A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Pa Pe Po
Pop Pos Pot

Popovici, Aurel C.

(4 octombrie 1863, Lugoj — 10 februarie 1917, Geneva)

articol de Constantin Schifirneţ

Gânditor şi publicist cu scrieri de factură social-politică, unul dintre precursorii filosofiei politice în România. După frecventarea liceului la Lugoj, Beiuş şi Braşov, s-a înscris la Facultatea de medicină din Viena; în anul 1888 se transferă la Graz. Urmează şi cursurile de ştiinţe politice, adevărata sa vocaţie, în care se afirmă ca unul dintre întemeietorii acestei discipline în spaţiul românesc. Cunoştea limbile greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, italiană şi maghiară, ceea ce i-a facilitat comunicarea cu personalităţi ale timpului, dar şi cu reprezentanţi ai naţionalităţilor din Imperiul austro-ungar.

Încă din studenţie, a încercat să facă cunoscută situaţia reală a românilor transilvăneni. Prilejul afirmării sale l-a constituit elaborarea Replicii la Răspunsul studenţilor maghiari. Memoriul studenţilor din România. Ca urmare a acestui act, autorităţile maghiare i-au intentat proces, fiind condamnat la patru ani închisoare şi 500 de florini amendă „pentru aţâţare la ură contra unei naţionalităţi”. Ajutat de Valeriu Branişte, pleacă în Austria şi, apoi, în România. În Bucureşti, a fost profesor suplinitor de engleză, germană şi igienă la Seminarul Nifon şi la Şcoala de Război. În această calitate, a alcătuit un manual de limbă germană, reeditat de mai multe ori. În anul 1899 scoate ziarul România jună, al cărui director a fost. În perioada 21 dec. 1908 – dec. 1909, a fost redactor şi director al revistei Sămănătorul. A.C.P. a fost unul dintre întemeietorii Institutului tipografic „Minerva”.

Interesat de soluţionarea situaţiei românilor transilvăneni, în anul 1912 se reîntoarce la Viena, unde înfiinţase în anul 1905 ziarul Gross-Österreichs, prin care încerca să convingă opinia publică despre necesitatea acordării independenţei fiecărei naţiuni în cadrul unei Austrii federative. Din anul 1915, se stabileşte la Geneva, iar în anul 1916, după intrarea României în război, merge la Viena, unde scrie lucrarea La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, tipărită în 1918. Volumul a fost folosit de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris.

Gândirea sa filosofică este conservatoare, de esenţă organicistă. Concepe naţiunea ca fundament al evoluţiei şi progresului social. A argumentat inadecvarea democraţiei în funcţionarea societăţii, pe motivul că aceasta susţine egalitarismul şi omogenitatea afirmate în mod mecanic, distrugând diferenţele naturale dintre grupurile sociale. A criticat civilizaţia modernă, căreia îi reproşează că este superficială, creând iluzia progresului. De pe poziţii organiciste, A.C.P. nu admite „salturile” în dezvoltarea unui popor.

BIBLIOGARFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • La Question roumaine en Transylvanie et en Hongrie. Replique de la jeunesse universitaire roumaine de la Transylvanie et de la Hongrie à la Réponse faite par jeunesse universitaire magyare au Memoire des etudiants universitaires de Roumanie. Avec une carte etnographique de l’Autriche-Hongrie et de la Roumanie, Vienne, Budapest, Graz, Cluj, 1892.
  • Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria: Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria la „Răspunsul” dat de junimea academică maghiară „Memoriului” studenţilor universitari din România, Sibiu, 1892.
  • Cestiunea naţionalităţilor şi Modurile soluţiunii sale în Ungaria, Sibiu, Institut Tipografic T. Liviu Albini, 1894.
  • Principiul de naţionalitate. Conferinţa desvoltată la 30 ian. 1894 în Ateneul Român din Bucureşti, Bucureşti, Tipografia Modernş Gregorie Luis, 1894.
  • Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich. Politische Studien zur Lösung der nationalen Fragen und staatrechtlichen Krisen in Österreich-Ungarn. Leipzig, Verlag von B. Elischer Nachfolger, 1906.
  • Curs complet de limba germană în conformitate cu noile programe. Carte pentru clasa a IV-a secundară, ediţia a 5-a, Bucureşti, Minerva, 1907.
  • Călăuza fericirii adică Învăţătura vieţei după Sfânta Evanghelie şi după povăţuirile boerului Iordache Golescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1910.
  • La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, Preface de M.N.P. Comène, Librairie Payot, Lausanne–Paris, 1918.
  • Naţionalism sau democraţie: o critică a civilizaţiunii moderne, Bucureşti, Minerva, 1910; reeditare: Naţionalism sau democraţie. O critică a civilizaţiei moderne, studiu introductiv, ediţie şi note de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Albatros, 1997.
  • Stat şi naţiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei naţionale şi a crizelor constituţionale din Austro-Ungaria, traducere de Petre Pandrea [după Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich], Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1939; reeditare (facsimil): Statele unite ale Europei, Milano, Fondation Européenne Dragan, 1979 (Les précurseurs de l’européenisme, II); reeditare: Stat şi naţiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei naţionale şi a crizelor constituţionale din Austro-Ungaria, traducere de Petre Pandrea, studiu introductiv, ediţie şi note de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Albatros,  1997.
  • Polemici cu naţionaliştii, Ediţie şi prefaţă de Răzvan Pârâianu, Bucureşti, Domino, 2006.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Virgil Bărbat, „Naţionalism” sau „Democraţie”, Bucureşti, Atelierele grafice Socec & Co., 1911.
  • Josif Constantin Dragan, Aurel C., par J.C. Dragan, Otto de Hasbourg, Marco Ponce, …, Milan, Foundation Européenne Dragan, 1977 (Les précurseurs de l’européenisme, I).
  • Grigore Nandriş, Aurel C. Popovici: (1863–1917), cu o mărturie de S. Mehedinţi, Cernăuţi, Editura Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, 1937.
  • Lucia A. Popovici, Din viaţa politică a lui Aurel C. Popovici, Freiburg, Buletinul Bibliotecii Române, 1969/1970.

REFERINŢE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • George Ciorănescu, Românii şi ideea federalistă, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997.
  • Traian Herseni, Sociologia românească, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe Sociale al României, 1940, pp. 72–76.
  • Nicolae Iorga, O luptă literară, vol. II, Vălenii-de-Munte, „Neamul Românesc”, 1916.
  • George Em. Marica, „Sociologia naţiunii la românii din Transilvania din secolul trecut”, în Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 293–298.
  • Ion Petrovici, Figuri dispărute, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1937.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Damian Hurezeanu, „Aurel C. Popovici”, în Istoria filosofiei româneşti, vol. II, coordonatori Dumitru Ghişe, Nicolae Gogoneaţă, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, pp. 47–64.
  • Constantin Schifirneţ, „Popovici Aurel C.”, în Sociologi români. Mică enciclopedie, coordonator Ştefan Costea, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pp. 366–369.

STUDII INTRODUCTIVE

  • Constantin Schifirneţ, „O concepţie federalistă despre organizarea statală a naţiunilor”,     studiu introductiv la ed. cit. Aurel C. Popovici, Stat şi naţiune, Bucureşti, Editura Albatros, 1997, pp. V–XXXVI; note: pp. 393–415 (studiu inclus în Constantin Schifirneţ, Geneza modernă a ideii naţionale, Bucureşti, Editura Albatros, 2001).
  • Constantin Schifirneţ, „Concepţia lui Aurel C. Popovici despre naţiune”, studiu introductiv la ed. cit. Aurel C. Popovici, Naţionalism sau democraţie, Bucureşti, Editura Albatros, 1997, pp. V–XXIV; note: pp. 450–471 (studiu inclus în Constantin Schifirneţ, Geneza modernă a ideii naţionale, Bucureşti, Editura Albatros, 2001).

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Iuliu Maniu, „A. C. Popovici”, Convorbiri literare, ianuarie–aprilie 1927.
  • Constantin Stere, „Statele Unite ale Austriei-Mari”, Viaţa Românească, nr. 2, 1906.
  • Constantin Stere, „Democratismul şi d-l Aurel C. Popovici”, Viaţa Românească, nr. 6, 1908.
  • Ioan Stanomir, „Aurel C. Popovici: un destin central-european”, Luceafărul, nr. 31, 9 septembrie 1998, p. 5.