(25 aug. 1849, București – 20 aug. 1900, București)
articol de Bogdan Rusu
Folclorist, istoric, publicist, istoric al filosofiei. A făcut studii secundare la gimnaziul Gh. Lazăr și la liceul Matei Basarab (1859–1867), obținând bacalaureatul în 1868. În același an se înscrie la Facultatea de filosofie și litere din București, unde studiază filosofia cu Ioan Zalomit. Își trece examenele de licență în 1870, însă nu își susține teza, neobținând astfel titlul de licențiat. În 1875 pleacă la Paris ca bursier, obținând licența în litere, la Sorbona, în 1877. Din 1878 este profesor de română și latină la liceul Sf. Sava, cursul superior, trecând din 1882 la catedra liceului Matei Basarab, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1891 a fost scurtă vreme ministru al cultelor și instrucțiunii publice iar în 1895 a preluat direcția Fundației Universitare Carol I, deținând-o până în 1898.
Principala contribuție filosofică a lui G.D.T. este Istoria filosofiei antice, publicată în 1893 și premiată de Academia Română în 1894. Cartea se dorește un auxiliar didactic la studiul clasicismului, destinată ca atare atât elevilor din cursul secundar, cât și profesorilor de greacă și latină, pe care îi scutea de a da explicații istorice indispensabile însă cronofage. Într-adevăr, sub raportul diversității informative și a numărului filosofilor repertoriați, lucrarea nu a avut rival. Clasificând gândirea Orientului ca înțelepciune, G.D.T. tratează, totuși, despre gândirea indiană, cea chineză, iudaică, persană, egipteană ș.a. ca propedeutică la istoria filosofiei, care începe cu grecii. El împarte filosofia veche, care merge de la Tales la Ioan Damaschinul, în trei epoci: presocratică, sau a filosofiei cosmogonice; greacă, sau a filosofiei antropologice; și greco-romano-creștină, sau a filosofiei religioase. Metoda lui G.D.T. este expunerea sinoptică a doctrinelor în ordine cronologică, fără examinare critică. Bibliografia cărții cuprinde, alături de ediții de texte, doxografii și istorii occidentale ale filosofiei, notele luate de G.D.T. după prelegerile de istorie a filosofiei ale lui Zalomit, din 1868–1869.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRȚI DE AUTOR
- Istoria filosofiei antice. Orientul. Grecii. Romanii. Creștinii. Anii 600 a.Cr. – 750 p. Cr., Bucuresci: Lito-tipografia Carol Göbl, 1893.
ARTICOLE ȘI RECENZII ÎN PUBLICAȚII PERIODICE
- „Xenofonte ca biograf al lui Socrate”, in Familia, nr. 19, 8-12 mai 1883, pp. 224, 226.
- Recenzie la Influența luminii asupra vieții de Șt. C. Michăilescu, in Românul, nr. 15, 25 sept. 1871, p. 827.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CĂRȚI DE AUTOR
- Laura Regneală, G. Dem. Teodorescu 1849–1900. Biobibliografie, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, 2008.
CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR
- „G. Dem. Teodorescu”, in I. Oprea, Terminologia filosofică românească modernă: studiu asupra epocii de formare, Editura științifică, 1996, §86.
ARTICOLE ȘI RECENZII ÎN PUBLICAȚII PERIODICE
- I. Caragiani, „G. Dem. Teodorescu. Istoria filosofiei antice: Orientul, grecii, romanii, creștinii. București 1893. Raport prezentat în ședința din 6 aprilie 1894 a Academiei Române”, in Analele Academiei Române, seria II, tom 16, 1893–1894, pp. 385–388.
- ***, Recenzie la Istoria filosofiei antice, in Convorbiri literare, nr. 6, 1 oct. 1894, pp. 516–528.
- Gh. Vlăduțescu, „G. Dem. Teodorescu sau nostalgia antichității grecești”, in Tomis, nr.3, martie 1969, p. 3.