Şerban Ionescu: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
(articol de Constantin Stroe)
+
(articol de [[Constantin Stroe]])
  
 
<table align="right" ><tr><td>[http://wiki.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Şerban_Ionescu '''English'''] </td></tr></table>
 
<table align="right" ><tr><td>[http://wiki.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Şerban_Ionescu '''English'''] </td></tr></table>

Versiunea de la data 7 iulie 2009 07:26

(articol de Constantin Stroe)

English


Şerban Ionescu (19 iunie 1887, Cernăteşti, jud. Buzău — 1 aprilie 1957, Bucureşti)

Teolog interesat de filosofia morală.

DATE BIOGRAFICE

Urmează Facultatea de Teologie din Bucureşti (1907–1911) şi Facultatea de Filosofie din Leipzig (1911–1915), susţinând două doctorate, la Leipzig, în filosofie (1915), şi la Bucureşti, în teologice (1920). Carieră didactică la Buzău şi Bucureşti, unde ajunge profesor titular la Catedra de teologie morală a Facultăţii de Teologie (1930–1948) şi decan al acesteia (1941). Delegat la Conferinţa regională a Alianţei pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică (Novisad, 1923), la Congresul mondial despre Biserică, naţiune si stat (Oxford, 1937), la Congresul profesorilor de teologie ortodoxă (Atena, 1936). Susţine conferinţe la Facultatea de Teologie din Sofia. A înfiinţat în Bucureşti „Cercul de studii social-creştine «Solidaritatea»” şi revista omonimă.

OPERA

Ş.I. s-a aplecat asupra filosofiei morale din perspectiva religiei creştine, cu scopul de a stabili o apropiere între morala filosofică şi morala creştină. Adept al curentului iniţiat de Auguste Comte, după care orice reformă socială presupune o reformă morală, Ş.I. consideră că morala creştină se află la temelia oricărei transformări a raporturilor dintre indivizi. Distanţându-se de concepţiile empirice – promovate de Aristotel, Epicur, Aristip, utilitariştii englezi şi francezi –, care statuează plăcerea ca fundament al moralităţii (ratând, astfel, stabilirea unui criteriu obiectiv pentru distingerea acţiunilor umane ca bune sau rele), îşi îndreaptă atenţia spre concepţia idealistă, îndeosebi spre apriorismul moral – profesat de Socrate, Platon, Kant, Fichte, Hegel ş.a. – care, nemaisituând realitatea domeniului moral în materialitatea vieţii empirice, reuşeşte să propună un criteriu moral obiectiv aflat într-o realitate supraempirică. În consecinţă, morala se află dincolo de orizontul lumii individuale, în cel al unei conştiinţe supraindividuale: conştiinţă în genere la Kant, conştiinţă socială la Durkheim etc. Prin postularea categorică a tezei conform căreia numai conştiinţa supraindividuală este capabilă să ofere adevăruri cu caracter universal şi necesar, Ş.I. se apropie de concepţiile kantiene şi postkantiene (de cea ale lui Ed. v. Hartmann, îndeosebi).
În cele din urmă, Ş.I. alătură morala filosofică idealistă – în interiorul căreia a găsit atât fundamentul, cât şi criteriul de valorificare a acţiunilor umane – de morala creştină. Principiul pe care se întemeiază morala creştină este iubirea – ca principiu universal, cosmic, care se împlineşte în practică sub forma dreptăţii. Binele comun se realizează, aşadar, prin mijlocirea dreptăţii sociale, ca urmare a iubirii aproapelui, nu din înclinaţie sau din interes.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Fouillées Verhältnis zu Kant. Darstellung und Kritik. Inaugural Disertation zur Erhaltung der Doktorwurde..., Leipzig, 1915;
  • Problema morală şi criteriul moral obiectiv, Bucureşti, 1922;
  • Morala antică şi morala creştină. Consideraţiuni generale, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1923;
  • Teoria ideilor-forţe cu aplicare la ideia morală, religioasă şi socială. Studiu critic pe baza psihologiei şi a filosofiei contimporane, Bucureşti, Tipografia „Tiparul Românesc”, 1924;
  • Sisteme de filosofie morală, vol. I, Bucureşti, 1930;
  • Sisteme moral-filosofice. Spiritismul creştin. Scurtă privire critică, Bucureşti, Editura Autorului, 1931;
  • Ideia de dreptate ca forţă socială, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1933;
  • Problema conştiinţei: o dispută creştino-filosofică, Bucureşti, Tipografia I.C. Văcărescu, 1934;
  • Axiomatica unei filosofii creştine, Bucureşti, Tipografia Seminarului Monahal Cernica, 1936;
  • Sisteme de filosofie morală, Bucureşti, Spor, 1938;
  • Morala ortodoxă faţă cu celelalte morale confesionale – după izvoarele lor originale, Bucureşti, Editura Solidaritatea, 1941;
  • Morala specială: curs predat anului IV [teologie], Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Teologie, 1941;
  • Personalitatea filosofului Leibnitz şi opera sa filosofico-religioasă, discurs rostit la 12 martie 1942 [Discurs de recepţie la Academia de ştiinţe morale şi politice], cu răspunsul d-lui C. Rădulescu-Motru, Sibiu, Imprimeriile „Dacia Traiană”, 1942;
  • Probleme de morală socială, vol. I, Bucureşti, Editura Cercului de Studii Social-Crestin „Solidaritatea”, 1945;
  • Probleme de morală socială şi criteriul moral obiectiv, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1946.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Nicolae Bagdasar, „Şerban Ionescu, Consideraţiuni critice asupra eticei materialismului economic”, Revista de filosofie, aprilie–iunie 1930;
  • Constantin D. Gib, „Şerban Ionescu, Consideraţiuni critice asupra eticei materialismului economic”, Sociologie românească, aprilie–mai 1939;
  • Mihail Uţă, „Şerban Ionescu, Teoria ideilor-forţe”, Revista de filosofie, octombrie 1924–ianuarie 1925;
  • Lucian Bologa, „Şerban Ionescu, Axiomatica unei filosofii creştine”, Revista Teologică, mai–iunie 1936;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Emilian Vasilescu, „Şerban Ionescu, Probleme de morală socială”, Telegraful român, 27 aprilie 1947;
  • Vasile N. Veteleanu, „Şerban Ionescu, Morala ortodoxă faţă cu celelalte morale confesionale”, Pământul românesc, 15 iunie 1941.