A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Ma Me Mi Mo Mu

Mehedinţi, Simion

(16 octombrie 1868, comuna Soveja, fostul judeţ Putna, azi judeţul Vrancea — 14 decembrie 1962, Bucureşti)

articol de Gheorghiţă Geană

Geograf, etnolog, pedagog, filosof al geografiei şi al culturii, fondatorul geografiei româneşti moderne. Urmează Şcoala Normală Superioară din Bucureşti (condusă de Al. Odobescu), dar audiază cursuri şi la Universitate, atras îndeosebi de personalitatea lui Titu Maiorescu. Licenţa şi-o trece cu teza Ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre educaţie, publica­tă în 1892, anul absolvirii. În acelaşi an, Societatea Română de Geografie îi oferă o bursă de studii în străinătate. Studiază o vreme la Paris şi la Berlin, apoi se îndreaptă spre Leipzig, atras de faima lui Friedrich Ratzel, întemeietorul antropogeografiei. Aprofundează logica şi filosofia ştiinţei geografice. În 1899, îşi ia doctoratul sub conducerea lui Ratzel, cu teza Über die kartographische Induktion (Despre inducţia cartografică). În anul următor, devine primul profesor de geografie al Univer­sităţii din Bucureşti, catedră afiliată Facultăţii de Litere şi Filosofie. Se dedică organizării învăţământului geografic românesc, reorganizării Societăţii Române de Geo­grafie, întemeierii şi orientării cercetării geografice româneşti, precum şi reflecţiilor privind statutul discipli­nar al geografiei, etnografiei şi pedagogiei. O anume perspectivă epistemologică îl situează pe un teren filosofic cert. La insistenţele lui Maiorescu, preia conducerea Convorbirilor literare (1907). Scrie şi o biografie Titu Maiorescu (1910), sub pseudonimul Soveja, prima lucrare de acest fel acceptată de mentorul Junimii. Membru titular al Academiei Române (din 1915). Ministru al Instrucţiunii Publice (1918), calitate în care emite legea „şcolilor pregăti­toare” şi legea „eforiilor şcolare”. În 1931, publică tratatul Terra. Introducere în geografie ca ştiinţă, o summa geographica, o vastă operă de sinteză întâmpinată cu mare interes în ţară şi în străinătate. Se retrage din învăţământ în 1938. Refuzând orice compromis cu puterea politică de după 1947, este exclus din Academie.

Ca teoretician al culturii, S.M. s-a manifestat în numeroase studii şi articole, dar cele mai importante contribuţii sunt rezumate în două comunicări academice: discursul de recepţie la Academia Româ­nă (6 iunie 1920), Caracterizarea etnografi­că a unui popor prin munca şi uneltele sale, şi  Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura (9 noiembrie 1928). Ceea ce îl preocupă în chip programatic este intenţia de a furniza câteva instru­mente precise pentru analizele etnografice şi, mai ales, pentru ordona­rea materialului empiric. Un astfel de rol îl au categoriile. „A gândi ştiinţific – spune el – înseamnă a unifica”, iar „tiparele de unificare a ideilor despre lucruri” sunt tocmai cate­goriile. S.M. se angajează, aşadar, în acţiunea de a conferi etno­grafiei prestanţa de disciplină ştiinţifică matură, cu reguli, metode şi teorii orientate spre exactitate, demers care a avut drept rezultat un sis­tem operaţional de filosofie a culturii. Două sunt tezele acestui sistem: prima afirmă dihotomia între civilizaţie şi cultură, iar a doua postulează apariţia prin muncă a tuturor formelor de civili­zaţie şi de cultură (şi a omului însuşi). Dezvoltând aceste teze, S.M. dezbate un spectru larg de probleme, precum: sensul istoriei, căile progresului, valoarea muncii, sensul artei, condiţia ştiinţei, îmbunătăţirea educaţiei etc.

S.M. defineşte civilizaţia şi cultura prin intermediul conceptului de „adaptare” (la mediul fizic şi social) – o definiţie originală în epocă. Civilizaţia este „suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit omului adaptarea sa la mediul fizic”, iar cultura – „suma tuturor creaţiilor sufleteşti (intelectuale, etice şi estetice) care înlesnesc adaptarea individului la mediul social”. Deşi distincţia dintre cele două categorii este netă, ea se caracterizează prin multă supleţe. Civilizaţia şi cultura se cer sepa­rate numai în scopuri practice, de cercetare, fiindcă în realitate sunt simultane şi unitare. După cum frunza are două feţe: una îndreptată spre soare, şi alta întoarsă spre pământ, la fel şi viaţa omului are două aspecte: unul teluric, civilizaţia, adică tehnica materială, prin care omul se adaptează la mediul natural, iar celălalt ceresc (în sens fi­gurat), cultura, adică ansamblul obiectivărilor psihice, prin care omul se integrează în mediul social. S.M. argumentează că nu există grupare omenească, oricât de „primitivă”, care să nu fi produs un minimum de mijloace tehnice spre a se adapta la natură şi care, de aseme­nea, să nu se conducă după un cod minim de norme morale, de credinţe sau de preferinţe estetice. Nu există, aşadar, „goluri” de civili­zaţie sau de cultură, nici în spaţiu şi nici în timp. Imaginea unitară asupra civilizaţiei şi culturii îl situează pe S.M. pe o poziţie radical opusă  lui Spengler. Sociologul francez Gaston Richard scria (în Revue internationale de sociologie, 1936) că profesorul de la Universitatea din Bucureşti „… denunţă o exagerare ce riscă a reduce la absurd partea de adevăr conţinută în ea… Credem că el are pe deplin dreptate împotriva lui Spengler”.

Civilizaţia şi cultura sunt împărţite, la rândul lor, în câte trei subcategorii: în civilizaţie intră hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa, plus circulaţia, în timp ce cultura include ştiinţa, arta şi religia (această ultimă categorie, religia, apare substituită în lucrările ulterioare cu morala). Ducând analiza mai departe şi subor­donând-o unui scop concret de cercetare, S.M. se desprinde de linia morfologismului de nuanţă istorico-filosofică, ataşându-se morfologismului cultural din etnologie şi antropologie, linie mar­cată pe plan internaţional de Franz Boas, Clark Wissler, Fritz Graebner ş.a. Miza lui Mehedinţi era de a construi un sistem de categorii care să dea seamă de modul de viaţă al oricărei comunităţi etnice, indiferent de treapta de pro­gres ori de locul în care este plasată pe harta lumii. Astfel, sistemul de coordonate etnografice care a rezultat poate fi echivalat cu o schemă de categorii universale ale culturii. 

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Ueber die kartographische Induktion. Inaugural Dissertation zur Erlangung der Doktorwürde bei der hohen philosophischen Fakultät der Universität Leipzig, Sellmann & Henne, Leipzig, 1899.
  • Introducere în studiul geografiei, Bucureşti, Alcalay, 1904.
  • Către noua generaţie, Bucureşti, Minerva, 1912 (Socec, 1923, 1928).
  • Poporul: cuvinte către studenţi, Bucureşti, Minerva, 1913 (ed. a II-a: Bucureşti, Editura „Viaţa Românească”, 1921; ed. a III-a: Bucureşti, Cugetarea, 1939; ed. a IV-a: ed. îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Albatros, 2002).
  • Primăvara literară, Bucureşti, Alcalay, 1914.
  • Altă creştere: şcoala muncii, 1919 (ed. a VII-a: Cugetarea – Georgescu Delafras 1941; ed. a VIII-a: Viaţa Românească, 1997; ed. a IX-a: cuvânt înainte de Vasile Gordon, postfaţă de Ion Gh. Stanciu, Craiova, Axia, 2003).
  • Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Discurs rostit la 6 iunie 1920 în şedinţa solemnă de S. Mehedinti, cu răspuns de Ioan Bianu, Academia Română: Discursuri de recepţiune, XLVII, 1920 (ed. a II-a: Bucureşti, Socec, 1930).
  • Politica de vorbe şi omul de stat, Bucureşti, Tipografia „Convorbiri literare”, 1920 (ed. a II-a: Socec, 1928; ed. a III-a: cu postfaţă de Gheorghiţă Geană, Focşani, Terra, 1999).
  • Şcoala poporului, Bucureşti, Viaţa Românească, 1923.
  • Titu Maiorescu, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1925 (orig.: 1910, în Convorbiri literare, anul XLIV, nr. 2).
  • Vechimea poporului român şi legătura cu elementele alogene, Bucureşti, Cartea Românească, 1925.
  • Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român, Cluj, Biblioteca Eugenică şi Biopolitică a Astrei, 1927.
  • Le pays et le peuple roumain. Considérations de géographie physique et de géographie humaine, Bucureşti, Cartea Românească, 1927 (reed.: 1930, 1937; cu versiuni în engleză, germană, italiană, portugheză).
  • Şcoala păcii. Sentimentele şcoalei române faţă de ideea răsboiului, Bucureşti, Cultura naţională, 1928.
  • Parabole şi învăţături din Evanghelie, Bucureşti, Socec, 1929 (reed.: cu prefaţă de Vasile Gordon şi postfaţă de Gheorghiţă Geană, Bucureşti, Sophia, 2002).
  • Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura, Bucureşti, Cultura Naţională, 1930 (extras din Analele Academiei Româ­ne, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria 3, Tomul 11, Mem. 4, 1930).
  • Terra. Introducere în geografie ca ştiinţă, 2 vol., Bucureşti, Editura „Naţională” S. Ciornei, 1930 (ed. a II-a îngrijită de Victor Tufescu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994).
  • Etnografie, Bucureşti, Societatea studenţilor în geografie „Soveja”, 1936 (ed. a II-a: Etnografie: curs ţinut în anul 1935–1936, prefaţă de Gheorghiţă Geană, Focşani, Terra, 2006).
  • Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea. Însemnări cu privire la desvoltarea ştiinţelor şi a învăţământului în România, Bucureşti, Socec, 1938.
  • Ce este Transilvania? Bucureşti, Biblioteca Revistei Istorice Române, 1940 (cu versiuni în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă).
  • Trilogii: Ştiinţa – Şcoala – Viaţa, cu aplicări la poporul român, Bucureşti, Cugetarea  Georgescu-Delafras, 1940.
  • Creştinismul românesc. Adaos la Caracterizarea etnografică a poporului român, Bucureşti, Cugetarea – Georgescu Delafras, 1941 (ed. a II-a: îngrijire şi prefaţă de Gabriel Stănescu, Bucureşti, Criterion, 1994; ed. a III-a: prefaţă de Dumitru Muster, ed. îngrijită de Dora Mezdrea,  Bucureşti, Anastasia, 1995; ed. a IV-a îngrijită de Costică Neagu, Focşani, Terra, 2006).
  • Opere complete, vol. I (în două părţi), Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943.
  • Premise şi concluzii la „Terra”. Amintiri şi mărturisiri, Bucureşti, Monitorul Oficial, 1946 (ed. a II-a: cu o postfaţă de Al. Hanţă, Bucureşti, Viaţa Românească, 1998).
  • De senectute. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională, 1947.
  • Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională, 1947.
  • Opere alese, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
  • Civilizaţie şi cultură, selecţie de texte, sumar biobibliografic şi note de Gheorghiţă Geană, Iaşi, Editura Junimea, col. „Humanitas”, 1986.
  • Scrieri despre educaţie şi învăţământ. Antologie, îngrijitor de ediţie Dumitru Muster, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1992.
  • Civilizaţie şi cultură. Concepte, definiţii rezonanţe, îngrijirea ediţiei, studiu introductiv şi note de Gheorghiţă Geană, Bucureşti, Editura Trei, 1999 [vol. cuprinde: Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale, Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura, Academia, instituţie etnopedagogică, De senectute; fragmente din Introducere în geografie, Geographica, Geografia economică, Antropogeografia, Altă creştere: şcoala muncii, Datoria generaţiei actuale, Premise şi concluzii la „Terra”, Primăvara literară].
  • Discursuri. Conferinţe, 2 vol., Focşani, Terra, 2000–2001.
  • Optimismul lui Eminescu / Goethe şi Eminescu / Titu Maiorescu, cu o postfaţă de Gheorghiţă Geană, Focşani, Terra, 2000.
  • Ethnos. O introducere în studiul omenirii, ed. postumă, cu o prefaţă de Gheorghiţă Geană, ed. îngrijită de Costică Neagu, Focşani, Terra, 2008.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Emil Bâldescu, Simion Mehedinţi, gânditor social-politic şi pedagog, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969.
  • Costică Neagu, Simion Mehedinţi: bibliografie, cu o prefaţă de Gheorghiţă Geană, Focşani, Terra, 2003.
  • Costică Neagu, Simion Mehedinţi: pedagog de vocaţie, Focşani, Terra, 2004 (reeditare: Galaţi, 2007).
  • Costică Neagu, Simion Mehedinţi: biobibliografie, Galaţi, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, 2007.
  • Victor Tufescu, Simion Mehedinţi – Viaţa şi opera, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994.
  • Luminiţa Drăghicescu, Simion Mehedinţi, teoretician al educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2009.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • N. Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1940, pp. 390–398.
  • Al. Tănase, Introducere în filosofia culturii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, pp. 228–230.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • *** Simion Mehedinţi. 1868–1962. Volum omagial, red.: Mihai Ielenicz, Mihail Grigore, Costică Neagu, Bucureşti, Editura Universitară, 2004.
  • Gheorghiţă Geană, „Coordonate etnografice. Civilizaţia şi cultura”, în Ion Ianoşi (coord.), Dicţionarul operelor filosofice româneşti, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, pp. 19–21.

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • Gheorghiţă Geană, „Spiritul reformei Mehedinţi”, prefaţă la S. Mehedinţi, Legea eforiilor şcolare. Discursuri parlamentare, Bucureşti, Editura Sas, 1994, pp. 7–11 (reeditat în Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 1, 1997, pp. 25–28).
  • Gheorghiţă Geană, „Un caz de recesivitate”, prefaţă la Soveja [S. Mehedinţi], Oameni de la munte, ed. a V-a, Bucureşti, Editura Sas, pp. 9–14 (reeditat cu titlul „Revelaţiile recesivităţii”, în Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 1, 1997, pp. 38–40).
  • Gheorghiţă Geană, „Un sistem operaţional de filosofie a culturii”, cuvânt introductiv la S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură. Concepte, definiţii, rezonanţe, Bucureşti, Editura Trei, colecţia „Cărţi fundamentale ale culturii române”, 1999, pp. 5–38; „Note”, pp. 349–385.
  • Gheorghiţă Geană, „Imperativitatea modelelor”, postfaţă la S. Mehedinţi, Optimismul lui Eminescu / Goethe şi Eminescu / Titu Maiorescu, Focşani, Editura Terra, 2000, pp. 161–172.
  • Gheorghiţă Geană, „Elogiu ingeniozităţii umane”, prefaţă la S. Mehedinţi, Etnografie. Curs ţinut în anul 1935–1936, Focşani, Editura Terra, 2006, pp. IX–XVIII (text reeditat în Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 11, 2007, pp. 16–20).
  • Gheorghiţă Geană, „Antropogeografia şi spiritul timpului”, prefaţă la S. Mehedinţi, Antropogeografia, Focşani, Editura Terra, 2007, pp. IX–XIX.
  • Gheorghiţă Geană, „Cuvânt de întâmpinare: Ethnographia rediviva”, prefaţă la S. Mehedinţi, Ethnos. Introducere în studiul omenirii, Focşani, Editura Terra, 2008, pp. IX–XVIII.
  • Constantin Schifirneţ, „O concepţie ştiinţifică şi etică despre naţiune”, prefaţă la S. Mehedinţi, Poporul, Bucureşti, Albatros, 2002, pp. V–LX.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Alexandru Dobre, „O «propunere» a lui Simion Mehedinţi şi semnificaţiile sale”,  Revista de etnografie şi folclor, vol. 35, nr. 1–2, 1990, pp. 155–160.
  • Gheorghiţă Geană, „Spiritul academic în grădina filosofiei culturii”, Academica, anul III, nr. 12 (36), 1993, pp. 23, 27.
  • Gheorghiţă Geană, „Determinismul în concepţia lui Simion Mehedinţi”, Studii şi cercetări de geografie, tomul XLV–XLVI, 1998–1999, pp. 33–38.
  • Gheorghiţă Geană, „Actualitatea gândirii lui Simion Mehedinţi”, Studii şi cercetări de geografie, tomul XLIX–L, 2002–2003, pp. 13–18 (reeditare în Saeculum, anul I, nr. 2, 2002, pp. 35–37, şi în Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 7, 2003, pp. 10–13).
  • Traian Herseni [recenzie la Terra], Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul XII, nr. 1–2, 1934, pp. 151–152.
  • Vintilă Mihăilescu, „Simion Mehedinţi. 1868–1962”, Geographen, vol. 1, nr. 1, 1977, pp. 65–72.
  • Dumitru Muster, „Vocaţia pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinţi”, Revista de pedagogie, anul XVII, nr. 10, 1968, pp. 87–93.
  • Dimitrie I. Oancea, „Simion Mehedinţi, creatorul geografiei moderne în România: 75 de ani de la apariţia operei fundamentale Terra”, Academica, nr. 40, 2005, pp. 59–61.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Gheorghiţă Geană, „Arhitectonica geografiei. Simion Mehedinţi – 100 de ani de la naştere”, Ateneu, nr. 10, 1968.
  • Gheorghiţă Geană, „Simion Mehedinţi – Imperativele educaţiei”, Ateneu, nr. 7, 1969.
  • Gheorghiţă Geană, „Un clasic al filosofiei culturii: Simion Mehedinţi”, I–VI, Flacăra, n-rele 31 (30 iulie), 32 (6 august), 34 (20 august), 35 (27 august), 36 (3 septembrie), 38 (17 septembrie), 1981.
  • Gheorghiţă Geană, „«O reală mulţumire sufletească» (Simion Mehedinţi către Constantin Noica)”, Viaţa Românească, anul XC, nr. 3–4, 1996, pp. 209–211.
  • Gheorghiţă Geană, „Un clasic absolut al culturii române”, Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 3, 1999, pp. 20–23.
  • Gheorghiţă Geană, „Simion Mehedinţi – pedagogia teoretică”, Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 8, 2004, pp. 14–18.
  • Gheorghiţă Geană, „Simion Mehedinţi – pedagogia practică”, Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 9, 2005, pp. 27–33.
  • Gheorghiţă Geană, „Aforistica lui Simion Mehedinţi”, Buletinul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, Focşani, nr. 10, 2006, pp. 21–26.