Iosif Moesiodax

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare

(articol de Bogdan Rusu)

English

Iosif Moesiodax (Iosepos Moisiodax) (1725, Cernavodă – 1800, Bucureşti)

Filosof şi profesor greco-român.


DATE BIOGRAFICE

S-a născut la Cernavodă, într-o familie de origini necunoscute. „Iosif” este numele său de călugăr, iar „Moesiodax” (Moesiodacul) înseamnă „Dobrogeanul”, în terminologia arhaizantă utilizată de geografii bizantini. Se ştie cu siguranţă doar că nu era grec. I.M. a studiat mai întâi la şcolile greceşti din Salonic şi Smirna, continuând după 1753 la Academia Athonită, sub Evghenie Voulgaris. Între 1756 şi 1760 a studiat la Universitatea din Padova, cu reputatul matematician şi fizician Giovanni Poleni. A fost profesor şi director al Academiei Domneşti din Iaşi în două rânduri, în 1765 şi 1777, precum şi profesor la Academia Domnească din Bucureşti, în 1797.

OPERA

I.M. este un protagonist al conflictului dintre antici şi moderni, care în lumea grecofonă (inclusiv în Tările Române), a luat forma disputei dintre adepţii neoaristotelismului korydaleian şi susţinătorii filosofiei moderne occidentale. I.M. a încercat să reformeze învăţământul din Academia Domnească ieşeană, eliberându-l de metodele medievale folosite încă peste tot în Balcani. Ideile sale pedagogice, expuse în Tratat despre educaţia copiilor, sau pedagogia (1779), sunt inspirate de pedagogia lui Locke.

În Apologia (1780), I.M. expune concepţia sa asupra „filosofiei sănătoase”, care nu este altceva decât noua „filosofie naturală” occidentală, opusă scolasticismului korydaleian. Filosofia sănătoasă cuprinde etica, metafizica, fizica, matematica şi logica. Aceasta nu este însă logica aristotelică, ci „o ştiinţă cu totul nouă”, teoria cunoaşterii. Logica aristotelică, precum şi ştiinţele aristotelice, sunt excluse din filosofia sănătoasă, făcându-se loc ştiinţelor moderne, al căror organon este matematica. Astfel, studiul filosofiei trebuie să înceapă cu matematica.

Filosofii care l-au influenţat cel mai mult pe I.M. sunt Locke şi Antonio Genovese, dar şi Wolff. În general, I.M. se apropie în preferinţele sale de empirism (inclusiv de senzualism). Unele dintre lucrările sale au circulat la începutul sec. XIX şi în traducerile româneşti manuscrise ale lui Vasile Vârnav (Pedagogia, 1806; Etica după Muratori, 1825).


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Παραλλαγή του προς Νικοκλέα λόγου ή Κεφάλαια Πολιτικά, Veneţia, 1779.
  • Περί παίδων αγωγής ή Παιδαγωγία, Veneţia, 1779.
  • Απολογία, Viena, 1780.
  • Θεωρία της Γεωγραφίας, Viena, 1781.
  • Σημειώσεις Φυσιολογικαί, Bucureşti, 1784.
  • Οδοί Φυσικής, mss., f.a.
  • Επιτομή Αστρονομίας κατά τους Νεωτέρους, mss., f.a.
  • Tratat despre educaţia copiilor, sau pedagogia, trad. Alexe Horhoianu, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1974.
  • Apologia, trad. Olimp Căciulă, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1977.


TRADUCERI

  • Ηθική Φιλοσοφία, Veneţia, 1761-2, traducere după Ludovico Antonio Muratori, La filosofia morale spiegata ai giovani, 1735.
  • Οδός Μαθηματική του Α. Caille, f.a., traducere după un manual de Abatele de la Caille.
  • Στοιχεία Μαθηματικών του A. Tacquet, f.a., traducere după un manual al lui André Tacquet.


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Camariano-Cioran, Ariadna, Les Académies Princières de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thessaloniki: Institute for

Balkan Studies, 1974.

  • Henderson, George, The Revival of Greek Thought (1620-1830), Albany, NY: SUNY Press, 1970.
  • Kitromilides, Paschalis, Ιώσηπος Μοισιόδακας. Οι συντεταγμένες της δυτικής σκέψης τον 18ο αιώνα, Atena: Cultural Foundation of the National Bank of Greece, 1985 (Iosif Moisiodax. Repere ale gândirii balcanice din sec. al XVIII-lea, trad. Lia Brad-Chisacoff, Bucureşti: Demiurg, 2000).
  • Kitromilides, Paschalis, The Enlightenment as Social Criticism. Iosipos Moisiodax and Greek Culture in the Eighteenth Century, Princeton: Princeton University Press, 1992.
  • Kitromilides, Paschalis, Νεοελληνικός Διαφωτισμός. Οι πολιτικές και κοινωνικές ιδέες, Atena: Cultural Foundation of the National Bank of Greece, 1996 (Iluminismul neoelen, trad. Olga Cicanci, Bucureşti: Omonia, 2005).


ARTICOLE ÎN REVISTE ŞTIINŢIFICE

  • Camariano-Cioran A., „'Un directeur éclairé à l’Académie de Jassy il y a deux siècles: Iosip Moisiodax”, Balkan Studies 7 (1966), pp. 297-332.
  • Cicanci, Olga, „Une lettre inédite de Joseph Moesiodax”, Revue des études sud-est européennes 27 (1989), pp. 65-71.

Kitromilides, Paschalis, Cultural Change and Social Criticism: The Case of Iossipos Moisiodax, History of European Ideas 10 (1989), pp. 667-676.