Sandu Tudor

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Ioan Alexandru Tofan)

English


Sandu tudor.jpg

Sandu Tudor (22 decembrie 1896, Bucureşti – 17 noiembrie 1962, Aiud)

Monah, participant la mişcarea Rugul Aprins.

DATE BIOGRAFICE

S.T. este pseudonimul literar sub care s-a consacrat, adevăratul său nume fiind Alexandru A. Teodorescu. Studiază pictura la Academia de arte frumoase din Bucureşti, dar practică mai multe meserii, precum cea de marinar sau aviator. În 1929 călătoreşte la Muntele Athos de două ori, fapt ce îi marchează întregul parcurs spiritual. Activitatea de publicist (1925-1927) la Gândirea, Familia, Contemporanul etc., apoi ca întemeietor al revistelor Floarea de foc (1932) şi Credinţa (1933) reprezintă reperul biografic cel mai important până în 1948, când se călugăreşte sub numele de Agaton, apoi – în 1953 – sub cel de Daniil, la Mănăstirea Neamţ şi Schitul Rarău, unde este şi stareţ. Întemeietor al mişcării Rugul Aprins la Mănăstirea Antim din Bucureşti, S.T. este în două rânduri acuzat de legionarism şi activităţi duşmănoase împotriva regimului comunist. Moare în 1962 la închisoarea Aiud.

OPERA

Opera lui S.T. este diversă: poezii, majoritatea de inspiraţie religioasă, acatiste, articole în presa vremii, scrisori, precum şi o serie de însemnări lăsate sub numele de Caiete. Specificul operei lui S.T. constă în reactualizarea tradiţiei (în special a celei isihaste) şi a rugăciunii inimii ca centru al existenţei omului. Plecând de aici pot fi citite scrierile lui S.T., atât cele teologice, cât şi cele (mult mai reduse numeric) care intră în zona preocupărilor filosofice. Caiete 4 este exemplul cel mai edificator. Purtând titlul Ce este omul?, însemnările cuprinse în acest caiet schiţează o antropologie având în centru înţelegerea omului ca fiind creat „după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu”, de unde decurge şi rostul său unic în ansamblul Creaţiei. Întrebarea ce este omul? vizează astfel adevărul omului, autenticitatea sa ca „făptură sabatică”. Morala creştină şi arta sunt discutate de S.T. plecând de la acest adevăr fundamental al omului, devenind astfel nu demersuri speculative, ci forme ale mărturisirii tradiţiei ca fiind organic legată de destinul creaţiei.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Comornic sversurit, Bucuresti, 1925;
  • Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Sfîntul Dimitrie cel Nou Boarul, din Basarabov, Bucureşti, Fundatia Regală pentru Literatură si Artă, 1942;
  • Imn-Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Madrid, Fundatia Culturală Ro¬mâ¬nă, 1987;
  • Acatiste: Imn-Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Acatistul Sfîntului Ioan Bogoslovul, Acatistul Preasfintitului Părintelui nostru Calinic Cernicanul (sub numele Daniil Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Anastasia, 1997 (cu un cuvînt înainte de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania);
  • Acatiste: Acatistul Bunei Vestiri, Imn-Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Sfîntul Dimitrie cel Nou Boarul din Basarabov, Acatistul Sfîntului Sfintitului Părintelui nostru Calinic Cernicanul (sub numele Ieroschimonahul Daniil Tudor), Bucureşti, Editura Christi¬ana, 1999;
  • Scrieri 1 (sub numele Ieroschimonahul Daniil Sandu), Bucureşti, Editura Christiana, 1999;
  • Taina Rugului Aprins. Scrieri si documente inedite (sub numele Daniil Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Anastasia, 1999;
  • Caiete 1, Dumnezeu-Dragoste (sub numele Părintele Daniil de la Rarău – Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Christi¬ana, 2000 (ed. a II-a 2003);
  • Caiete 2, Sfintita rugăciune (sub numele Părintele Daniil de la Rarău – Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Christiana, 2000;
  • Caiete 3, Taina Sfintei Cruci (sub numele Părintele Daniil de la Rarău – Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Christiana, 2001;
  • Caiete 4, Ce e omul (sub numele Parintele Daniil de la Rarău – Sandu Tudor), Bucureşti, Editura Christiana, 2003;


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Ierod. Paraschiv Cleopa, Stareţul Daniil de la Rarău, Ed. Panaghia, 2004;
  • Alexandru Mironescu, Calea inimii. Eseuri şi dialoguri în duhul Rugului Aprins, Bucureşti, Ed. Anastasia, 1998;
  • Antonie Plămădeală, Rugul Aprins, Sibiu, Arhiepiscopia Sibiului, 2002 (ediţia a doua 2006, Ed. Apologeticum);
  • André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1996;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Roman Braga, „Rugul Aprins”, Lumina lină, Chelsea-Michigan, U.S.A., nr. 1-2, 1991;
  • Mihai Rădulescu, „Prolog pentru ceasul acesta, de Sandu Tudor”, Permanenţe Nr. 11-12, 2004;