A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Bă Bi Bl Bo Br Bu
Băd Bag Bal Băn Băr Bas

Bărnuţiu, Simion

(21 iulie/2 august 1808, satul Bocşa Română, comitatul Crasnei, districtul Sălaj — 16/28 mai 1864, satul Sânmihaiul Almaşului din Munţii Meseş)

articol de Mona Mamulea

Filosof şi profesor de filosofie, precursor al filosofiei dreptului în România, cu contribuţii în constituirea limbajului filosofic românesc; unul dintre liderii doctrinari ai revoluţiei de la 1848. Urmează gimnaziul romano-catolic al călugărilor piarişti din Carei (1820–1825); cursurile institutelor româneşti din Blaj (1824–1829): cursul de filosofie al lui Baziliu Raţiu (1825–1826), la Liceul Greco-Catolic, şi cursul de teologie de trei ani (1826–1829). Numit profesor de sintaxă la Gimnaziul din Blaj (1829), depune, în acelaşi timp, activitate de arhivar consistorial şi prefect la seminar (1829–1831). Profesor de filosofie la Gimnaziu (1830–1834), apoi notar consistorial (1834–1839); în 1839, revine la Catedra de filosofie, unde predă cursuri de Ştiinţa dreptului, Ştiinţa virtuţii, Învăţătura religiei, Introducere în filosofie, Învăţătura cugetării, Învăţătura cunoaşterii; textele au fost influenţate de W. T. Krug, îndeosebi de Handbuch der Philosophie und der philosophischen Literatur, manual tradus în epocă de A.T. Laurian (1847) şi de Cipariu (1861–1863); acestea anticipează o parte dintre cursurile pe care le va ţine la Iaşi. La Blaj, S.B. introduce învăţământul cu predare în limba română. Contribuie, prin manifeste, articole, discursuri, la elaborarea ideologiei revoluţionare paşoptiste din Transilvania, activitate datorită căreia este destituit (februarie 1845) de la Catedra de filosofie a Gimnaziului din Blaj. Studii de drept la Academia Săsească de Drept din Sibiu (1846–1848). După eşecul revoluţiei, S.B. emigrează: la Viena, urmează cursurile Facultăţii Juridice (mai 1851 – octombrie 1852), iar în Italia – pe cele ale Facultăţii de Drept de la Pavia (noiembrie 1852 – iunie 1854). Îşi susţine doctoratul în drept (iunie 1854), cu teza Argomenti di giuresprudenza e di scienze politiche. Tot în Italia, studiază dialectologia cu Pietro Monti dei Brunate şi Carlo Sambini. În septembrie 1854, este invitat de către A.T. Laurian să ocupe Catedra de filosofie de la Academia Mihăileană din Iaşi. În perioada ieşeană (1855–1864), S.B. este profesor de logică la Gimnaziul Academic (1855–1862), profesor de filosofie la Facultatea de Filosofie (unde, folosind ca sursă manualele lui Krug, ţine cursuri de istoria filosofiei, de metafizică, estetică, etică, logică, drept, fiziologie, teologie) şi profesor de drept natural public şi privat la Facultatea de Drept (din 1856). Este primul filosof român al dreptului natural (pe care îl numeşte „dreptul firei”), obiect predat atât la Blaj, cât şi la Iaşi. Tot la Iaşi (1858–1863), S.B. ţine pentru întâia dată în România un curs de estetică.

Cu Manifestul de la Blaj (1842), S.B. semnează primul text de filosofie a dreptului din România. Sursele acestui manifest se regăsesc în precursorii latini ai dreptului natural, în Declaraţia Drepturilor Omului, în scrierile kantianului W. T. Krug  şi în cele ale teoreticianului german al dreptului istoric, Friedrich Karl Savigny. Împotriva Dietei maghiare, S.B. aduce ca argument caracterul inviolabil al celor trei drepturi naturale – „jus subsistentiae personalis”, „jus libertatis personalis” şi „jus aequalitatis personalis” –, pe care le deplasează dinspre individ către naţiune, gândită, conform modelului organicist, prin analogie cu individul. Ideea unui drept general, inalienabil, etern, imprescriptibil este prezentă şi în opera oratorică intrată în istorie sub numele de Discursul de la Blaj, ale cărei teze s-au constituit în programul revoluţionar din Transilvania. Consideraţii asupra dreptului natural se regăsesc în toate scrierile sale politice şi de drept, dezvoltate în cursurile universitare de la Iaşi. Intenţia lui S.B. de a conferi legitimitate ideilor de drept natural ale prezentului prin fundamentarea lor pe un ilustru model al trecutului („dreptul românilor este dreptul roman” – Dreptul public al românilor) este criticată de Maiorescu de pe poziţiile evoluţionismului organicist: ideea propune, după părerea acestuia, o identificare artificială şi potrivnică istoriei, care ignoră peste un mileniu în care dreptul a funcţionat şi s-a dezvoltat. În paralel cu propunerea de întoarcere la dreptul roman, S.B. încearcă o latinizare forţată a limbii române – pentru a-i adeveri, astfel, latinitatea contestată de ultramaghiarism. Deşi acest experiment a eşuat, multe dintre inovaţiile sale lingvistice au sfârşit prin a pune în circulaţie noi concepte filosofice sau prin folosirea cu sens modern a celor existente („geniu artistic”, „adevăr artistic”, „gust estetic”, „obiect de gust”, „aparenţă estetică”, „ontologie”, „concept”, „categorie”, „finalitate”, „substanţialitate”, „cauzalitate” ş.a.).

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Discursul de la Blaj: Reporturile Românilor cu Ungurii şi principiele libertăţei naţiunali desfăşiurate de Simeone Bărnuţiu la 14/2 Maiu 1848 în Şedinţia preliminare a Adunărei Naţiunali în Beserica catedrale din Blasiu, ed. îngrijită de Al. Papiu Ilarian, Viena, C. Gerold & fiu, 1852.
  • Dereptulu publicu alu Româniloru, Iaşi, Tipariulu Tribunei Române, 1867.
  • Dereptul Genţilor (curs litografiat), Iaşi, 1867.
  • Scientia virtutii, curs litografiat [Iaşi, 1867], B.A.R., II 11666.
  • Dereptulu naturale privatu, Iaşi, Tipariulu Tribunei Române, 1868.
  • Pedagogi’a, Iaşi, Tipariulu Tribunei Române, 1870.
  • Dereptulu naturale publicu, Iaşi, Tipariulu Tribunei Române, 1870. Psicologie’a empirica şi Logic’a, Iaşi, Tipariulu Tribunei Române, 1871.
  • Estetica, text stabilit, îngrijit şi prefaţat de I. Iliescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972.
  • Discursul de la Blaj şi scrieri de la 1848, prefaţă de Ion Raţiu, ed. îngrijită de Ioan Chindriş, Cluj-Napoca, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, 1990.
  • Istoria filosofiei, vol. I, II, coord. I. Chindriş, ediţie princeps după manuscris, realizată de Ioan Chindriş, Mihai-Teodor Racoviţan şi Gavril Matei Bucureşti, România Press, 2000–2002.
  • Filosofia după W. T. Krug, studiu introductiv de Ionuţ Isac, ediţie princeps după manuscris inedit, text îngrijit, cronologie şi notă asupra ediţiei de Ioan Chindriş, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2004.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă” [prima versiune tipărită a Discursului de la Blaj], Foaie pentru minte, inimă şi literatură, XVI, nr. 38, 39, 1853, pp. 285–288 şi 295–298.
  • „Suvenir din Italia”, Foaie pentru minte inimă şi literatură, nr. 11–12, 1853, pp. 81–82.
  • „Cu privire la limba română”, Amicul familiei, nr. XVI, nr. 5, 1890, pp. 65–68; nr. 6, 1890, pp. 81–84; nr. 7, 1890, pp 93–95; nr. 8, 1890, pp. 109–112.
  • „Scrisoare din Blaj, la 5/17 oct. 1839, către G. Bariţiu”, Tribuna poporului, VII, nr. 43, 1903, p. 1.

MANUSCRISE

  • Note de curs şi însemnări în special cu caracter juridic şi filosofic, din timpul studiilor în Italia, mss. nr. 5446, B.A.R., c. 1851–1852, 630 f.
  • Metafisica, propusă de D. Sim. Barnutiu, prescrisă de G. Ţiulescu, 1859, fevruarie 19. Iasii, pe semestrul de vară, mss. nr. 3348, B.A.R., c. 1859–1865, 92 f.
  • Metafisica, mss. nr. 5444, B.A.R., c. 1860, 67 f.
  • Metafisica [incomplet], mss. nr. 5550, B.A.R., c. 1866, 29 f.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Corneliu Albu, Simion Bărnuţiu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
  • Gheorghe Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1924.
  • Ioan Chindriş, Simion Bărnuţiu: Suveranitate naţională şi integrare europeană – O hermeneutică de texte, Cluj-Napoca, s.n., 1999.
  • Petre Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuţiu, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol”, 1935 (reeditare: Bucureşti, România Press, 2007).
  • Radu Pantazi, Simion Bărnuţiu. Opera şi gândirea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
  • D.D. Roşca, Europeanul Bărnuţiu, Sibiu, Tipografia „Dacia Traiană”, 1944 (reeditare: în D.D. Roşca, Oameni şi climate, Cluj, 1971, pp. 75–101).

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Titu Maiorescu, „Contra Şcoalei Bărnuţiu”, în Critice, prefaţă de P. Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de D. Filimon-Stoicescu, II, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 157–206 (textul – selectat de însuşi Maiorescu pentru cea dintâi ediţie a Criticelor sale, 1892–1893 – are la bază eseul critic publicat iniţial în Convorbiri literare: „Dereptul public al românilor şi şcoala lui Bărnuţiu”, Convorbiri literare, I, nr. 20, 15 decembrie 1867; nr. 21, 1 ianuarie, nr. 23, 1 februarie, nr. 24, 15 februarie 1868);
  • George Em. Marica, Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 121–215;
  • Ioan Oprea, „Simion Bărnuţiu”, în Terminologia filosofică românească modernă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996, pp. 120–132.
  • Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, I, II, Viena, 1851–1852.

VOLUME COLECTIVE

  • *** Funerariele lui Simeon Barnutiu, Iaşi, Tipografia Buciumului Românu, 1865.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTINŢIFICE

  • Nicolae Bagdasar, „Concepţia social-politică a lui Simion Bărnuţiu”, Studii şi cercetări ştiinţifice, seria a III-a, „Ştiinţe sociale”, nr. 3–4, 1955.
  • Irina Cristea, „Simion Bărnuţiu – Dreptul raţional şi statul juridic”,  Sociologie românească, vol. 2, nr. 3–4, 1991, pp. 205–210.
  • Dumitru Ghişe, T. Pompiliu, „Contribuţii la cunoaşterea activităţii filosofice a lui S. Bărnuţiu”, Revista de filosofie, t. 11, nr. 3, 1964, p. 357–269.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Ioan Chelaru, „Simion Bărnuţiu – ctitor al şcolii juridice româneşti”,  Dialog (Iaşi), vol. 10, nr. 67, 1979, p. 5.
  • Ioan Chindriş, „Hermeneutica istorică a «Discursului» lui Simion Bărnuţiu  (14 mai 1848)”, Tribuna, nr. 22, 1993, p. 5.
  • Mircea Coloşenco, „Simion Bărnuţiu. Figură solitară şi controversată (1808–1864), Ateneu, vol. 34, nr. 3, 1997, p. 2.
  • Alexandru Marcu, „Simion Bărnuţiu student în Italia”, Universul literar, vol. 50, nr. 44, 1941,  pp. 1, 2.
  • Camil Mureşanu, „Simion Bărnuţiu – gânditor politic”, Viaţa românească, 98, nr. 1–2, 2003, pp. 21–25.
  • Corneliu Ostache-Cosmin, „Note despre «Estetica» lui Simion Bărnuţiu”,  Alma mater (Iaşi), vol. 5, nr. 7–8, 1973, p. 13.