PN II-RU 24 / 2010: Diferență între versiuni

De la Romanian Philosophy Portal
Salt la: navigare, căutare
(ECHIPA DE CERCETARE)
Linia 1: Linia 1:
 
=PN II-RU 24 / 2010: Trupul medial. O abordare interdisciplinara a fenomenelor corporale. Coordonator: Dr. [[Cristian Ciocan]]=
 
=PN II-RU 24 / 2010: Trupul medial. O abordare interdisciplinara a fenomenelor corporale. Coordonator: Dr. [[Cristian Ciocan]]=
  
 +
[[PCE-2011-3-0661]]
 
== PREZENTARE GENERALA==
 
== PREZENTARE GENERALA==
  

Versiunea de la data 2 noiembrie 2011 13:42

PN II-RU 24 / 2010: Trupul medial. O abordare interdisciplinara a fenomenelor corporale. Coordonator: Dr. Cristian Ciocan

PCE-2011-3-0661

PREZENTARE GENERALA

Proiectul de faţă îşi propune o explorare interdisciplinară concretă, ghidată de reflecţia filozofică fundamentală, a unui fenomen decisiv al lumii de astăzi: experienţa corporalităţii umane şi modificarea ei în epoca postmodernă. Pentru realizarea acestui obiectiv, nu este suficientă aplicarea unor cadre conceptuale tradiţionale, nici adoptarea conjuncturală a unor grile de lectură excesiv specializate. Ne propunem, dimpotrivă, deschiderea unei reflecţii originare asupra corporalităţii într-o relaţie nemijlocită cu problematicile concrete ale dezbaterilor contemporane privind responsabilitatea etică şi răspunderea legală a individului, progresul şi limitele cunoaşterii tehnico-ştiinţifice, dilemele teologico-metafizice ale societăţii, multiculturalismul şi diversitatea religioasă, problematica familiei, mediatizarea erosului, normele estetice ale spaţiului public sau procesul de îmbătrânire a societăţii. Un astfel de proiect va demonstra totodată relevanţa publică a cercetării din domeniul ştiinţelor umane, în general, şi a reflecţiei filozofice, în particular. Vom arăta în ce fel date istorice şi sociale foarte recente despre condiţia umană pot impulsiona cercetarea academică în direcţia unor noi interpretări.

Corpul uman nu a fost, poate, niciodată atât de mult în centrul atenţiei publice ca în ultimele decenii. Experienţe liminale în secolul XX – de la mutilările fără egal produse de cele două conflagraţii mondiale şi tortura extremă în regimuri politice totalitare până la suferinţa declanşată de virusul HIV sau globalizarea reţelelor de trafic cu carne vie – ne arată că omul nu poate fi înţeles în absenţa unei reflecţii profunde asupra fenomenului corporalităţii. Este de la sine înţeles faptul că acelor discipline care poartă numele de Geisteswissenschaften le revine sarcina de a cerceta lumea spiritului, deci dimensiunea non-corporală a existenţei umane: ideile, valorile, credinţele şi tot ansamblul de fenomene care cu greu se lasă explicate pornind exclusiv de la corporalitate.

Cu toate acestea, punctul de plecare al proiectului de faţă nu îl reprezintă o falsă polemică dintre „trup” şi „spirit”, dintre „natură” şi „cultură”. Cercetarea nu se va întreba în primă instanţă cum putem contracara obsesia faţă de corporalitate printr-o reabilitare a dimensiunilor non-corporale, „abstracte” şi „obiective”, ale realităţii. Vom porni mai degrabă de la o interogaţie asupra corporalităţii înseşi. Abia atunci când această întrebare va putea primi o formulare limpede şi un răspuns concret, vom putea ridica în mod serios problema dacă trupul uman, aşa cum apare el astăzi îndeosebi în spaţiul public, este surprins în semnificaţia lui esenţială, sau dacă el este mai degrabă distorsionat. Necesitatea şi urgenţa unei reflecţii filozofice fundamentale, de natură ontologică şi etică, asupra fenomenului corporalităţii rezultă astfel din două împrejurări. Întâi de toate, succesiunea rapidă de descoperiri ştiinţifice şi tehnice din epoca noastră face să apară interogaţii şi probleme cu caracter teoretic şi practic ce nu pot fi soluţionate la nivelul procesului de cercetare care le-a produs. Mai precis, este vorba despre necesitatea redefinirii raportului dintre implicaţiile teoretice ale cercetării actuale, pe de o parte, şi înţelegerea de sine a omului şi a universului său de valori pe de altă parte. În ceea ce priveşte aspectul practic, în raport cu acest progres ştiinţific, este necesară o retrasare atentă a limitelor dintre ceea ce putem şi ceea ce ne este îngăduit să facem, a graniţelor dintre capacităţile productive ale cunoaşterii tehnice şi legitimitatea etică a împlinirii lor. Cea de a doua împrejurare care face necesară abordarea filozofică a corporalităţii este legată de stadiul cercetării filozofice înseşi. Pornind de la rezultatele incipiente obţinute îndeosebi de cercetarea fenomenologică, filozofia trebuie sa facă un pas decisiv în direcţia depăşirii unor scheme conceptuale sterile şi a asumării decisive a problemei corporalităţii ca o temă ce merită să intre în câmpul ei de preocupări constante.

ECHIPA DE CERCETARE

Dr. Cristian Ciocan

Cristian Ciocan, [ResearcherID: A-4538-2011 http://www.researcherid.com/rid/A-4538-2011], doctor în filozofie al Universității din Paris IV - Sorbonne (2009) și al Universității din București (2006), este cercetator la Societatea Romana de Fenomenologie (din anul 2008), alumnus al New Europe College (2010), cercetator post-doctoral al Fundatiei Alexander von Humboldt la Albert-Ludwig-Universität Freiburg, membru fondator al Centrului de studii fenomenologice (Universitatea Bucuresti), membru fondator si presedinte (din 2008) al Societatii Romane de Fenomenologie, redactor-șef al revistei Studia Phaenomenologica (revista indexata ISI si ERIH).


Dr. Gabriel Cercel

Dr. Christian Ferencz-Flatz

Dr. Christian Ferencz-Flatz este cercetator la Societatea Romana de Fenomenologie (din anul 2008), alumnus al New Europe College (2009), cercetator post-doctoral al KAAD la Husserl-Archiv, Universitatea din Koeln (2010), membru al Centrului de studii fenomenologice, Universitatea Bucuresti, membru al Societatii Romane de Fenomenologie (din 2006), membru al bordului editorial al Studia Phaenomenologica (revista indexata ISI). Dr. Ferencz-Flatz a organizat conferinta nationala "Descrierea incotro? Mostenirea fenomenologica la 150 de ani de la nasterea lui Husserl", Societatea Romana de Fenomenologie, Casa Lovinescu, Bucuresti, 19 septembrie 2009. Dr. Ferencz-Flatz a publicat o carte de autor: Obisnuit si neobisnuit in viata de zi cu zi. Fenomenologia situatiei si critica conceptului de valoare la Martin Heidegger, Humanitas, Bucuresti, 2009, 365 p., si mai multe articole stiintifice: The Neutrality of Images and Husserlian Aesthetics. In: Studia Phaenomenologica 9 (2009) 477-483 (revista indexata ISI); Gibt es perzeptive Phantasie? Als-ob-Bewusstsein, Widerstreit und Neutralitaet in Husserls Aufzeichnungen zur Bildbetrachtung. In: Husserl Studies 25.3 (2009) 235-253 (revista indexata ISI); Bild und Ding. Heideggers Auslegung der Husserlschen Bildlehre. In: Phaenomenologische Forschungen (in curs de publicare, revista indexata ERIH); Filmbewusstsein und Zuschauer im Bild. Ein husserlscher Ansatz zum Kinematographen. New Europe College Yearbook 2008-2009 (in curs de publicare); Quasi-Konstitution und Moeglichkeitsbewusstsein. Studia Universitatis Babes-Bolyai no. 2 / 2009; Traum-Ich und Phantasie bei Husserl und Fink. In: Ion Copoeru (ed.), Phenomenology 2008 (in curs de aparitie, Zeta Books) Husserl si cinematograful. O analiza fenomenologica a iluziei. In: Revista de filozofie 55.3-4 (2008) 383-393; Situatie si motivatie in lumea ca-si-cum. O observatie a lui Husserl despre joc. Revista de filozofie 5-6/2009; Despre semnificatia metodica a imaginatiei in fenomenologie. Problema exemplului la Husserl. in: Ion Tanasescu (ed.), Imaginatie si intentionalitate. Perspective istorico-fenomenologice si sistematice, Pelican, Giurgiu, 2009. Dr. Ferencz-Flatz a tradus mai multe opere filosofice din germana in romana: Martin Heidegger, Ontologie. Hermeneutik der Faktizitaet, Humanitas, Bucuresti, 2008; Edmund Husserl, Logische Untersuchungen vol. II / 1, Humanitas, Bucuresti, 2009 (in colaborare); Edmund Husserl, Logische Untersuchungen, vol. II / 2, Humanitas, Bucuresti (in colaboraren, in curs de publicare); Edmund Husserl, Ideen zu einer reinen Phaenomenologie und phaenomenologischen Philosophie, Erstes Buch: Einfuehrung in die reine Phaenomenologie, Humanitas, Bucuresti (in curs de aparitie). De asemenea, a tradus din romana in germana: Constantin Noica, Scrisori despre Logica lui Hermes, translation (in colaborare, in curs de aparitie). Dr. Ferencz-Flatz a participat la mai multe conferinte nationale si internationale: Neutrality and Aesthetic Belief, la conferinta internationala Phenomenology, literature and art, Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti, 14 octombrie 2008; Konstitution und Quasi-Konstitution. Zur Frage der Als-ob-Leistungen des Bewusstseins bei Husserl, la workshop-ul international Konstitutive Phaenomenologie und Konstruktivismus, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 22 mai 2009; Taktile Rezeption und lebensweltliche Umsicht. Film und Stadterfahrung bei Benjamin und Heidegger, la scoala de vara Eikones 2009, Bildprojektionen, Basel, Elvetia, 24 august 2009; Critica descrierii in cursurile heideggeriene timpurii, la conferinta nationala Descrierea incotro? Mostenirea fenomenologica la 150 de ani de la nasterea lui Husserl, Societatea Romana de Fenomenologie, Casa Lovinescu, Bucuresti, 19 octombrie 2009; Despre semnificatia metodica a imaginatiei in fenomenologie. Problema exemplului la Husserl si Heidegger, la conferinta nationala Imaginatie si Intentionalitate, Institutul de Filosofie, Bucuresti, 09 noiembrie 2007; Husserl si ideea unei fenomenologii a ocazionalului, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucuresti, 21 octombrie 2009.

Dr. Bogdan Tataru-Cazaban

Dr. Bogdan Tataru-Cazaban este cercetator stiintific (CS III) la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Romane, lector invitat la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii Bucuresti, director al revistei Chora. Revue d’etudes anciennes et medievales: philosophie, theologie, sciences, membru fondator al Centrului de Studii Medievale al Universitatii Bucuresti, membru fondator al Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor, membru fondator al Societatii Romane de Fenomenologie, membru in consiliului stiintific al doua colectii de carte de specialitate: Biblioteca medievala (editura Polirom) si Parinti si scriitori ai Bisericii (Patriarhia Romana). Co-organizator al colocviului international Espaces et mondes au Moyen Age, Centrului de Studii Medievale al Universitatii Bucuresti, 17-18 octombrie 2008. Co-organizator al seminarului: Religie si politica in lumea contemporana, Colegiul Noua Europa / Institutul de istorie a religiilor, Academia Romana, 17-18 septembrie 2008; Co-organizator al colocviului international Medieval Dream and its Metamorphosis, Centrul de Studii Medievale al Universitatii Bucuresti, 27-28 octombrie 2006; Co-organizator al sectiunii Monotheisms in Middle Ages, Congresul european de istorie a religiilor, Bucuresti, 21-23 septembrie 2006. Consultant stiintific al colocviului international The Role of Religion in the New European Identity, Goethe Institut / New Europe College, Bucuresti, 19-20 iunie 2006. Co-organizator al colocviului De la gandirea teologica la actiunea sociala, Fundatia Konrad Adenauer, Durau, 28-30 octombrie, 2005. Campurile de cercetare ale dr. Tataru-Cazaban sunt: istoria crestinismului antic si medieval, patristica, istoria si filosofia religiei, filosofia culturii, religie si modernitate, ecumenism. A publicat doua carti: Pentru un crestinism al noii Europe, Humanitas, Bucuresti, 2007 (in colaborare), Iter sapientiae. Studii patristice si medievale, Galaxia Gutenberg, 2003 (in colaborare) si a editat alte patru volume: Memory, Humanity and Meaning. Essays in Honor of Andrei Plesu’s sixtieth Anniversary, Zeta Books, Bucuresti, 2009, 549 p. (in colaborare); O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Plesu, Humanitas, Bucuresti, 2009, 314 p. (in colaborare); Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie si structuri, Polirom, Iasi, 2005, 370 p.; Dumitru Staniloae sau paradoxul teologiei, Anastasia, Bucuresti, 2003, 393 p. (in colaborare). A tradus 6 carti in romana, a publicat 11 studii in volume colective si 10 articole in reviste de specialitate.

Dr. Marilena Vlad

Dr. Marilena Vlad este cercetator stiintific (CS III) la Centrul de Cercetare Traditio al Universitatii Al.I.Cuza din Iasi, membru al bordului editorial al revistei Chora. Revue d’etudes anciennes et medievales: philosophie, theologie, sciences, editor al colectiei de carte de specialitate Zeta Series in Neoplatonism (Zeta Books). In 2009, a sustinut teza de doctorat la Universitatea Bucuresti. Va sustine o a doua teza de doctorat la sfarsitul anului 2010, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris: L’Un et l’Ineffable: Heritages neoplatoniciens dans De Principiis de Damascius. Bursier al Agence Universitaire de la Francophonie (2002-2005). Dr. Vlad a publicat o carte editata: Memoria filozofilor. De la Platon la Derrida, Zeta Books, Bucuresti, 2006, 237 p. (in colaborare) si o serie de articole stiintifice: De principiis: de l’aporetique de l’Un a l’aporetique de l’Ineffable. In: Chora, Revue d’etudes anciennes et medievales: philosophie, theologie, sciences 2 (2004), 125-148; Strategii ale memoriei in dialectica platonica. In: Adrian Sandu si Marilena Vlad (ed.), Memoria filozofilor. De la Platon la Derrida, Zeta Books, Bucuresti, 2006, pp. 13-25; De la unitatea intelectului la unul absolut: critica lui Plotin la Aristotel. In: Revista de Filosofie 56.5-6 (2007) 607-628; De l’unite de l’intellect a l’un absolu: Plotin critique d’Aristote. In: Chora. Revue d’etudes anciennes et medievales: philosophie, theologie, sciences 5 (2007) 121-140; Dincolo de fiinta – o transcendenta uluitoare si interpretarea ei neoplatonica. In: G. Bondor, C. Bilba (ed.), Adevar hermeneutic si locuri obscure, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2008, pp. 115-144. Dr. Vlad a publicat de asemenea mai multe traduceri din greaca veche: Damascius, Tratatul despre primele principii, vol. I, Humanitas, Bucuresti, 2006, 402 p.; Plotin, Enneade III-V: Tratatul III, 2 [47] Despre providenta I; Tratatul V, 7 [18] Daca exista idei ale individualelor; Tratatul V, 8 [31]: Despre frumosul inteligibil; IRI, Bucuresti, 2005, pp. 36-73, 590-595, pp. 596-621. Plotin, Enneade VI: Tratatul VI, 1 [42] Despre genurile fiintei I; Tratatul VI, 2 [43] Despre genurile fiintei II, IRI, Bucuresti, 2007, pp. 22-79, 80-121. Dr. Vlad a susnut mai multe conferinte in cadrul unor manifestari stiintiice nationale si internationale: Au-dela de l’indicible: le mystere ineffable dans la pensee de Damascius, la colocviul international: La mystique theoretique et theurgique dans l’antiquite greco-romaine II. – Mystique paienne (CNRS, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Sorbonne, 16 ianuarie 2010, Paris, Franta); L’un et l’ineffable dans la pensee de Damascius, la colocviul international al Academia platonica septima monasteriensis (30 Septembrie – 2 Octombrie 2009, Lausanne, Elvetia); L’unite paradoxale de l’intellect chez Plotin, la colocviul international: La philosophie grecque ancienne et l’enseignement du christianisme primaire, organizat de Facultatea de teologie ortodoxa Sf. Mucenita Filoteia (Universitatea Pitesti) si Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane, Centrul de studii al filozofiei grecesti al Academiei din Atena (Curtea de Arges, 26-29 martie 2009). Strategii ale memoriei in dialectica platonica, la colocviul national: Memoria si temporalitatea, organizat de Societatea Romana de Fenomenologie, 19-23 septembrie 2005, Casa Lovinescu, Bucuresti.

STADIUL CERCETARII

Paradigme de interpretare a corporalitatii: metafizica, teologie, stiintele naturii

In istoria filozofiei, problema corporalitatii nu s-a bucurat de atentia pe care o merita. De cele mai multe ori, acest subiect a fost impins intr-o periferie a preocuparilor filozofice, corpul fiind considerat un fenomen de rang secund, incomparabil ca importanta si demnitate teoretica cu temele solare ale rationalitatii. Binomul obiectiv trup/suflet (soma/psyche, corpus/animus) – si corelatele sale subiective: ratiune/pasiune sau gandire/afectivitate – s-a bucurat mai totdeauna de grila hermeneutica stapan-sclav. Trupul a fost privit ca un instrument al sufletului, ca atare el este subordonat ontologic acestuia, avand o valoare esential mai mica decat ratiunea discursiva. Sufletul (ratiunea, gandirea) trebuie sa stapaneasca trupul (pasiunea, afectivitatea), sa il domine, in vederea acelui ideal al eliberarii de sub jugul pasiunilor. Dualismul platonic (cu radacinile sale homerice si pre-socratice) a ramas in mare masura norma pentru intelegerea esentei corporalitatii si pentru rolul care i s-a acordat in istoria spiritualist-rationalista a filozofiei europene. Diferenta dintre suflet si trup s-a suprapus apoi peste diferenta ontologica dintre fiinta veritabila (eterna si incoruptibila) si fiinta trecatoare (supusa devenirii, mortii si coruptibilitatii), fixand deci o stricta ierarhie axiologica si ontologica intre cele doua realitati constitutive fiintei omului. Ceea ce este esential in om e spiritul sau, luciditatea sa, lumina acestei luciditati, claritatea solara a acestei rationalitati. Corporalul si afectivul reprezinta doar o dimensiune a umbrei, ontologic derivata, clar-obscur a ceea ce scapa de sub controlul inteligibilului. Afectele au fost de aceea gandite preponderent din perspectiva rationalitatii, ca o contra-parte negativa a acesteia, corporalitatea si afectivitatea fiind astfel aruncate in teritoriul irationalului. Tot ce cade in afara acestei rationalitati – fenomene legate de corporalitatea umana sau de afecte – este reprimat si exclus in afara cetatii sensului. Insa, tot ceea ce este reprimat sfarseste prin a reveni, rabufnind, la suprafata; si poate nu e intamplator ca epoca in care traim exalta, pe urmele lui Nietzsche, ceea ce rationalitatea a reprimat in mod traditional: corpul si afectele. Aceasta problematica greceasca a ierarhiei dintre trup si suflet fost integrata in crestinism, generand tendinta ascetica (de stapanire a trupului) specifica vietii spirituale. Insa teologia crestina a trebuit sa iasa din acest pur dualism, deoarece a fost nevoita sa explice un fenomen fundamental pentru definirea crestinismului: Intruparea. Faptul ca, dupa prologul Evangheliei lui Ioan, Cuvantul s-a facut trup (ho logos sarx egeneto) implica o regandire din temelii a problemei eline a corpororalitatii si a dualismului sau inerent: prin Intrupare, trupul insusi este ridicat la rangul de principiu, de realitate primordiala. Pornind de la realitatea Intruparii si, apoi, de la faptul ca Inaltarea a avut loc cu trupul, dar si de la faptul ca invierea mortilor va fi o inviere cu trupul, teologia crestina a afirmat ca trupul insusi a fost indumnezeit. Totusi, cu exceptia tratatelor ascetice, trupul ca atare nu a stat in prim-planul atentiei reflectiei teologice, viata spirituala fiind caracterizata drept o inaltare de la lumea materiala catre lumea angelica, spirituala, dematerializata. Singura atentie sistematica ce i s-a acordat corporalitatii a venit din perspectiva stiintei. Acesta linie de reflectie este legata, in primul rand, de nasterea biologiei ca stiinta a viului, mai precis a fiziologiei si medicinii. Incepand de la corpusul biologic aristotelician, trecind prin scolile medicale elenistice (Galen, in special), prin cercetarile aplicate reluate in Renastere, linia de dezvoltare a cercetarii stiintei medicale si fiziologice va duce in modernitate la intelegerea trupului uman ca organism, ca un compus de organe, ca masinarie perfecta, creata de natura. In aceasta perspectiva, se va afirma, intre organismul animal si trupul uman nu poate fi precizata nici o diferenta esentiala. Aceasta viziune naturalista descrie trupul uman ca fiind exclusiv structura fizica a unui individ uman, constand, pe de o parte, in suma unor parti (partile trupului: capul, gatul, trunchiul, mainile si picioarele) si, pe de alta parte, in articularea mai multor sisteme (circulator, digestiv, respirator, nervos, imunitar, muscular, etc.) compuse din organe (inima, plamani, rinichi, ficat, etc.), care la randul lor sunt compuse din tesuturi (musculare, nervoase, epiteliale sau conjunctive), acestea din urma fiind compuse din celule, care sunt, in sfarsit, determinate de gene. Avem asadar de a face cu trei pozitii teoretice referitoare la corporalitate: pe de o parte, e vorba de o depreciere metafizica a corporalitatii; pe de alta parte, avem de a face cu o paradoxala reinvestire teologica a ei; in sfarsit, putem sesiza o aprofundare a acestui fenomen pe linia biologiei, medicinii si fiziologiei, in optica dominanta a stiintelor naturii. Fenomenologia va veni tocmai sa fixeze un contrast cu aceste pozitii teoretice, incercind sa redobindeasca un sens originar si integrator al corporalitatii, cercetand trupul uman in mod fenomenologic, adica pentru el insusi si pornind de la el insusi, fara a se ghida dupa nici o presupozitie (substantialista, ierarhica sau naturalista), totodata incercand sa surprinda integralitatea acestui fenomen si sa sublinieze specificitatea ireductibila a trupului uman in raport cu orice organism animal.

Principalele contributii fenomenologice la tema corporalitatii

Atat in versiunea sa inaugurala germana, cat si in cea franceza postbelica, fenomenologia a redescoperit dimensiunea filozofic fundamentala a corporalitatii, i-a restituit importanta sa mascata de accentele rationaliste ale filozofiei traditionale si i-a conferit o centralitate de necontestat in cadrul preocuparilor sale. Nu doar Edmund Husserl, Max Scheler sau Martin Heidegger – in perioada initiala a fenomenologiei – ci si, dupa ei, Jean-Paul Sartre, Maurice Merleau-Ponty, Michel Henry sau Emmanuel Levinas, au descris existenta umana ca existenta intrupata. Sunt cunoscutele amplele investigatii pe care parintele fenomenologiei, Edmund Husserl, le-a intreprins cu privire la fenomenul corporalitatii umane, cercetari ce pornesc de la clarificarea etajata a nivelurilor constitutive ale experientei umane. Husserl a dezvoltat o serie de explicitari ale constituirii spatiului pornind de la punctul-zero al orientarii care este trupul propriu: trupul meu este aici-ul absolut al orientarii, punctul pornind de la care imi masor distantele si imi evaluez miscarile. Fenomenul corporalitatii are un rol fundamental si in ceea ce priveste dimensiunea intersubiectivitatii: Husserl – formuland o distinctie care se va dovedi fundamentala pentru subiectul nostru: aceea dintre Leib si Koerper – va vorbi de o constituire a intersubiectivitatii prin intermediul dinamicii dintre trupul propriu si corpul celuilalt: pornind de la sensul propriului trup (Leib), care imi este dat in sfera mea imanenta de traire transcendentala, ajung, printr-un proces de ordinul empatiei sa acord un sens de trup corpului celuilalt. Acest Koerper al celuilalt este constituit asadar ca trup si un alter ego imi este astfel dat. Reciproc, de la sensul corpului (Koerper) celuilalt ajung, printr-un transfer de sens, sa acord un sens de corp propriului trup si sa ma receptez pe mine insumi drept corp aflat intr-o lume obiectiva. Este vorba asadar, in ambele procese, de o cuplare (Paarung) a unei Leib si a unui Koerper. In ceea ce-l priveste pe Martin Heidegger, desi opera sa fundamentala, Fiinta si timp, pare ca escamoteaza problema corporalitatii, aceasta se intampla cu o intentie determinata: aceea de a nu cadea in pericolul reificarii corpului, al intelegerii lui pe urmele ideii metafizice de substantialitate. Ceea ce respinge Heidegger este asadar tocmai metafizica ce sta in spatele ideii traditionale de corporalitate. De aceea, deconstructia acestei metafizici presupune si deconstruirea ideii traditionale de corp substantial (si a dualismului corp-spirit in general). Scopul acestei destructii nu este eliminarea ideii de trup, ci determinarea unui sens genuin, esential fenomenologic, opus oricarui biologism, al corporalitatii umane. Pornind de la aceste doua momente decisive ale fenomenologiei germane, fenomenologia franceza va aprofunda, in varii directii, fenomenul corporalitatii. Urmand tipul de investigatie husserlian, insa totodata integrand demersul ontologic heideggerian, filozofia lui Maurice Merleau-Ponty va plasa corporalitatea (pornind de la o fenomenologie a perceptiei si de la acute analize ale fenomenului atingerii) in raport cu fenomenul lumii, considerand omul drept trup al lumii (chair du monde). La randul sau, Jean-Paul Sartre va pune in lumina semnificatia fundamentala a fenomenului corporal al rusinii, meditatie care va fi preluata si definita ca sens fundamental al subiectivitatii in fenomenologia etica a lui Emmanuel Levinas: subiectivitatea devine aici nuditate a chipului, expunere fara rezerva si fara acoperire, intampinare a semenului. In sfarsit, Michel Henry va integra, in contextul unei fenomenologii a vietii absolute ca pura imanenta, ideea crestina a intruparii.

CADRU CONCEPTUAL

Din punct de vedere fenomenologic, cand e vorba de experienta corporalitatii, prima diferentiere pe care trebuie sa o facem, pe urmele lui Husserl, este aceea dintre trup si corp: trupul (Leib) imi este accesibil numai mie insumi, din interior, precum in experienta durerii (nici un altul nu poate simti la propriu durerea mea, desi poate sa o transfere analogic, prin empatie, asupra propriei experiente); corpul (Koerper), in schimb, este exteriorizat, obiectivat, vazut din afara, accesibil celuilalt. Pornind de la aceasta distinctie fundamentala, vom propune o alta diferentiere esentiala: aceea dintre public si intim. Intr-adevar, daca un anumit nivel al experientei propriei corporalitati se desfasoara in viata noastra intersubiectiva, publica, in raport cu ceilalti, un alt nivel al corporalitatii proprii isi joaca sensul in pura solitudine, intr-o sfera intima a subiectivitatii, a carei expresie privilegiata este nuditatea. Indicele cel mai evident al acestei diferentieri este dat de un fapt care este doar aparent banal: imbracamintea, vestmantul. Ne vom intreba astfel ce inseamna in mod originar vestmant, ce sens fenomenologic se ascunde indaratul faptului ca omul isi ascunde goliciunea si ce semnificatie are aici dialectica dintre acoperire si descoperire. Ne vom interoga, apoi, care este sensul profund al nuditatii si in ce masura ea expune o dimensiune genuina a fiintei umane. Vom remarca, pe de alta parte, ca exista un fapt unic de experienta in care ceva de ordinul publicului este adus in viata intima: experienta erosului, cea in care granita dintre public si intim este transgresata, in care o fiinta privilegiata, venind initial dintr-un spatiu public, deschis tututor, asadar acoperita si investmintata, este acceptata, primita si interiorizata in spatiul intimului, in domeniul imanentei, ca nuditate si expunere. Aceasta transgresiune, care isi are temeiul in fenomenul erosului, constituie originea ontologica a legaturii trupesti dintre doi oameni, stand totodata la baza fenomenologica a familiei in general. Descoperim astfel primele cupluri decisive ale problematicii noastre: corporalitate si nuditate, pudoare si expunere, trup si corp, solitudine si intersubiectivitate, iubire si eros. La acestea, se adauga, cum de altfel e de asteptat, un alt cuplu: cel dintre nastere si moarte. Pe de o parte, fenomenul nasterii ne va deschide posibilitatea de a ne interoga asupra sensului esential al maternitatii si paternitatii, al generativitatii, al legaturii corporale dintre generatii. Pe de alta parte, ponind de la fenomenul mortii, ne vom intreba in ce masura sfarsitul fiintei noastre in lume ramane orizontul tuturor experientelor noastre, mai ales al celor corporale. Toate aceste cupluri dau seama, la nivel concret, de identitatea corporala a fiintei umane, de modul in care fiinta umana se are pe sine in mod corporal. Mai precis spus, vom discuta modul in care identitatea personala cuprinde, ca moment al ei, identitatea trupeasca sau/si corporala, modul si in care identitatea trupeasca sau/si corporala cuprinde, la rindul ei, ca moment constitutiv, identitatea sexuala. Caci pornind de la aceste trei identitati concentrice, fiinta umana se deschide catre alteritate, in viata sa intersubiectiva, catre experienta celuilalt om, care, la randul sau, se da intai de toate in corporalitatea sa proprie. Astfel, un ultim cuplu fenomenologic se arata spre a fi tematizat: anume acela dintre corp propriu si corp al celuilalt.

STRUCTURA PROIECTULUI SI OBIECTIVE STIINTIFICE

Aceste linii de forta generate de fenomenul corporalitatii vor fi confruntate cu experienta contemporana a corporalitatii, cu ceea ce am putea numi experienta trupului in epoca postmoderna, o epoca in care dominatia tehnicii asupra trupului nu este deloc neglijabila. Prin tehnica, nu intelegem ceva exclusiv de ordinul tehnologiei (ca tehnologie stiintifica, mecanica, instrumentala si operationala), ci pornim de la inspiratia originara a heideggerianului Gestell, inteles ca tendinta de dominare si de producere, pornind de la ceea ce pare a fi disponibil ca materie prima si zacamant. Aceasta investigatie nu va recurge insa la o simpla si directa descriere a nucleelor de sens mentionate, ci acestea vor fi ilustrate indirect, pornind de la o serie de fenomene privative care, in negativitatea lor, au puterea de a reflecta, prin chiar distorsiunea fenomenologica pe care o reprezinta, insusi fenomenul originar al corporalitatii, in directiile in care acesta se concretizeaza. Vom aborda asadar mai multe fenomene prin care vom pune in contrast experienta genuina a corporalitatii cu experienta transformata de tehnica. Pentru a le numi sintetic, este vorba de urmatoarele fenomene: pornografie, prostitutie, eutanasie, avort, clonare si tortura. Prin intermediul acestor fenomene limita, ne vom putea intreba daca nu cumva in epoca noastra care exalta corporalitatea, tocmai corporalitatea umana este in criza. Urgenta si caracterul incomod al acestor fenomene in lumea contemporana sunt de o evidenta ce nu mai trebuie argumentata. Politicile publice ce ataca, pe diverse niveluri, aceste situatii nu se pot insa dispensa de o intelegere esentiala a acestor fenomene. Avem convingerea ca o astfel de comprehensiune originara a fenomenelor avute in vedere si a surselor lor de sens poate contribui in mod hotarator la identificarea unor noi solutii pentru criza familiei, a sexualitatii si a umanitatii in lumea de astazi. Aceste fenomene nu sunt cercetate in ele insele cu scopul de a le produce o aparare ideologica sau o critica atitudinala, ci ele vor servi drept punct de plecare pentru a cauta si a obtine un sens integrator si genuin al corporalitatii umane care, el abia, va putea vorbi de la sine pentru aceste fenomene. Ele nu vor fi intelese in mod izolat, ci vor fi contextualizate pornind de la fundalul de la care ele isi extrag sensul si care, in cele din urma, se arata a fi fenomenul corporalitatii ca atare. Astfel, aceste fenomene vor fi cercetate in dimensiunea lor privativa si negativa, drept privatii si negatii ale unor alte fenomene care le preced si care le intemeiaza la nivelul sensului. Bunaoara, fenomenul clonarii, ca reduplicare a unei identitati, nu poate fi inteles decat in legatura cu sensul unicitatii specifice a fiintei umane. Tot asa, eutanasia, ca posibilitate de a decide propria moarte, nu poate fi inteleasa decat daca in prealabil a fost inteles raportul veritabil al omului cu propriul sfarsit. La randul sau, avortul trebuie inteles pornind de la fenomenul originar al nasterii, ca alteritate posibila si reala in imanenta propriei corporalitati. Similar, sensul esential al prostitutiei ca fenomen negativ nu se arata decat pe fundalul intelegerii fundamentale a sensului erosului genuin dintre doi oameni, ca modificare privativa a acestuia. In acelasi sens, pornografia va trebui inteleasa pornind de la acelasi fundal, ca expunere mediatica – prin imagine – a ceea ce este esentialmente intim, in vederea unei pseudo-experiente erotice, substitutiv-fantasmatice. In sfarsit, tortura politica nu poate fi inteleasa decat pornind de la suprimarea empatiei corporale, prezenta in experienta noastra naturala.

REZULTATE PARTIALE (2010, 1 august - decembrie)

  • organizarea unei conferinte internationale
  • 2 participari la conferinte internationale
  • 3 participari la conferinte nationale
  • publicarea unui articol cotat ISI