A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Bă Bi Bl Bo Br Bu

Barbu, Zevedei

(28 ianuarie, 1914, Reciu, jud. Sibiu, astăzi, Alba ― martie 1993, Brasília)

articol de Romulus Chiriţă

Sociolog, psiholog şi filosof, axat pe metafizică, axiologie, filosofia culturii, filosofie socială, filosofie politică. Urmează liceul în Sibiu (1928–1932). Studii universitare la Facultatea de Psihologie a Universităţii din Cluj (1933–1937), unde audiază şi cursuri de filosofie (în special pe D.D. Roşca). Îşi susţine teza de doctorat în psihologie în cadrul universităţii clujene, Contribuţiuni la psihologia onestităţii (1941). Asistent al profesorului Florin Ştefănescu-Goangă la Catedra de psihologie a Universităţii din Cluj (1940–1945), iar apoi al lui Lucian Blaga la Catedra de filosofie a culturii. Secretar de redacţie (din 1943) al revistei Saeculum. Arestat în 1943 pentru activitate politică de stânga (în apărarea sa, la proces, s-a prezentat şi L. Blaga); eliberat la 23 august 1944. În 1947, a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris. În acelaşi an, a solicitat azil politic în Marea Britanie. Doctorat la Universitatea din Glasgow (1951–1954), cu teza The Psychology of Democracy. Nazism and Communism, una dintre primele abordări psihosociale comparative ale regimurilor politice totalitare ale secolului al XX-lea. Ţine cursuri de sociologie şi psihologie socială la Universitatea din Glasgow, unde pune bazele departamentului de sociologie (1961–1963). În 1961, este invitat la Universitatea din Sussex, unde ţine cursuri de sociologie, pune bazele departamentului de sociologie şi conduce teze de doctorat. Din 1977, funcţionează la Universitatea din Brasília, unde ţine cursuri de sociologie. Profesor emerit al Universităţii din Sussex (1978).

În revista de filosofie Saeculum, Z.B. a publicat un ciclu de studii de filosofia culturii şi axiologie, studii în care valorifică potenţialul dialecticii hegeliene în analiza dinamicii culturii. Z.B. propune distincţia dintre caracterul „teleologal” al dialecticii, ilustrat de filosofia lui Hegel, şi cel de „tehnicitate”, care şi-ar fi probat deja virtuţile în analiza fenomenelor sociale. Opţiunea sa pentru stânga hegeliană este afirmată fără echivoc. Z.B. adaugă investigării dinamicii culturii, alături de „criteriul dialectic”, şi „criteriul existenţial”, obţinând o sinteză insolită între metoda dialectică şi filosofia existenţialistă, fundamentată în epocă de Heidegger. Aprofundării metodei dialectice îi este consacrată şi cartea Le développement de la pensée dialectique (lucrare de care ulterior se va delimita). În contextul interesului care se manifesta în anii postbelici în filosofia occidentală faţă de dialectica marxistă, Z.B. întreprinde o extinsă analiză istorico-filosofică menită să evalueze locul şi perspectivele dialecticii în evoluţia filosofiei. Ceea ce reproşează dialecticii hegeliene este suspendarea acesteia în planul gândirii pure. În ciuda aparenţelor ei de obiectivitate şi a preocupărilor ei pentru conţinut şi concret, dialectica hegeliană rămâne, de fapt, o gândire formală şi abstractă, care se raportează la materie ca la o „generalitate pură”. Stabilit în Marea Britanie, Z.B. îşi va concentra interesul teoretic asupra unor probleme de psihosociologie politică. În 1953, în perioada în care îşi pregătea teza de doctorat, a publicat în revista Orbis studiul „Le langage dans les démocraties et les sociétés totalitaires”, prin care poate fi considerat unul dintre pionierii cercetărilor de sociolingvistică. Ideea centrală a studiului este că limbajul reflectă cu mare fidelitate şi expresivitate regimul politic al societăţii care îl utilizează. Z.B. identifică mecanismele psihosociale similare ale regimurilor politice naziste şi comuniste, structural diferite de cele ale societăţilor democratice. Demersul propus prezintă unele asemănări cu cel desfăşurat de Popper în Societatea deschisă şi duşmanii săi (1945), dar perspectiva este preponderent psihologică. În aceeaşi arie de interes, dar cu un mai pregnant accent teoretic, se integrează şi lucrările Problems of Historical Psychology, 1960, şi Society, Culture and Personality, 1971. Cea dintâi este o investigare a raportului dintre istorie şi psihologie, introducând în dezbatere modul în care se formează o societate şi modelele mentale ale membrilor ei. A fost considerată o importantă lucrare de pionierat (Paul Vernant).

Profesorii William Outhwaite (Universitatea din Sussex) şi Bráulio Matos (Universitatea din Brasília) pregătesc pentru tipar volumul The Barbu Reader, care conţine o autobiografie şi o selecţie de lucrări inedite.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Le développement de la pensée dialectique, Paris, Ancienne Librairie Schleicher, 1947;
  • Problems of Historical Psychology, London, Routledge and Kegan Paul, 1960;
  • Psicologia de la Democracia y de la Ditadura, Buenos Ayres, Paidós, 1962;
  • Democracy and Dictatorship. Their Psychology and Patterns of Life, London, Routledge & Kegan Paul, New York, Grove Press, 1956;
  • Society, Culture and Personality: An Introduction to Social Science, Oxford, Blackwell, 1971;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  •  „Zorile filosofiei (Problema unei filosofii naţionale)”, Gând românesc, V, nr. 8–10, 1937, pp. 389–404;
  • „Metafizicul ca funcţie integrală a spiritului”, Saeculum, nr. 1, 1943;
  • „Cultură şi istoricitate”, Saeculum, nr. 4, 1943;
  • „Umanismul – veşnica reîntoarcere”, Saeculum, nr. 5, 1943;
  • „Gândirea magică” (conferinţă rostita la radio în 12 oct. 1943), Viaţa românească, an 96, nr. 11, noiembrie 2001, pp. 95–100.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Le langage dans les démocraties et les sociétés totalitaires”, Orbis (Bulletin internationale de documentation linguistique, édité par le Centre internationale de dialectologie générale près l’Université catholique de Louvain), t. II, nr. 1, 1953;
  • „The Origins of English Character”, Acta Philosophica et Theologica (Roma), t. I, Societas Academica Daco-Romana, 1958;

LITERATURĂ SECUNDARĂ 

CĂRŢI  DE AUTOR

  • Romulus Chiriţă, Repere axiologice în gândirea românească interbelică, Braşov, Editura Omnia, 1998.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Romulus Chiriţă, „Trei concepţii interbelice asupra dinamicii valorilor (III). Zevedei Barbu : Dialectica valorilor”, ASTRA (Braşov), II, nr. 12 (16), 1999, pp. 66–68;
  • Marin Diaconu, „Zevedei Barbu. Schiţă pentru un profil spiritual”, Viaţa românească, an 96, nr. 11, noiembrie 2001, pp. 93–95.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Romulus Chiriţă, „Zevedei Barbu – dialectică şi existenţialism”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, II, coord. Viorel Cernica, ed. îngrijită de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, pp. 536–539.