consecinţele etice ale perspectivelor filosofice în atenţie, fapt uşor explicabil prin orientarea sa personală profund religioasă. În articolul „Problema valorii logicei”, M.Ş. argumentează legătura strânsă dintre logică şi morală, prin intermediul teoriei cunoaşterii. Prin această legătură cu gnoseologia şi etica, logica îşi află locul şi valoarea sa. M.Ş. a fost unul dintre primii gânditori preocupaţi de constituirea unei sinteze a filosofiei româneşti, mai întâi prin iniţierea proiectului unui dicţionar filosofic românesc, apoi prin redactarea lucrării sale din 1922, Filosofia românească, considerată a fi cea dintâi istorie a filosofiei româneşti. Ea este chiar o reconstrucţie a filosofiei româneşti din perspectiva „spiritualismului armonic”, concept introdus de M.Ş. pentru a surprinde atât fundamentul, cât şi destinul culturii române. În lucrarea de maturitate Le problème de la méthode, M.Ş. încearcă să găsească o strategie prin care să împace toate metodele propuse de filosofiile mai vechi şi mai noi, a căror diversitate o consideră deconcertantă şi neconstructivă. Metoda propusă este rugăciunea, singura în stare de a reda meditaţiei filosofice libertatea sa originară, conştiinţa de sine, apropierea de adevăr şi de bine.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Essai sur le rapport entre le dualisme et le théisme de Kant: contribution a l'Intelligence de la Critique de la Raison Pure, Paris, Librairie Félix Alcan, 1915, 104 p.
  • Le dualisme logique: essai sur l'importance de sa réalité pour le problème de la connaissance, Paris, Librairie Félix Alcan, 1915, 199 p.
  • Filosofia românească, Bucureşti, Institutul Grafic „Răsăritul”, 1922, 329 p.; republicată cu studiu introductiv, îngrijire de ediţie şi note de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Editura Historia, 2008, 468 p.
  • Le problème de la méthode, Paris, Librairie Félix Alcan, 1938, 363 p.
  • Filosofia creştină: contribuţii la înţelegerea filosofiei, Bucureşti, Editura Universul, 1943, 349 p.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Criza Logicei”, Studii filosofice, vol. 6, fasc. 1, 1911, pp. 41-68.
  • „Filosofia ştiinţifică”, 'Studii f'ilosofice, vol. 6, fasc. 2, 1911, pp. 97-119.
  • „Istoria Filosofiei Româneşti în raport cu Dualismul Logic (I)”, Studii filosofice, vol. 8, fasc. 1, 1915-1916, pp. 74-110.
  • „Istoria Filosofiei Româneşti în raport cu Dualismul Logic (urmare)”, Studii filosofice, vol. 8, fasc. 2, 1916, pp. 1-26.
  • „Istoria Filosofiei Româneşti în raport cu Dualismul Logic (urmare)”, Studii filosofice, vol. 8, fasc. 3, 1916, pp. 113-127.
  • „Problema cunoştinţei”, Studii filosofice, vol. 8, fasc. 4, 1919, pp. 161-186.
  • „Rolul ideilor în filosofia lui Kant”, Revista de filosofie, vol. 10, fasc. 1-2, 1924, pp. 59-69.
  • „Problema valorii logicei”, Revista de filosofie, vol. 11, fasc. 1-4, 1925-1926, pp. 48-59.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Logica franceză şi germană în faţa războiului actual”, Noua revistă română, vol. 16, nr. 17, 1914, pp. 227-229.
  • „Societatea română de filosofie şi naţionalismul”, Noua revistă română, vol. 17, nr. 14, 1915, pp. 191-193.
  • „Programul”, Cultul Patriei, an 1, nr. 1, 1931, p. 1.
  • „Din doctrina noastră”, Cultul Patriei, an 1, nr. 2, 1932, p. 1.
  • „Către studenţi”, Cultul Patriei, an 1, nr. 4, 1932, p. 1.
  • „Politica şi filosofia”, Cultul Patriei, an 1, nr. 14-15, 1932, p. 1.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Constantin Aslam, Modelul relaţionist-integrativ (heteronom). Marin Ştefănescu şi filosofia ca sinteză a culturii, în Constantin Aslam, Palimpsestul identităţii româneşti. Reflecţii asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Bucureşti, Editura Crater, 2000, pp. 243-251.
  • Constantin Rădulescu-Motru, Însemnarea din data de 9.04.1943, în Constantin Rădulescu-Motru, Revizuiri şi adăugiri, vol. I, volum îngrijit de Gabriela Dumitrescu, comentariu de Dinu C. Giurescu, versiune finală de Stancu Ilin, Bucureşti, Editura Floarea Darurilor, 1996, pp. 74-75.
  • Constantin Rădulescu-Motru, Însemnarea din data de 11.01.1945 şi Însemnarea din data de 14.01.1945, în Constantin Rădulescu-Motru, Revizuiri şi adăugiri, vol. III, volum îngrijit de Gabriela Dumitrescu, Bucureşti, Editura Floarea Darurilor, 1999, pp. 12, 13-16.

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • Constantin Schifirneţ, „Studiu introductiv”, în Marin Ştefănescu, Filosofia românească, Bucureşti, Editura Historia, 2008, pp. 5-45.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Viorel Cernica, „Marin Ştefănescu: un model de «filosofie creştină»”, în Viorel Cernica (coord.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007, pp. 485-492.
  • Ştefan-Dominic Georgescu, „Studii, cursuri, manuale”, în Alexandru Surdu, Dragoş Popescu (coord.), Istoria logicii româneşti, Bucureşti, Editura Tehnică, 2006, pp. 253-255 (în special 3.8.3. „Marin Ştefănescu”, pp. 254-255).
  • Constantin Schifirneţ, „O concepţie originală despre filosofia românească: Marin Ştefănescu”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, IV, coord. V. Cernica, ed. de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei, 2008, pp. 57–80.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Nicolae Bagdasar, „Marin Stefanesco, Le problème de la Méthode” (recenzie), Revista de filosofie, vol. 24, 1938, nr. 2, pp. 186-191.
  • D. Drăghicescu, „Marin Ştefănescu, Filosofia românească”, Dreptatea socială, an 1, nr. 2, 1923, pp. 59-60.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • C., „Un dicţionar filosofic românesc”, Noua revistă română, vol. 18, nr. 2, 1916, p. 34.
  • Alexandru Ionescu, „Marin Ştefănescu: Filosofia creştină, Editura Universul, Bucureşti, 1943”, Convorbiri literare, an 76, nr. 5-6, 1943, pp. 437-439.
  • Augustin Tătar, „Filosofia românească cu prilejul apariţiei cărţii lui Marin Ştefănescu”, Transilvania, an 53, nr. 11-12, 1922, pp. 738-741.