Edgar Papu: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
(articol de [[Adrian Haret]])
 
(articol de [[Adrian Haret]])
<table align="right" ><tr><td>[http://www.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Edgar_Papu '''Romanian'''] </td></tr></table>
+
<table align="right" ><tr><td>[http://www.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Edgar_Papu '''English'''] </td></tr></table>
  
 
'''Edgar Papu''' (13 septembrie 1908, Bucureşti — 30 martie 1993, Bucureşti)
 
'''Edgar Papu''' (13 septembrie 1908, Bucureşti — 30 martie 1993, Bucureşti)

Versiunea de la data 6 iulie 2009 10:09

(articol de Adrian Haret)

English

Edgar Papu (13 septembrie 1908, Bucureşti — 30 martie 1993, Bucureşti)

Eseist, istoric al artelor şi al culturii, comparatist, traducător.


DATE BIOGRAFICE

Urmează gimnaziul şi liceul la Colegiul „Sf. Sava” (1915–1927) şi apoi, în paralel, Facultăţile de Filosofie şi Litere (1927–1932). Întreprinde călătorii de studii în Italia şi urmează un stagiu la Viena (1933–1934) pentru pregătirea doctoratului în estetică sub coordonarea prof. Friedrich Kaintz. Lucrarea sa de doctorat, Fragmentul în artă (Formele deschise în artă) este susţinută în cele din urmă la Bucureşti (1943), sub îndrumarea lui Tudor Vianu. Între 1936 şi 1944 este profesor (de latină, franceză, germană, italiană, română) la Liceul Naţional din Iaşi. Ocupă, cu intermitenţe, funcţia de asistent şi apoi de lector la Catedra de estetică şi literatură universală din cadrul Universităţii Bucureşti, condusă de Tudor Vianu (1946–1961). În 1951 este îndepărtat din învăţământ din cauza convingerilor sale religioase şi împiedicat să publice. În 1953 este reprimit la facultate, unde predă literatură comparată. În 1961 este arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare de către autorităţile comuniste. După eliberare, în 1964, duce o viaţă de om marginalizat, nemaifiind primit la facultate. Ţine cursuri plătite cu ora la Institutul de Arte Frumoase, apoi la Sala Dalles, până în 1988.


OPERA

Contribuţiile sale se înscriu în zona filosofiei artei şi culturii, urmând modelul şcolii morfologice germane şi, pe plan autohton, al lui Tudor Vianu şi Lucian Blaga. Este coautor al lucrării Istoria filosofiei moderne. Omagiu profesorului Ion Petrovici (1939), cu capitolele Renaşterea, Vico, Nietzsche, Idealismul Italian. Are o bogată activitate publicistică, fiind colaborator la numeroase publicaţii, printre care Revista fundaţiilor regale, Revista de filosofie, Saeculum, România literară ş.a.. Face parte din colegiul redacţional al revistelor Secolul 20 şi Cahiers roumaines d’études littéraires. Primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor (1973), premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1977), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978).

Eforturile lui E.P. se îndreaptă înspre o înţelegere a culturii în integralitatea ei, pornind de la punctele de întâlnire ale acesteia cu viaţa. Viziunea sa asupra fenomenului cultural este organică, manifestă încă din operele Barocul ca tip de existenţă şi Existenţa romantică. Schiţă morfologică a romantismului. Opera sa are în vedere cultura în ansamblul ei şi acoperă spaţii literare şi artistice vaste, căutând mereu relaţii organice între diferite epoci şi teritorii culturale. Ea tinde către o legitimare a artei prin apel la stări existenţiale ireductibile, la trăiri şi manifestări primare. Curentele artistice se dovedesc a fi prea complexe pentru ca esenţa lor să poată fi surprinsă doar în termeni de stil sau categorii, astfel că discuţia trebuie să pornească de la felul în care acestea se deschid ca noi forme de expresie, încurajate de schimbări în modul de raportare a individului la lume. Cultura însăşi, în ansamblul ei, este văzută ca o formă de viaţă, iar „trăirea de la baza stilului” constituie criteriul de diferenţiere a curentelor literare. În consecinţă, barocul este analizat nu doar ca un curent de artă sau ca unul de idei, ci ca un fenomen de viaţă şi o „atitudine emoţională” din care sunt derivate coordonatele stilistice. Romantismul, la rândul lui, este văzut mai degrabă ca existenţă decât ca formă. Într-adevăr, pentru E.P. existenţa şi forma se reunesc la nivelul operei în perfectă compatibilitate, ele constituind aspecte ale creaţiei şi neputând fi separate una de cealaltă.

Apărut în 1977, volumul Din clasicii noştri avansează o serie de idei „protocroniste” în ce priveşte statutul literaturii şi culturii româneşti în raport cu literatura şi cultura occidentală. Ipoteza fusese anticipată într-un articol apărut în 1974 în revista Secolul 20 sub titlul „Protocronism românesc”, şi în volumul Poezia lui Eminescu (1971), sau chiar mai devreme, în Călătoriile Renaşterii (1967). Ea afirmă nu doar originalitatea literaturii române, dar chiar şi prioritatea cronologică a anumitor curente literare în raport cu Occidentul, mergând până la a susţine că „una din trăsăturile definitorii dominante ale literaturii noastre în context universal este protocronismul”. Exemplele predilecte sunt suprarealismul şi dadaismul. Menit a fi un răspuns la sincronismul lovinescian, doctrina protocronistă încearcă o reabilitare a literaturii române în plan universal, fără a se dori un manifest antieuropean sau antioccidental.

BIBLIOGRAFIE PRIMARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Răspîntii. Forme de viaţă şi cultură, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1936.
  • Artă şi imagine, Iaşi, Editura „Alexandru A. Ţerek”, 1939.
  • Soluţiile artei în cultura modernă, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1943.
  • Giordano Bruno – vieaţa şi opera, Bucureşti, Fundaţia Regelui Mihai I, 1947.
  • Călătoriile Renaşterii şi noi structuri literare, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967.
  • Din luminile veacului – studii de critică literară, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967.
  • Evoluţia şi formele genului liric, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1972).
  • Altdorfer, monografie, Bucureşti, Meridiane, 1969 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Meridiane, col. „Mica bibliotecă de artă”, 1973).
  • Feţele lui Ianus, Bucureşti, Editura Univers, 1970.
  • Poezia lui Eminescu – elemente structurale, Bucureşti, Editura Minerva, 1971 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2000).
  • Între Alpi si Marea Nordului, Bucureşti, Meridiane, 1973.
  • Arta şi umanul, Bucureşti, Meridiane, 1974.
  • Din clasicii noştri. Contribuţii la ideea unui protocronism românesc, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977.
  • Barocul ca tip de existenţă, vol. I–II, Bucureşti, Editura Minerva, 1977.
  • Existenţa romantică – schiţă morfologică a romantismului, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
  • Orizonturi la început de veac, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982.
  • Motive literare româneşti, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983.
  • Bob Bulgaru, monografie, Bucureşti, Meridiane, 1984 (în colab. cu Mihalache Manu).
  • Apollo sau ontologia clasicismului, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985.
  • Despre stiluri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986.
  • Lumini perene, retrospecţii asupra unor clasici români, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989.
  • Excurs prin literaturile lumii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1990.
  • Scriitori – filosofi români, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1994.
  • Poezia lui Eminescu. Elemente structurale, Bucureşti, Editura Cartea românească, 2000.
  • Eminescu într-o nouă viziune, eseu introductiv de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, note de Vlad-Ioan Pappu, Iaşi, Princeps Edit, 2005.
  • Estetica lui Dante, Iaşi, Princeps Edit, 2005.
  • Edgar Papu. Interviuri, ediţie de Ilie Rad şi Graţian Cormoş, Prefaţă şi notă asupra ediţiei de Ilie Rad, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005.


VOLUME ÎN COLABORARE

  • Istoria filosofiei moderne (Omagiu prof. Ion Petrovici), vol. I, Dela Renaştere până la Kant, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1937.
  • Istoria filosofiei moderne (Omagiu prof. Ion Petrovici), vol. III, Perioada contemporană, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1938.
  • Istoria filosofiei moderne (Omagiu prof. Ion Petrovici), vol. IV, Perioada contemporană, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1939.


ARTICOLE ÎN ALTE VOLUME

  • „Realismul şi purismul estetic”, în Al. Săndulescu, Marcel Duţă, Adriana Mitescu, Conceptul de realism în literatura română, antologie şi studii de Al. Săndulescu, Marcel Duţă, Adriana Mitescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974.
  • „Gândire şi gând la Eminescu”, în Marin Bucur, Caietele Mihai Eminescu, studii, articole, note, documente, iconografie şi bibliografie prezentate de Marin Bucur, vol. III, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975.
  • „Poezia lui Eminescu”, în Valeriu Cristea, Domeniul criticii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975.


TRADUCERI

  • Epicur şi Lucreţiu, Texte alese, trad. de H. Mihăiescu şi Edgar Papu, cu un studiu introductiv de C.I. Gulian şi M. Breazu, Bucureşti, Editura de Stat, 1950.
  • Florencio Sanchez, În familie, piesă în trei acte, trad. de Edgar Papu, Bucureşti, Fondul Literar al Scriitorilor din România, 1957.
  • Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, în româneşte de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1957. Ed. a II-a, cu un studiu introductiv de G. Călinescu, tabel cronologic de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969. Ed. a III-a, prefaţă de G. Călinescu, tabel cronologic de Edgar Papu, Bucureşti, Minerva, 1987. Ediţia a IV-a, cu o prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1994.
  • Federico Garcia Lorca, 4 piese de teatru, trad. de Edgar Papu, C. Dumitru, C. Theodorescu, cuvânt înainte de M. Gheorghiu, Bucureşti, ESPLA, 1957.
  • J. Villafane, Poveşti şi legende, trad. de E. Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1960.
  • Ramón del Valle-Inclán, Tiranul Bonderas. Curtea miracolelor, trad. şi pref. de E. Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967.
  • Kurt Held, Zora cea roşie şi banda ei, în româneşte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968.

EDIŢII PREFAŢATE, ADNOTATE

  • Cântecul Nibelungilor, repovestit de Adrian Maniu [Prefaţă de Edgar Papu], Bucureşti, ESPLA, 1958.
  • John Galsworthy, Forsyte Saga, trad. de H.Y. Stahl [Cuvânt înainte de Edgar Papu], Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
  • Maria Giacobbe, Jurnalul unei tinere învăţătoare, în româneşte de Cornelia Clejan şi Plutarh Mihăilescu [Prefaţă de Edgar Papu], Bucureşti, Editura Tineretului, 1960.
  • Orígenes Lessa, Pâinea şi visul, trad. de N. Filipovici, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1961.
  • Volodea Teitelboim, Sămânţă în nisip, trad. de M. Sevastos, C. Duhăneanu şi P. Teodorescu, cu o prefaţă de Leon Sărăţeanu, note de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1961.
  • Francisco Coloane, Ţara de foc, trad. de dr. Ioan Radu, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967.
  • Vergiliu, Eneida, trad. de E. Lovinescu, text revăzut şi note de E. Cizek, prefaţă şi note finale de E. Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967.
  • Eugenio Montale, Versuri, trad. de Ilie Constantin, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967.
  • Din lirica elenă, trad. de Al. Andriţoiu şi Dimos Rendis, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968.
  • Luigi Pirandello, Răposatul Mattia Pascal, trad. de Taşcu Gheorghiu, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968.
  • Nicolas Beets, Camera obscură a lui Hildebrand, trad. din lb. olandeză şi note de H.R. Radian, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968.
  • Giacomo Leopardi, Mici opere morale, în româneşte de Tatiana Popescu-Ulmu, Prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968.
  • Giovani Papini, Un om sfârşit, trad. de Ştefan Augustin Doinaş, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969.
  • John Keats, Versuri, trad. de Aurel Covaci, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969.
  • Massimo Bontempelli, Proză (vol. I–II), trad. de Constanţa Tănăsescu, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969.
  • Umberto Saba, Canţonierul, trad. şi antologie de Ilie Constantin, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Univers, 1970.
  • Leonid Nicolaevich Andreev, Proză. Teatru, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Univers, 1970.
  • Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, trad. de H. R. Radian, cuvânt introductiv de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Univers, 1970.
  • Sandu Tzigara-Samurcaş, Răsunete, cuvânt introductiv de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1970.
  • Lucian Blaga, Nouăzeci de poezii, trad. şi studiu introductiv de Mariano Baffi, prefaţă de E. Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1971.
  • Roger Caillois, Au coeur du fantastique. În inima fantasticului, trad. de Iulia Soare, cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1971.
  • Lucian Blaga, În marea trecere. En el gran correr, trad. şi cuvânt înainte de Darie Novăceanu, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
  • José Hernández, Martin Fierro, în româneşte de Aurel Covaci, Prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
  • Perspessicius, Patru clasici (Eminescu, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu), cuvânt înainte de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974.
  • François Villon, Din operele magistrului François Villon. Balade, trad. de Neculai Chirică, prefaţă de E. Papu, Bucureşti, Editura Albatros, 1975.
  • Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi, vol. I–III, ed. a II-a, Prefaţă de Edgar Papu, tabel cronologic de Constantin Mitru, Bucureşti, Editura Minerva, 1975.
  • Mihai Eminescu, Gedichte, Einleitung von Edgar Papu; Hrsgb. Dieter Roth, Bukarest, Kriterion, 1975.
  • Ezequiel Martínez Estrada, Radiografia Pampei, vol. I–II, trad. de Andrei Ionescu şi Esdra Alhasid, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.
  • Rainer Maria Rilke, Elegiile duineze. Sonetele către Orfeu, trad. de Dan Constantinescu, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Univers, 1978.
  • Tamàs Déak, Memoriile unui celibatar, trad. de Alice Vidor şi Mihai Nadin, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978.
  • Mihail Sadoveanu, Die Getreuen Stefans des Grossen: historischer Roman; mit einem Nachwort von Edgar Papu, Bd. 3, Bukarest, Kriterion, 1978.
  • Alte 13 rotonde 13 – Scriitori prezentaţi în evocările literare de la Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, Biblioteca „Manuscriptum”, 1981.
  • Mihai Eminescu, Gedichte, mit einem Nachwort von Edgar Papu, Bucureşti, Kriterion, 1989.
  • Mihai Eminescu, Poezii, prefaţă de Edgar Papu antologie si note asupra ed. de Ion Acsan, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1995.
  • Mihai Eminescu, Poeme alese, trad. de: Annie Bentoiu, Alain Bosquet, Jean-Louis Courriol et al., prefaţă degar Papu, selecţia poemelor: Ion Acsan, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1999.
  • Giordano Bruno, Opere italiene, vol. I, ed. îngrijită de Smaranda Bratu Elian, studiu introductiv de Edgar Papu, Bucureşti, Humanitas, 2002.

LUCRĂRI ÎN MANUSCRIS

  • Formele deschise în artă – Teză de doctorat, 250 p.
  • Memorii dintr-un secol
  • Schiţă pentru o nouă ştiinţă: bibliografia comparată – vol. I–II, cca. 300 p. (au apărut aprox. 25 de capitole în rev. „Naţiunea” – 1992–1993).
  • Fenomenul românesc (lucrare publicată fragmentar).
  • Peştera lui Polifem (poezii); au apărut selecţii în „Literatorul” şi „Jurnalul literar”, 1992–1993.
  • Scriitori români din exil – proiect de publicare la Editura Nagard din Roma – 1981 (73 p.) (Despre M. Eliade, A. Moretta, G. Uscătescu, Al. Ciorănescu, St. Lupaşcu).
  • Corespondenţă.
  • Cursuri universitare (Istoria literaturii latine, Lirica italiană a Renaşterii), 1200 p.
  • Note de lectură (1927–1961), 1500 p.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CAPITOLE ÎN VOLUME DE AUTOR

  • Nicolae Balotă, Arte ale secolului XX. Ipostaze româneşti şi străine, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.
  • Mircea Zaciu, Lancea lui Ahile, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.
  • Ioana M. Petrescu, Portret de grup cu Ioana M. Petrescu, volum realizat de Diana Adamek şi Ioana Bot, studiu de Edgar Papu („Inventivitate şi exactitate”), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
  • Arşavir Acterian, Privilegiaţi şi năpăstuiţi, colecţia „Texte de frontieră”, Postfaţă de M. Zaciu, Iaşi, Institutul European, 1992 (titlul capitolului: „Edgar Papu în anii tinereţii”).


STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Mona Mamulea, „Stilul şi raportul specific-universal la Edgar Papu”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, IV, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008.


ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Gheorghiţă Geană, „Vocaţia structurilor deschise”, România literară, anul XVI, nr. 36, 8 septembrie 1983, p. 8.