(1931–1986)
articol de Grigore Smeu
Estetician. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie la Universitatea din Bucureşti. Doctor în Filosofie, specialitatea Estetică. A obţinut doctoratul cu teza Tradiţie şi inovaţie în artă. A lucrat o perioadă ca redactor la Editura Eminescu. Apoi, prin concurs, a devenit cercetător ştiinţific la Institutul de Filosofie al Academiei Române.
D.M. a fost preocupat de problema relaţiei dintre tradiţie şi inovaţie în artă, cu accent pe artele plastice, de reliefarea principalelor ipostaze ale originilor artei, precum şi de unele aspecte şi personalităţi din domeniul istoriei esteticii româneşti. Ocupându-se de specificitatea raportului tradiţie–inovaţie în artă, D.M. a subliniat evoluţia sistemului de elemente formale. Abordând originile artei, autorul a elaborat o lucrare modernă, cu caracter informativ, bine documentată, punând în relief probleme precum: factorii umani implicaţi în complexul genetic al artei; caracterele artei preistorice; ipoteze interpretative cu privire la semnificaţia artei preistorice; concepţii filosofice şi estetice contemporane cu privire la originile artei. În ce priveşte istoria esteticii româneşti, a fost preocupat în mod deosebit de valorificarea concepţiilor filosofice şi estetice ale lui Mihail Dragomirescu, Ştefan I. Neniţescu şi Dimitrie Cuclin. A tradus în limba română Fenomenologia experienţei estetice (2 volume) a lui Mikel Dufrenne.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Tradiţie şi inovaţie în artă, Bucureşti. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971.
- Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic şi estetic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974.
- Originile artei, Bucureşti, Editura Meridiane, 1981.