A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z

(7 septembrie 1913, Bucureşti — 21 ianuarie 1941, Pădurea Jilava)


articol de Gabriela Tănăsescu

Autor preocupat de etică, filosofie şi sociologie a valorilor, iudaism. A absolvit magna cum laude Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1935). Lucrarea de licenţă, Societate şi valoare, precum şi studiile Personalitatea, Spinoza: Etica, Limbajul şi Societatea, Despre Judaism şi sionism au fost publicate în 1945 în Slove de martiri, volum editat de rabinul H. Guttman în memoria fiilor săi, Iancu şi Iosif, ucişi în timpul rebeliunii legionare.

Influenţat de apriorismul obiectiv social al lui Fichte şi de universalismul lui O. Spann, ca şi de „înţelegerile concrete” ale personalităţii individuale şi sociale propuse de M. Scheler şi N. Hartmann, I. G. a pus explicaţia conştiinţei şi personalităţii umane în termenii unui apriorism dual, social şi axiologic. Articularea duală a conştiinţei – în planul lumii concrete sau al societăţii şi în cel al existenţei ideale sau al valorii – este susţinută de o articulare duală sau de o sinteză ontologic-axiologică a eticii. Valorile, înţelese ca „prim motor” (în sensul aristotelic) şi ca finalităţi ale voinţei, circumscriu domeniul conştiinţei normative sau al filosofiei valorilor, sociologiei valorilor revenindu-i domeniul obiectivării valorilor.

O etică lipsită de antinomii şi priorităţi în privinţa raporturilor individ-societate şi societate-valoare este, după I. G., o etică a sintezei şi a realităţii maximale a personalităţii individuale şi sociale care promovează iubirea (unificarea spirituală cu semenii în participarea la lumea valorilor), naţiunea şi personalitatea. Sensul etic al individului şi al societăţii într-o cultură unică, „cu resorturi etice”, precum cea iudaică, este relevat în asumarea de către „cei buni” a libertăţii de a fi parte a „realităţii etice concrete, maximale” divine.

Scrierile lui I. G. prefigurează coordonatele unei etici a conştiinţei şi convivialităţii umane care, din păcate, nu a mai putut fi dezvoltată.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ 

CĂRŢI DE AUTOR

  • Iancu şi Iosif Guttman, Slove de martiri…, Publicate de părintele lor Rabin H. Guttman cu o scrisoare de Eugen Relgis, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Cartea de Aur” S.A.R., 1945.

LITERATURĂ SECUNDARĂ 

ARTICOLE ÎN ANTOLOGII

  • De la Cilibi Moise la Paul Celan. Antologie din operele scriitorilor evrei de limbă română, ed. de Ţicu Goldstein, Bucureşti, Editura Hasefer, 1996, pp. 476–495.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Gabriela Tănăsescu, „Fraţii Iancu şi Iosif Guttman: reflecţiile începuturilor”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. IV, coord. Viorel Cernica, ed. îngrijită de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, pp. 348–353.