Miron Costin: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
([[articol de Mona Mamulea]])
 
([[articol de Mona Mamulea]])
 +
 +
<table align="right" ><tr><td>[http://www.romanian-philosophy.ro/en/index.php/Miron_Costin'''English'''] </td></tr></table>
 +
  
 
{{DEFAULTSORT: Costin, Miron}}  
 
{{DEFAULTSORT: Costin, Miron}}  

Versiunea de la data 6 iulie 2009 09:11

(articol de Mona Mamulea)

English

Miron Costin (1633, Moldova — decembrie 1691, Roman)

Cronicar, istoriograf, traducător, militar, dregător, diplomat, autorul celui dintâi poem de meditaţie filosofică în limba română. Fiul lui Ion (Iancu) Costin, hatman, şi al Saftei, nepoata domnitorului Miron Barnovschi.

DATE BIOGRAFICE

În copilărie, ca urmare a retragerii în Polonia a tatălui său (1634), care fugea de turci, i se acordă titlul de nobil polon şi, totodată, indigenatul (1638). Studiază la Colegiul Iezuit din Bar – Podolia, Polonia (1647–1652) – şi la Cameniţa (1648–1650). Revine în ţară (c. 1652–1653), ocupând funcţii de dregător şi diplomat. Se căsătoreşte cu Ileana Movilă, nepoată a domnitorului Simion Movilă. În 1675, încheie la Iaşi scrierea Letopiseţul Ţării Moldovei, care cuprinde istoria Moldovei între anii 1595 şi 1661. Tot în Moldova, redactează, în limba polonă, Chronika ziem Moldawskich y Multanskich [Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei], cunoscută şi sub titlul de Cronica polonă. Este prima carte despre geografia şi organizarea politică a ţărilor româneşti, prilej cu care M.C. pune pentru întâia dată problema originii românilor, încercând să probeze latinitatea acestora făcând apel la limbă. În ciuda politicii sale filo-polone, asediul Vienei îl găseşte, împreună cu Duca Vodă şi cu oastea moldoveană, în tabăra turcilor, care au silit ţările române vasale să participe alături de ei în război. Este luat prizonier şi dus în Polonia (1683), la Daszow, găzduit fiind în castelul de vânătoare al lui Jan Sobieski, unde se bucură de un tratament privilegiat. Aici scrie Poema polonă (1684), pe care o dedică gazdei sale. Revine în Moldova (1685), chemat de Constantin Cantemir, noul domn. În ultimii şapte ani ai vieţii, scrie De neamul moldovenilor, din ce ţară au eşit strămoşii lor (1686–1691), lucrare rămasă neterminată, al cărei original nu s-a găsit, unde invocă date etnografice în sprijinul ascendenţei romane a românilor. Moare decapitat din ordinul aceluiaşi domn al Moldovei, care încheiase un tratat secret de alianţă cu Austria, intrând, astfel, în conflict cu politica filo-polonă a lui M.C.

Cel dintâi poem de meditaţie filosofică din cultura română, Viaţa lumii, este scris, probabil, în perioada 1671–1673. Pentru întâia dată publicat de B.P. Hasdeu în Satyrul (1866), cu caractere latine, poemul cuprinde, în original, 130 de versuri în alfabet chirilic, un mic „tratat” de versificaţie şi încercarea unei „teorii” literare, expusă în Predoslovie, Veroavă la cetitoriu.

Viaţa lumii combină reflecţiile pesimiste privind soarta omului şi a universului, caracterul trecător, precar şi imprevizibil al acestora, cu încrederea în posibilităţile omului de a-şi organiza viaţa pe baze morale şi raţionale. Poemul recurge la câteva motive prestigioase în epocă („fortuna labilis”, „ubi sunt?” şi „fugit irreparabile tempus”), ale căror surse par să fi fost: Ecleziastul, Psalmii lui David, Ovidiu (Triste, Pontice), Horaţiu (Ad Postumum, Ode), Vergiliu (Georgice), lucrarea De rebus gestis Alexandri Magni a istoricului latin Quintus Curtius, Istoriile Râmului – colecţie de povestiri şi anecdote din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea; Gesta Romanorum cum aplicationibus moralistis ac mysticis. Scrierea recurge, totodată, la maxime locale (ex.: „Anii nu pot aduce ce aduce ceasul”) şi la bocete populare („Plâng a lumii rea viaţă/ Ce se rupe ca o aţă”).

Versuri de tipul „Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară”, „Fum şi umbră sunt toate”, „Orice ieste muritoriu cu vremea se petrece” fac parte dintr-un complex ideatic ce prezintă lumea şi existenţa umană ca fiind antrenate într-un iremediabil şi implacabil mecanism al distrugerii. Acestea sunt însă puse în contrast cu versuri care propun acţiunea morală (fapta bună) ca paliativ pentru fortuna labilis, recomandând, după modelul Ecleziastului, ca viaţa să fie apreciată aşa cum este, dar într-un mod raţional, calculat, care „prevede pentru a preveni”. Două sunt, aşadar, soluţiile autorului: acţiunea morală şi cugetarea. Idei similare traversează, într-un mod capricios, şi celelalte scrieri ale lui M.C. Legitatea fatală a timpului se regăseşte în Letopiseţ, în formula devenită celebră: „Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi”, soluţia fiind, din nou, cunoaşterea. Explicit pe urmele lui Aristotel, din care citează în primele rânduri ale lucrării Istorie de Crăiia ungurească, M.C. defineşte natura umană pe temeiul raţionalităţii, omul fiind fiinţa care tinde în mod constitutiv spre cunoaştere.

M.C. este şi autorul unor discursuri, scrisori (în poloneză), traduceri şi/sau prelucrări (din Quintus Curtius, L. Toppeltin). Interesul său constant a fost problema originii romane a poporului român, în sprijinul căreia a încercat să aducă dovezi materiale şi istorice, bazate pe port, limbă, obiceiuri, vestigii etc. El însuşi a formulat frazele în limba română folosind ca model topica limbii latine.


BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • De neamul Moldovenilor, introducere şi note de Petre V. Haneş, Bucureşti, Editura Tipografiile Române Unite, s.a.
  • Letopisiţile Ţării Moldovii, publicate pentru întâiaşi dată de M. Kogălniceanu, Iaşi, La Cantora Foiei Săteşti şi Institutul Albinei Româneşti, 1852 [volumul conţine şi Letopiseţul lui Grigore Ureche].
  • Opere complete, după manuscripte, cu variante şi note, cu o recensiune a tuturor codicelor cunoscute până astăzi, bibliografie, biografia lui Miron Costin, un glosariu lucrat de D.L. Şăineanu, portrete, facsimile, diverse de V.A. Urechiă, I, II, Bucuresci, Tipografia Academiei Române, 1886–1888.
  • Letopiseţul Ţerei Moldovei, cu note lexicografice, Bucuresci, Editura Librăriei Socecu, 1894.
  • Chronicon Terrae Moldavicae ab Aarone Principe, edidit Eugenius Barwinski, Bucurestiis, Socec, MCMXII [1912].
  • De neamul moldovenilor: din ce ţară au eşit strămoşii lor, ediţie de C. Giurescu, Bucureşti, Atelierele Grafice Socec, 1914.
  • Istorie în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească (1684), ediţie şi traducere de P.P. Panaitescu, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929.
  • Cartea pentru Descălecatul Dintâi. Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită de Ion Pillat, Bucureşti, Cartea Românească, 1939, 1944.
  • Letopiseţul Ţărăi Moldovei, ediţie comentată cu introducere, glosar şi indice de Ioan St. Petre, Bucureşti, Cugetarea, 1943.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron Voda încoace, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1944.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron Voda încoace, texte alese şi adnotate şi un studiu introductiv de Mitu Grosu, Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., 1950.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită şi prefaţă de Emil Boldan, Bucureşti, Editura Tineretului, 1956.
  • Opere, ed. critică, studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P.P. Panaitescu, I, II, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958.
  • Letopiseţul Ţărâi Moldovei. De neamul moldovenilor, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei, antologie, prefaţă şi note de Gheorghe Popp, text stabilit de P.P. Panaitescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1963.
  • Opere, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
  • Opere alese, antologie, prefaţă şi note de Gheorghe Popp, text stabilit de P.P. Panaitescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1966.
  • Opere alese: Letopiseţul Ţării Moldovei, De neamul moldovenilor, Viiaţa lumii, texte stabilite, studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Onu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei, postfaţă şi bibliografie de Magdalena Popescu, Bucureşti, Minerva, 1975.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei. De neamul moldovenilor, ediţie îngrijită de P.P Panaitescu, repere istorico-literare alcătuite în redacţie de Aurora Slobodeanu, Bucureşti, Minerva, 1979.
  • Letopiseţul Ţării Moldovei. De neamul Moldovenilor, prefaţă de Elvira Sorohan, Bucureşti, Junimea, 1984.
  • Opere, selecţie, postfaţă şi comentarii de Pavel Balmuş, prefaţă de Vladimir Beşleagă, Chişinău, Literatura Artistică, 1989.
  • Viiaţa Lumii, ediţie, text stabilit, studiu introductiv, note şi variante, glosar şi indice de nume de S. Vârjoghie, cu o prefaţă de D.H. Mazilu, cu 13 reproduceri după manuscris, Galaţi, Editura Porto-Franco/Muzeul Literaturii Române, 1991.
  • Letopiseţul Ţărei Moldovei. De neamul moldovenilor. Viaţa Lumii, ediţie, postfaţă, tabel cronologic, note şi glosar de Liviu Onu, Bucureşti, 100+1 Gramar, 2003, 2007.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Alexandru Ligor, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Ion Neculce, cronicari?, Iaşi, Junimea, 2004.
  • Ioan Lupaş, Miron Costin şi concepţia lui filosofico-religioasă asupra istoriei, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1934.
  • Simion Florea Marian, Portretul lui Miron Costin, mare logofăt şi cronicar al Moldovei, Cu 1 stampă, Bucuresci, 1900 (extras din Analele Academiei Române, Seria II, t. XXII. Memoriile Secţiunii istorice).
  • Ioan Nădejde, Schiţă despre Miron Costin şi vremea lui, Iaşi, Editura Librăriei Dimitrie Daniel, 1888.
  • Alexandru Piru, Literatura română veche, ed. a II-a, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1962.
  • Mircea Scarlat, Introducere în opera lui Miron Costin, Bucureşti, Minerva, 1976.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Nicolae Bălcescu, „Miron Costin, istoricul Moldovei”, în N. Bălcescu, Patru studii istorice, editate şi însoţite de o schiţă biografică şi bibliografică de P. P. Panaitescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1928.
  • Nicolae Bălcescu, „Logofătul Miron Costin, istoricul Moldaviei”, în N. Bălcescu, Monografii istorice, publicate de V.V. Haneş, profesor la Liceul Spiru Haret din Bucureşti, Bucureşti, Editura Tipografiile Române Unite, 1936.
  • Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, pp. 282–321.
  • G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941, pp. 22–26.
  • Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pp. 190–282.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • S. Firu, „Miron Costin”, în Istoria filosofiei româneşti, coord. D. Ghişe, N. Gogoneaţă, I, ed. a II-a, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R, 1985, pp. 167–177.
  • Mona Mamulea, „Miron Costin – autorul celui dintâi poem filosofic din cultura română”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, II, coord. Viorel Cernica, ediţie de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, pp. 447–451.
  • Algeria Simota, „Costin, Miron”, în Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1979, pp. 222–226.