Dumitru Cristian Amzăr: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
 
Linia 55: Linia 55:
 
{{DEFAULTSORT:Amzăr, Dumitru Cristian}}
 
{{DEFAULTSORT:Amzăr, Dumitru Cristian}}
 
[[Categorie:Filosofi români]]
 
[[Categorie:Filosofi români]]
[[Categorie: (V). Autori cu apariţii constante]]
 
[[Categorie:autori născuţi în 1906]]
 
[[Categorie:autori decedaţi în 1999]]
 

Versiunea curentă din 7 iulie 2009 09:49

(articol de Mona Mamulea)

English



Amzar3.jpg


Dumitru Cristian Amzăr (21 octombrie 1906, Cerşani, com. Suseni, jud. Argeş – 10 martie 1999, Sigmaringen, Germania)

Publicist cu preocupări de sociologie, etnologie şi filosofie.

DATE BIOGRAFICE

Urmează Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti (licenţa în 1930, sub îndrumarea lui N. Ionescu). Ca discipol al lui Gusti, participă (1929–1931) la cercetări monografice de teren. Ulterior, se detaşează de cele două şcoli în cadrul cărora s-a format (şcoala sociologică a lui Gusti şi şcoala filosofică a lui N. Ionescu), intrând în polemici cu foştii săi colegi. Îşi continuă pregătirea filosofică în Germania; la Freiburg, îl audiază pe Heidegger (1932–1934). Oferă (1934), în colaborare, prima versiune integrală în limba română a Criticii raţiunii practice. Se numără (1935) printre fondatorii şi redactorii revistei de cultură Rânduiala. Arhivă de gând şi faptă românească (alături de E. Bernea, I. I. Ionică şi I. Samarineanu). În 1939, este profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti, apoi (din 1940) – secretar de presă în cadrul Legaţiei României de la Berlin. Rămâne în Germania, unde, printre altele, este lector de limba şi literatura română la Universitatea din München, apoi profesor de filosofie la Wiesbaden. Îşi susţine doctoratul în filosofie la Mainz, cu teza Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers.

OPERA

D.C.A. şi-a situat întreaga gândire sub auspiciile conceptului de rânduială, văzut, în dimensiunea lui ontologică, drept „legea eternă şi ne-nduplecată a tuturor alcătuirilor şi începuturilor acestei lumi”. Asociind „rânduiala” (considerată o categorie a gândirii în spaţiul românesc) cu heideggerianul „das Sein”, D.C.A. conferă termenului sensul de ordine, soartă, plinătate, armonie, înfăptuire, adevăr, dreptate, întemeiere, atribute care, însumate, dau ordinea ideală. Ambiţia lui filosofică a fost să restituie panoramic o Weltanschauung autohtonă din perspectiva acestui cuvânt specific (de neîntâlnit la vecinii slavi sau unguri) a cărui generozitate semantică (de la ordinea instituită de om până la cea instituită de Dumnezeu) elucidează în bună măsură „spiritul românesc”.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Naţionalismul tineretului, Rânduiala 2, Tipografia „Bucovina” I. E. Torouţiu, Bucureşti, 1936 (ed. a II-a, uşor modificată: 1936; ed. a III-a: 1937);
  • Naţionalismul partidelor, Bucureşti, Tipografia „Bucovina” I. E. Torouţiu, aprilie 1937 (cărţile Rânduielii, col. „Politică şi economie”);
  • Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers. Ein Beitrag zur Kenntnis des deutschen Rumaenienbildes im 18 Jhdt, Wiesbaden, 1961;
  • Gând, cuvânt şi faptă românească, ed. îngrijită de M. Diaconu, Bucureşti, Editura Eminescu, 2001 [vol. conţine o bună parte din eseurile menţionate mai jos, la care se adaugă: „Rostul filosofiei în şcoala secundară” (iniţial în Rânduiala, I, nr. 4, 1935, pp. 479–480); „Depăşirea etnicului” – iniţial în Cuvântul, V, nr. 1469, 26 mai 1929, p. 2; „O arhivă de Gând şi faptă românească” (prefaţa colectivului de redacţie la Rânduiala, I, nr. 1, ianuarie-martie 1935, pp. 3–4); „Începutul sforţării proprii, Kant în româneşte” (prefaţă la Critica raţiunii practice); „Sociologia şezătorii” (iniţial în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, IX, nr. 4, 1930–1931); „Sensul pacifismului contemporan” (iniţial în Cuvântul, VII, nr. 2045, 31 decembrie 1930)];
  • Jurnal berlinez, ed. îngrijită de D. Mezdrea şi D.D. Amzăr, Bucureşti, Editura România Press, 2005;
  • Rânduiala, legea lăsată lumii de Dumnezeu, ed. îngrijită de Dora Mezdrea şi Dinu D. Amzăr, Bucureşti, Editura România Press, 2006.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Ştiinţa Naţiunii. Reflecţii şi îndoieli asupra noilor iniţiative ale Profesorului D. Gusti”, Însemnări sociologice, III, nr. 1, aprilie 1937, pp. 19–31;
  • „Ştiinţă şi monografie. De la Em. Durkheim la Dimitrie Gusti”, Însemnări sociologice, III, nr. 4, iulie 1937, pp. 4–10;
  • „Die Soziologische Heimatforschung in Rumänien”, în Archiv für Anthropologie, Band XXV, Heft 2–3, 1939.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Rânduiala la români”, în vol. col. Rânduiala. Perspective româneşti, Paris, 1972; reed. în Manuscriptum, nr. 1–4, 2005, pp. 306–325;
  • „Die Philosophie Rumäniens”, în H. Dahm şi A. Ignatow (coord.), Geschichte der philosophischen Traditionen Osteuropas, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1996;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Ce înseamnă a învăţa filosofie. Încercare de tâlcuire filosofică”, Convorbiri literare, LXVII, nr. 4, aprilie 1934, pp. 349–357;
  • „Gând şi cuvânt”, Rânduiala, I, nr. 1, ianuarie–martie 1935, pp. 5–35;
  • „Despre înţelesul şi condiţiile unei filosofii româneşti. Întâmpinări şi răspunsuri”, Rânduiala, I, nr. 2, aprilie–iunie 1935, pp. 179–196;
  • „Începutul sforţării proprii. Gânduri şi străduinţe ale tineretului de azi”, Rânduiala, I, vol. 4, 1935, pp. 406–432;
  • „Un muzeu social. De la Le Play şi Hazelius la Dimitrie Gusti”, Ideea Românească, II, nr. 3, 1937, pp. 13–15 (reeditare: Bucureşti, *„Tiparul Universitar”, 1937).

TRADUCERI

  • Immanuel Kant, Critica raţiunii practice. În româneşte de D.C. Amzăr şi R. Vişan. Cu două note introductive: „Viaţa lui Kant” de C. Rădulescu-Motru; „Asupra raţiunii practice” de Nae Ionescu. Bucureşti, Editura Institutului Social Român, 1934. Bucureşti, Editura Institutului Social Român, 1934.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Henri H. Stahl, „O ceartă «ştiinţifică»”, Sociologie românească, II, nr. 5–6, mai–iunie 1937, pp. 238–240;
  • Anton Golopenţia, „«Reflecţiile şi îndoielile» cu privire la ştiinţa naţiunii româneşti, Sociologie românească, II, nr. 5–6, mai–iunie 1937, pp. 240–242;
  • Traian Herseni, „Cum «reflectează» şi se «îndoieşte» D. C. Amzăr, Sociologie românească, II, nr. 7–8, iulie–august 1937, pp. 331–339;
  • Marin Diaconu, „In memoriam. Dumitru Cristian Amzăr (1906–1999)”, Revista de filosofie, nr. 5–6, 2000, pp. 601–605.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Dora Mezdrea, „Dumitru Cristian Amzăr. Pentru o posibilă fenomenologie a refugiului”, Manuscriptum, nr. 1–4, 2005, pp. 299–305.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Florian Tănăsescu, Ştefan Costea, „Amzăr, Dumitru Cristian”, în Ştefan Costea (coord.), Sociologi români. Mică enciclopedie, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pp. 19–20.