(21 ian. 1852, Apa – 29 nov. 1922, Satu Mare)


articol de Bogdan Rusu

Preot greco-catolic, profesor, militant și politician naționalist, publicist, considerat un continuator al Școlii Ardelene. Fiu de învățător, face studii secundare incomplete la Baia-Mare, Ungvar și Oradea.  Câștigă o bursă la institutul De Propaganda Fide din Roma, unde obține, în 1870, doctoratul în filosofie. Începe tot acolo studii de teologie, terminate la Seminarul greco-catolic de la Gherla în 1874. Este hirotonit preot în același an, paroh la Sâncrai pe Grui. Între 1878 și 1885 este profesor de religie și limba română la Liceul regesc din Satu-Mare. Între 1879 și 1881 studiază și la Universitatea din Pesta. Începând din 1885 scoate Revista catolică, publicație din care vor apărea șase volume până în 1905. Colaborează și la alte publicații românești, Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Românul ș.a. Acuzat de agitație naționalistă, este mutat la gimnaziul superior din Losoncz, numire pe care nu o acceptă, renunțând definitiv la cariera didactică. Din 1885 este preot paroh la Șișești, de unde supranumele „Leul de la Șișești”. În 1890 contribuie la redactarea textul Memorandumului pentru Transilvania, înaintat Împăratului în 1892. Este condamnat și întemnițat în două rânduri (1893, 1894), pentru agitație contra naționalității maghiare și calomniere publică a guvernului budapestan. Nu execută în totalitate ultima sentință, de cinci ani, fiind grațiat în septembrie 1895, la intervenția Regelui Românei, Carol I. Între 1907 și 1910 este deputat de Beiuș în Parlamentul de la Budapesta. Se refugiază în România în 1914. Între 1919 și 1922 este deputat de Baia Mare în Parlamentul României.

Activitatea filosofică mai importantă a lui V.L. s-a desfășurat în anii 1881–1884, când a elaborat și publicat un tratat de filosofie în trei volume, Instituțiuni filosofice, cuprinzând logica, metafizica, respectiv etica. Tratatul lui Lucaciu este o prelucrare a unor manuale occidentale utilizate în învățământul catolic, precum cel al lui Luigi Bonelli (1797–1840) sau cel al lui Salvatore Tongiorgi (1820–1865). Metafizica datorează cel mai mult neoscolasticului Albert Stöckl (1823–1895), din al cărui Lehrbuch der Philosophie sunt preluate critica darwinismului (parte a cosmologiei raționale), psihologia rațională și teologia naturală. O altă sursă importantă este opera Sf. Toma, la care V.L. s-a dus îndemnat de enciclica Æterni Paris (1878) a lui Leon al XIII-lea. V.L. propune în românește, într-o formă didactică, o concepție filosofică neotomistă, fiind pe plan european unul dintre pionierii întoarcerii la Sf. Toma inițiate de acest pontif. Scopul său, subsumat devizei „catolicism și românism”, este atât apărarea filosofiei veritabile, cât și protejarea tineretului de ateismul și materialismul care câștigau teren printre români. Din motive similare, în „Cestiunea socială”,  prelucrare după I. Biderlack, Die soziale Frage (1895), V.L. combate socialismul și social-democrația necreștină, apărând doctrina socială a Bisericii Catolice expusă în enciclica Rerum Novarum (1891) a aceluiași Leon al XIII-lea.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

  • *** Memorandul Românilor din Transilvania și Ungaria cătră Maiestatea Sa Imperială și Regală Apostolică Francisc Iosif, Sibiu: Tiparul Institutului Tipografic, 1892.

CĂRȚI DE AUTOR

  • Institutiuni filosofice. Prelucrate de Dr. Vasiliu Lucaciu, Profesoriu de religiunea gr. catolica şi de limb’a şi literatur’a romana la gimnasiulu cat. sup. de statu dein Satu-Mare. Cartea prima. Logic’a, Satu Mare: Tip. Libera, 1881; Cartea II. Metafisic’a, Satu Mare: Tip. Libera, 1882; Cartea III. Filosofi’a morale, Satu Mare: Tip. Libera, 1884
  • Instituțiuni filosofice, vol. I-III, ediție îngrijită de Vianu Mureșan și Dana Grigoriu, Cuvânt înainte de Vianu Mureșan, Cluj-Napoca: Dacia, 2005.
  • Instituțiuni filosofice, vol. I-III, ediție îngrijită de Vianu Mureșan, cuvânt înainte de Vianu Mureșan, postfață de Petru Duncă, București: Eikon, 2018.

ANTOLOGII DE TEXTE

  • I. Iacoș, V. Achim (ed.), Dr. Vasile Lucaciu, luptător activ pentru unirea românilor: texte alese, Cluj-Napoca: Dacia, 1988.
  • I. Iacoș, V. Achim (ed.), Dr. Vasile Lucaciu, luptător activ pentru unirea românilor: texte alese, vol. II, Baia Mare: Editura Gutinul, 2000.

ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII PERIODICE

  • „Cestiunea socială”, Revista catolică, vol. 5, nr. 3 (1 iun. 1903), pp. 38–40, nr. 4 (15 iun. 1903), pp. 51–54, nr. 5 (1 iul. 1903), pp. 68–71, nr. 6 (15 iul. 1903), pp. 87–90, nr. 7 (1 aug. 1903), pp. 104–107, nr. 10 (15 sept. 1903), pp. 151–154, nr. 13 (1 nov. 1903), pp. 195–200, nr. 15 (1 dec. 1903), pp. 227–233, nr. 17 (1 ian. 1904), pp. 260–265, nr. 18 (15 ian. 1904), pp. 280–283, vol. 6, nr. 1 (1 mai 1904), pp. 2–4, nr. 2 (15 mai 1904), pp. 17–18.
  • „La cestiunea socială”, Revista catolică, vol. 5, nr. 19 (1 feb. 1904), pp. 295–297.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRȚI DE AUTOR

  • A. Ciura, Biografia părintelui Vasile Lucaciu : povestită pentru popor, Sibiiu : Editura Asociațiunii „Astra”, 1928.
  • Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s-a prăbușit monarhia austro-ungară, Oradea: Editura Cercul Ziariștilor Oradea, [1936] (ediţia a II-a, Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016).
  • Ilie Dăianu, Leul de la Șișești : preotul luptător dr. Vasile Lucaciu, Cluj: Tipografia Cultura, 1936.
  • Corneliu Mezea, Dr. Vasile Lucaciu, „Leul de la Șișești”: 1852–1922, Satu-Mare: Presa liberă, 1936.
  • Augustin Iuga, Cu privire la Vasile Lucaciu: acte, documente, procese, Baia-Mare: Cooperativa de Editură a Notarilor din Baia-Mare, 1940.
  • V. Achim, A. Socolan, Dr. Vasile Lucaciu: luptător pentru drepturile românilor si unirea Transilvaniei cu România, Baia Mare: Muzeul Județean Baia Mare, 1968.
  • B. Mihoc, Dr. Vasile Lucaciu (1852-1922) un luptător pentru Marea Unire, Oradea: Editura Albini, 1993.
  • I. Dragotă, Revista Catolică a lui Vasile Lucaciu, Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006.
  • S. Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 2016.
  • M.-A. Zaharia, Dr. Vasile Lucaciu (1852–1922), activitatea culturală și politică, Satu Mare: Editura Solstițiu, 2023.

VOLUME COLECTIVE

  • G. Babiciu (coord.), Vasile Lucaciu: erou al națiunii române, Baia Mare: Editura Marist, 2018.
  • C. Porumbăcean (coord.), Dr. Vasile Lucaciu – Pro sancta unione omnium romanorum, Cluj-Napoca: Argonaut și Mega, 2022.

CAPITOLE SAU SECȚIUNI ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • I. Oprea, „Vasile Lucaciu” in Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, București: Editura științifică, pp. 182–185.
  • C. Stroe, „Etica – rațiunea practică a Instituțiilor filosofice ale lui Vasile Lucaciu”, in Rostiri etice românești. Studii de istorie a reflecției morale românești, vol. III, București: Ars Docendi, 2019, pp. 11–46.

ARTICOLE ÎN REVISTE ACADEMICE

  • C. Rusu, „Idei filozofice și social-politice înaintate în gândirea lui Vasile Lucaciu”, Acta Musei Napocensis, nr. VIII, 1971, pp. 299–310.
  • Gh. Bulgar, „Amintirea lui Vasile Lucaciu: continuator al Scolii Ardelene”, Studii și comunicări, V-VI, 1981–1982.
  • T. Vidam, „Câteva reflecții pe marginea concepției etice a lui Vasile Lucaciu”, Revista de filosofie, LXVI/2019, nr. 4, pp. 535–542. 

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • S. Lavric, „Scrisul etimologic”, România Literară, nr. 38/2009.