Mircea Djuvara: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
(articol de Angela Botez)
+
(articol de [[Angela Botez]])
  
 
<table align="right" ><tr><td>[http://wiki.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Mircea_Djuvara '''English'''] </td></tr></table>
 
<table align="right" ><tr><td>[http://wiki.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Mircea_Djuvara '''English'''] </td></tr></table>

Versiunea de la data 6 iulie 2009 11:56

(articol de Angela Botez)

English


Djuvara.jpg


Mircea Djuvara (18/30 mai 1886, Bucureşti — 7 noiembrie 1944, Bucureşti)

Jurist şi filosof, unul dintre întemeietorii filosofiei dreptului, ca disciplină sistematică în România.

DATE BIOGRAFICE

Absolvă Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti (1903), după care urmează la Bucureşti Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie, unde este influenţat de Titu Maiorescu. Susţine ambele licenţe în 1909. Obţine la Sorbona titlul de doctor în drept, pe baza tezei Le fondement du phénomène juridique; quelques reflexions sur les principes logiques de la connaisance juridique (1913). Îşi începe cariera universitară în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1920), unde devine profesor titular (1932). A predat, ca profesor, şi la Academia de Drept Internaţional de la Haga. Ca profesor asociat, a susţinut prelegeri şi la facultăţile de drept din Roma, Paris, Berlin, Viena şi Marburg. Membru al Partidului Naţional Liberal, a participat în calitate de consilier juridic al României la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), publicând lucrarea La guerre roumaine. 1916–1918, cu o prefaţă apreciativă semnată de Émile Boutroux. A susţinut o intensă activitate politică: deputat, ministru al justiţiei (1936–1937), delegat al României la adunările generale ale Societăţii Naţiunilor. A aderat la idealurile şi principiile clasice ale liberalismului (înţeles ca o concretizare a individualismului proclamat de revoluţia franceză, individualism în cadrul căruia dreptul de proprietate se justifică prin ideea de muncă), încercând adecvarea lor la societatea românească. A activat şi ca avocat în Baroul Ilfov. A fost membru activ al Institutului Internaţional de Filosofie a Dreptului şi de Sociologie Juridică din Paris (fiind, din 1933, şi unul dintre vicepreşedinţii acestuia). A întemeiat Institutul Român de Filosofia Dreptului. La 23 mai 1936, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Membru onorific al Academiei de Arte şi Ştiinţe din Boston. A colaborat la Convorbiri literare, Democraţia, Pandectele române (1923–1942), Dreptul, Annales de la Faculté de Droit de Bucarest, Revista Fundaţiilor Regale, Studii filosofice, Revista de filosofie, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Rivista internazionale di filosofia del diritto, Revue internationale de la théorie du droit, Archives de philosophie du droit et de sociologie juridique, Annuaire de l’Institut international de philosophie du droit et de sociologie juridique, Sonderabdruck aus Zeitschrift für offtentliches Recht, Revue de Métaphysique et de Morale etc.

OPERA

Opera sa ştiinţifică se concretizează în sute de titluri – lucrări, studii, conferinţe, cronici – care combină idei de teorie a dreptului cu elemente de filosofie şi sociologie juridică. Proiectul său principal a fost de a identifica fundamentele epistemologice şi ontologice ale dreptului. Preia transcendentalismul kantian, căruia îi aduce câteva modificări de substanţă: renunţă la conceptul kantian de „lucru în sine”, pe care îl consideră „străin” de procesul cunoaşterii (gândirea nu poate fi limitată de ceva care nu e gândire); înlocuieşte conceptului de „condiţie logică” (considerat „static”) cu cel de „activitate logică” (ce permite o abordare dialectică). Alte modificări ale transcendentalismului kantian au în vedere ordinea principiilor cunoaşterii şi tabla categoriilor (categoriile intelectului au fost înlocuite cu „ideile raţiunii”). A mai fost influenţat şi de Fichte, preluând, totodată, unele componente ale conceptului de „alteritate” de la Hegel, Gentile, Hamelin, Durkheim şi Bergson (cu ultimul a avut, încă din perioada franceză, legături personale). În esenţă, opera lui M.D. constituie o dezvoltare originală a motivelor epistemologice clasice kantiene, valorificate îndeosebi în constituirea unei filosofii juridice.
A criticat doctrina nazistă pe considerentul că reduce dreptul la fenomene fizice şi biologice, dar a susţinut concepţia românească despre naţiune, pe care o vedea diferită de ideea de Volksgemeinschaft a naţional-socialiştilor germani (aceasta din urmă susţinând preeminenţa ontică a statului asupra naţiunii: statul creează naţiunea, şi nu invers). A argumentat în favoarea unei solidarităţi internaţionale.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Le fondement du phénomène juridique; quelques reflexions sur les principes logiques de la connaissance juridique, Paris, Librairie du Recueil Sirey, 1913;
  • Câteva consideraţiuni generale în legătură cu principiul naţionalităţilor: conferinţă dezvoltată miercuri 10 fevruarie 1916, la Cercul de studii al Partidului National-Liberal, Bucureşti, Cercul de Studii al Partidului National Liberal, 1916 (colecţia „Biblioteca politică”, 28);
  • La guerre roumaine. 1916–1918, préf. de Émile Boutroux, Paris, Berger-Levrault, 1919;
  • Enciclopedia şi filosofia juridică [manual universitar] Bucureşti, 1921;
  • H. Bergson: ştiinţă şi filosofie, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Convorbiri Literare”, 1923;
  • Filosofia relativităţii restrânse (Lorentz, Einstein), Bucureşti, Tipografia „Convorbiri Literare”, 1923;
  • Evoluţie şi revoluţie: conferinţă ţinută la Fundaţia Universitară Carol I în ziua de 14 iunie 1923, Bucureşti, Cultura Naţională, f.a. [1924?];
  • Doctrinele şi practicele partidelor noastre politice, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1925;
  • L’individu et la liberté morale, Bucureşti, 1929;
  • Teoria generală a dreptului, 3 vol., Bucureşti, Socec, 1930;
  • Réflexions sur la problème de la souveraineté et sur la réalité juridique de l’État, Bucureşti, 1935;
  • Considérations sur la connaissance en général et sur la connaissance juridique en particulier: la réalité, la vérité et le droit, Paris, Librairie du Recueil Sirey, 1936;
  • Despre autonomia cunoştinţei morale şi juridice, Bucureşti, Tipografia Mişcarea, 1938;
  • Le fondement de l'ordre juridique positif en droit international, Paris, Librairie du Recueil Sirey, 1939;
  • Ceva despre... forme, Bucureşti, Tiparul Lupta, 1939;
  • Analiza ideii de convenţie în drept, Constanţa, f.ed., f.a. [1939?];
  • Reflexions épistémologiques sur l’idée de groupe ou d’unité sociale, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului, Imprimeria Naţională, 1940;
  • Origines historiques de la doctrine du droit de la nature et des gens, Bucureşti, „Bucovina” I. E. Toroutiu, 1940;
  • L'Idée de convention et ses manifestations comme réalités juridiques, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1941 [Extras din Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, Anul II, nr. 2–3–4, 1941];
  • Contribuţie la teoria cunoaşterii juridice: spiritul filosofiei kantiane şi cunoaşterea juridică, Bucureşti, Universul, 1942 [extras din Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti];
  • Faptele şi dreptul: natura cunoştinţei juridice, fasc. I, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1941, 1942;
  • Teoria generala a dreptului (Enciclopedia juridică); Drept raţional, izvoare si drept pozitiv, cuvânt introductiv de Barbu B. Berceanu, ed. îngrijită de Marius Ioan, Bucureşti, All, 1995, 1999;
  • Eseuri de filosofie a dreptului, selecţia textelor şi note de Nicolae Culic, Bucureşti, Editura Trei, 1997:
  • Filosofia contemporană şi dreptul, ed. critică, text stabilit, studiu introductiv, note şi bibliografie de Adrian Michiduţă, Cluj-Napoca, Grinta, 2005;
  • Drept raţional, izvoare şi drept pozitiv, Bucureşti, Socec, f.a.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Filosofia dreptului”, în vol. Omagiu profesorului C. Rădulescu-Motru, „Revista de filosofie”, vol. XVII, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1932, pp. 467–475;

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „L’éducation sexuelle”, Revue de Métaphysique et de Morale, juillet 1912;
  • „Dreptul naţiunilor”, Studii filosofice, vol. VIII, fasc. 1, 1915;
  • „Considerazioni sul metodo induttivo nella scienza giuridica”, Rivista Internazionale di Filosofia del Diritto (Roma), 1931;
  • „Realitatea ştiinţifică, dreptul şi morala”, Dreptul, nr. 26–27, 1935;
  • „Droit et morale”, Bulletin de la Société de Législation Comparée Roumaine, nr. 6, 1936;
  • Contemplaţiunea estetică în filosofia lui Schopenhauer, Conferinţă, Bucureşti, 1938 (publicată în limba franceză, în Revista de filosofie, nr. 1, 1939);
  • „Dialectique et expérience juridique”, Revista de filosofie, nr. 2, 1938;
  • „Les grands problemes du droit: le droit positif”, Annales de la Faculté de Droit de Bucharest, nr. 4, 1939 [textul a fost legat împreună cu „Ceva despre… forme” şi publicat ca broşură, Bucureşti, Typographies Roumaines Réunies, 1939];
  • „Filosofia Domnului Gherea «Le moi et le monde» (Essai d’une cosmogonie anthropomorphique)”, Revista de filosofie, nr. 3–4, 1939;
  • „Le nouvel essai de philosophie politique et juridique en Allemagne”, Revista de drept public, nr. 1–2, 1939;
  • „Vieaţa etică şi valorile ideale după D. Parodi”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, nr. 4, 1939;
  • „Consideraţiuni asupra caracterului raţional al realităţilor juridice”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, nr.1, 1939;
  • „Drept şi drept pozitiv”, Buletinul Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice, 1939/1940;
  • „Considérations sur la structure de la connaissance morale et juridique”, Pandectele române, nr. 1, 1940;
  • „Titu Maiorescu, profesor de filosofie”, Revista de filosofie, nr. 1, 1940;
  • „C. Rădulescu-Motru. Cu prilejul ultimei lucrări «Timp şi destin»”, Revista de filosofie, nr. 3–4, 1940;
  • „Vieaţa lui Kant”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, anul III, nr.1–2, 1941;
  • „Ideea de libertate la Kant”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, Anul II, nr. 2–3–4, 1941;
  • „Precis de filosofie juridică”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, nr. 1–2, 1941;
  • „Einiges über Kant”, Revista de filosofie, nr. 1–2, 1942;
  • „Contribuţie la teoria cunoaşterii juridice. Spiritul filosofiei kantiene şi cunoaşterea juridică”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, nr. 1–2, 1942;
  • „Filosofia dreptului şi învăţământul nostru juridic”, Pandectele române, nr. 1–3, 1942;
  • „Noua doctrină germană şi diviziunea dreptului în public şi privat”, Analele Facultăţii de Drept din Bucureşti, 1942.
  • „Din principiile filosofice ale ştiinţei”, Revista de filosofie, nr. 1–2, 1943;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Mode noi în filosofie: pragmatismul”, Convorbiri literare, 1909;
  • „Schimbarea, centrul unei noui filosofii”, Convorbiri literare, 1912;
  • „Ideea de evoluţie în filosofia bergsoniană”, Convorbiri literare, 1914;
  • „Filosofia poeziei lui Eminescu”, Convorbiri literare, nr. 6, iun. 1914, pp. 584–603;
  • „Problema fundamentală a dreptului”, Convorbiri literare, 1937;
  • „Ceva despre forme”, Revista Forma, nr. 9, 1939;
  • „Despre educaţia socială a tineretului”, Revista Fundaţiilor Regale, nr. 6, 1939;


LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Barbu B. Berceanu, Universul juristului Mircea Djuvara: monografie, precedată de un studiu al profesorului Paul Alexandru Georgescu şi adăugită cu un text inedit de Mircea Djuvara, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1995;
  • Paul Georgescu, Mircea Djuvara – un sistem de filosofie juridică, Bucureşti, „Bucovina” I. E. Torouţiu, 1942;
  • Aurora Marin, Filosofia dreptului la Mircea Djuvara, Iaşi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, 2006;
  • Dumitru-Viorel Piuitu, Filosofia juridică a lui Mircea Djuvara, Craiova, Sitech, 2006.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Nicolae Bagdasar, „Mircea Djuvara”, în vol. N. Bagdasar, Tr. Herseni, S. S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne, vol. V, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 290–310;
  • Mihai Bădescu, „Concepţia lui Mircea Djuvara în cadrul filosofiei juridice interbelice”, în vol. Tendinţe actuale în filosofia ştiinţelor umaniste, coord. A. Botez şi G. Nagâţ, Bucureşti, Editura Academiei, 2008;
  • Mihai Bădescu, „Şcoli şi curente în gândirea juridică”, în Concepte fundamentale în teoria şi filosofia dreptului, 3, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2002;
  • Niculae Culic, „Mircea Djuvara – teoretician şi filosof al dreptului” (studiu introductiv) în Mircea Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, Bucureşti, Editura Trei, 1997;
  • Vasile Morar, „Precis de filosofie juridică”, în vol. Dicţionarul operelor filosofice româneşti, coord. I. Ianoşi, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, pp. 162–163;
  • Dragoş Popescu, „Fundamentul fenomenului juridic la Mircea Djuvara”, în Istoria logicii româneşti, coord. Al. Surdu si Dragos Popescu, Bucureşti, Editura Tehnică, 2006, pp. 700–706.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Elena Lazăr, „Ştiinţa dreptului în concepţia lui Mircea Djuvara”, Academica, Nr. 51 (188), Anul XVII, Iunie 2006;
  • O. Opriş, „Mircea Djuvara, filosofia dreptului”, Ateneu, XXIII, nr. 11, 1986;
  • Dumitru Viorel Piuitu, „Concepţia lui Mircea Djuvara asupra categoriilor gândirii juridice”, Revista Română de Filosofie a Dreptului şi Filosofie Socială, nr. 3, 2006.
  • Dumitru Viorel Piuitu, „Concepţia lui Mircea Djuvara asupra categoriilor gândirii juridice”, Revista Română de Filosofie a Dreptului şi Filosofie Socială, nr. 3, 2006;
  • V. Veniamin, „Viaţa şi gândirea profesorului M. Djuvara”, Pandectele române, nr. 6, 1945.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Mircea Munteanu, „Mircea Djuvara – filosof al dreptului”, Convorbiri literare, vol. 137, nr. 3, 2003, pp. 86–86;
  • Ştefan Munteanu, „Mircea Djuvara despre filosofia lui Eminescu”, Ateneu, vol. 45, nr. 1, 2008, p. 13.