Henric Sanielevici

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Ana Bazac)

English


Henric Sanielevici (15 septembrie 1875, Botoşani — 1951, Bucureşti)

Critic literar, publicist şi antropolog.

DATE BIOGRAFICE

Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1894–1897). Recomandat de C. Rădulescu-Motru, ocupă postul de secretar de redacţie la Noua revistă română (1900–1905). Profesor secundar de limba franceză la Galaţi din 2005, unde fondează Curentul nou (1905–1906). În 1908–1909, este secretar de redacţie al revistei Viaţa românească, Iaşi. Între 1911 şi noiembrie 1914, urmează studii de antropologie la Göttingen, în Germania. În 1922, călătoreşte la Paris pentru studii de paleontologie. Trăieşte din activitatea de publicist (la Avântul, Cuvântul liber, Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, Neamul românesc, Libertatea). Iniţial este socialist, apoi adept al liberalismului.

OPERA

Influenţat de Marx şi Taine, H.S. explică, pe baza unui aparat demonstrativ foarte bogat, şcolile şi curentele literare ca pe fenomene sociale determinate de dialectica sistemelor economico-sociale. Astfel, deşi inferenţele nu trebuie văzute în mod exclusivist, în faza ascendentă a acestora se dezvoltă curente mai degrabă realiste, în faza de consolidare – curente clasice, în faza descendentă – curente romantice. Perspectiva sa istoristă şi sociologică în estetică îl situează în momentul literar românesc din anii 1900–1910, de dezvoltare a esteticii şi sociologiei lui Gherea. Preia teza lui Maiorescu a formelor fără fond, dar consideră că o dată adoptate formele de suprastructură politică occidentală, singura soluţie este dezvoltarea capitalismului în România, deci susţinerea burgheziei. În acelaşi timp, marcat de ideea de a arăta determinarea fenomenelor culturale, H.S. ajunge să reducă acest fenomen complex la psihofiziologia raselor: fiziologia, determinată de condiţii de mediu, explică psihologia raselor ce stă la baza creaţiilor lor culturale, inclusiv a instituţiilor, legilor şi valorilor. (De exemplu, fiziologia scriitorilor este la originea stilurilor pe care le adoptă.) Există, astfel, o contradicţie, în gândirea de ansamblu a lui H.S., între istorism şi rasism. În volumele din 1935 şi 1937, ajunge să considere nord-vestul Europei drept focar al culturii ariene, „umane propriu-zise”, iar fenomenele politice şi culturale legate de nazism şi comunism drept o abatere de la legile evoluţiei, prin impunerea, vremelnică, a rasei estice şi mongoloide şi a spiritului dionisiac.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Încercări critice – C D Gherea, I L Caragiale, Al. Vlahuţă, Al. Brătescu-Voineşti, Şt O Iosif, Ronetti-Roman, Jean Bart, V Leonescu, H Lecca etc., Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Göbl, 1903;
  • Cercetări critice şi filosofice, Bucureşti, Librăria H. Seinberg, 1916, reeditat în 1919 (Alcalay), 1925 (Cartea Românească);
  • Icoane fugare. Documente omeneşti, Bucureşti, Socec, 1916, 1921;
  • Noi studii critice, Bucureşti, Socec, 1920;
  • Probleme sociale şi psihologice, Bucureşti, Socec, 1920;
  • Poporanismul reacţionar, Bucureşti, Socec & Co, 1921;
  • Clasicismul proletariatului. Panait Istrati, Bucureşti, Adevărul, 1924;
  • La vie des mammifères et des hommes fossiles déchiffrée à l’aide de l’anatomie et de la physiologie comparées de l’appareil masticateur, Bucureşti, Monitorul oficial, Bulletin de la Société Roumaine des Sciences, 1926;
  • Noi probleme literare, politice şi sociale, Bucureşti, Ancora, 1927;
  • Studii critice, Bucureşti, Editura literară a Casei Şcoalelor, 1927;
  • Literatura şi ştiinţa, Bucureşti, Cartea Românească, 1930
  • În slujba Satanei? Răsvrătirea lui Dyonisos în contra lui Apollo. Sufletul arian şi sufletul semitic. Se impune un curent de aristocratizare a maselor, 2 volume, Bucureşti, Adevărul, 1935, 1937;
  • Stema Moldovei şi aceea a Ţării Româneşti, Bucureşti, f.e., f.a.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Eminescu şi şcoala romantică”, Noua revistă română, vol. I, nr. 4, 1900, pp. 134–141;
  • „Le travail de la mastication est la cause de la brainchycéphalie”, Bulletin de la Société des Sciences de Bucarest, Roumanie, an II, no. 5–6, 1903, pp. 390–395;
  • „Les génératrices, les origine set la classification des races humaines”, Paris, Librairie Émile Nourry, 1937;
  • „Une lois de l’évolution sociale”, Revue anthropologique (Paris, Librairie Émile Nourry), 4–6, avril–juin 1939.

TRADUCERI

  • Mihai Eminescu, Der arme Dionis, Aus dem Rumänischen übersetzt von H. Sanielevici und W. Majerczik, Bukarest, Buchdr. „Bukarester Tageblatt”, 1904;
  • Heinrich von Kleist, Logodna din St. Domingo şi alte povestiri, Bucureşti, Biblioteca Pentru Toţi nr. 785.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Z. Ornea, Trei esteticieni: Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu, Bucureşti, EPL, 1968, pp. 123–175;
  • Eugen Simion, Proza lui Eminescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1964, pp. 95, 138–139;
  • H.H. Stahl, Gânditori şi curente de istorie socială românească, Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 2001.
  • Nicolae Tertulian, E. Lovinescu sau contradicţiile estetismului, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1959, pp. 46–47;

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Victor Rizescu, „Înţelepciunea nebunului sau gândirea politică a lui Henric Sanielevici”, Studia Politica, nr. 3, 2002, pp. 725–760.
  • Z. Ornea, „Privire critică asupra concepţiei sociologice şi estetice a lui H. Sanielevici”, Cercetări filosofice, X,1, 1963, pp.171–184;

PREFEŢE

Z. Ornea, „Prefaţă” la H. Sanielevici, Cercetări critice şi filosofice, antologie şi prefaţă de Z. Ornea, text stabilit de Cornelia Botez, Bucureşti, E.P.L., 1968.


LECTURI SUPLIMENTARE

  • H.H. Stahl, Gânditori şi curente de istorie socială românească, cap. IX „Curentele antigheriste” [1]