A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Ra Ro Ru
Rac Rad Ral

Ralea, Mihai

(1 mai 1896, Bucureşti – 17 august 1964, Berlin)

articol de Gim Grecu

Eseist, filosof, psiholog, sociolog. Urmează Facultatea de Drept şi Litere din Iaşi, iar după obţinerea licenţei, în 1919, îşi continuă studiile la École Normale Supérieure, în Paris. În 1922 obţine doctoratul în drept, iar în 1923 pe cel în litere, cu teza L’idée de révolution dans les doctrines socialistes, sub coordonarea lui Célestin Bouglé. În Franţa mai lucrează cu L. Lévy-Brühl, P. Fauconnet şi Pierre Janet. Se întoarce în Iaşi şi devine asistent universitar la Catedra de Filosofie a lui Ion Petrovici. Din 1925 este profesor titular la Catedra de Psihologie şi Estetică a Universităţii din Iaşi. În 1938 se transferă la Universitatea din Bucureşti, ca şef al Catedrei de Estetică şi Critică Literară, din 1948 devenind şef al Catedrei de Psihologie, pe care o va conduce până în 1964. Este implicat şi în publicistică (începând cu 1933, conduce Viaţa Românească), dar şi în politică (între 1938 şi 1940 a fost ministru al Muncii, iar din 1945 a deţinut portofolii în regimul politic comunist).

M.R. a scris foarte mult, eseurile sale fiind adunate într-un număr impresionant de volume. S-a manifestat în multe domenii ale cunoaşterii: filosofie (îndeosebi antropologie, teoria valorilor şi a culturii), psihologie, sociologie, estetică. A fost permanent preocupat de înţelegerea omului şi a determinantelor sale (vezi Explicarea omului, considerată opera sa principală). Ideea sa importantă, care pune în legătură diferitele domenii, este ideea de amânare / obstacol, identificabilă în toate manifestările umane. Specifice omului ar fi opunerea faţă de datele realităţii şi amânarea reacţiei la stimuli. Această distanţare permite căutarea şi elaborarea unei înţelegeri adecvate a situaţiei şi reprezintă teritoriul vieţii sufleteşti. Astfel, omul opune factorilor de determinare obiectivă o deliberare subiectivă, într-un raport dialectic între determinism (ontologic, psihologic, social) şi creativitate. În acelaşi timp, pentru M.R., omul nu poate fi înţeles în afara acestor raporturi. Lucrările sale de antropologie, psihologie, sociologie şi estetică evidenţiază superioritatea societăţii faţă de individ şi caracterul ei determinant. Psihologic, omul este expresia relaţiilor pe care le întreţine cu mediul său vital şi social. Formarea personalităţii este diferenţierea graduală de conglomeratul social, individualizarea mergând în paralel cu socializarea conştientă. Inconştientul este acumularea şi conservarea automatismelor, imersarea actelor în non-intenţional.

După M.R., societatea s-a dezvoltat ca reacţie faţă de datul natural şi constituie o construcţie umană, cu o morfologie complexă, ce canalizează şi raţionalizează conduitele individuale (de aici caracterul ei de obstacol). De asemenea, ea poate crea o sumă de valori şi repere care deţin obiectivitate şi viaţă independentă. Societatea are o dublă valenţă: pe de o parte, ea îngrădeşte, pedepseşte (sancţiunile penale), pe de altă parte, ea decernează recompense (sancţiuni premiale, a se vedea Sociologia succesului). Autorul identifică două tendinţe ale dezvoltării societăţii, care duc la artificializarea ei: construcţia şi convenţia. Omul îşi construieşte un univers specific (societatea) reprezentat de obiecte, mentalităţi şi invenţii intelectuale, dar şi de semnificaţii convenţionale (limbajul). În acest context, morala reprezintă reacţia faţă de un imperialism al naturii prezent şi în social (puterile emanate de bogăţie, frumuseţe, poziţie socială sau politică), printr-o echilibrare de ansamblu a forţelor. Urmându-l pe Marx (dar şi pe Durkheim), M.R. consideră că societatea are fundamente ontologice solide, dialectice, fapt pentru care el reacţionează critic faţă de filosofia continentală (existenţialism, pragmatism, fenomenologie), care, după el, subminează accesul la realitatea obiectivă.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Proudhon: sa conception du progrès et son attitude sociale, Paris, Ed. Jouve et Cie, 1922.
  • L’idée de révolution dans les doctrines socialistes, Paris, Librairie des sciences Politiques et Sociales Marcel Rivière, 1923.
  • Formarea ideii de personalitate. Studiu de psihologie genetică, Iaşi, Editura Viaţa Românească, 1924.
  • Problema inconştientului, Iaşi, Editura Viaţa Românească, 1925.
  • Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului, Bucureşti, Tipografia „Jockey Club” Ion C. Văcărescu, 1926.
  • Introducere în sociologie, 1927.
  • Interpretări, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1927.
  • Contribuţii la ştiinţa societăţii, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1927.
  • Perspective, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1928.
  • Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste (studiu asupra evoluţiei tacticii revoluţionare), Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1930.
  • Memorial. Note de drum din Spania, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1930.
  • Atitudini, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1931.
  • Valori, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1935.
  • Psihologie şi vieaţă, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1938.
  • Înţelesuri, Bucureşti, Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, 1942.
  • Între două lumi, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1943.
  • Introducere în sociologie, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1944.
  • Explicarea omului, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1946.
  • Explication de l’homme, Presses Universitaires de France, 1949.
  • Culegere de studii de psihologie, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1953.
  • Culegere de studii de psihologie, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1954.
  • Caracterul antiuman şi antiştiinţific al psihologiei burgheze americane, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură Ştiinţifică, 1954.
  • Istoria psihologiei (stenograma cursului 1954-1955), Bucureşti, Editura Litografia Învăţământului, 1955.
  • Culegere de studii de psihologie, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1955.
  • Studiii de psihologie şi filozofie, Bucureşti, Editura academiei R.P.R., 1955.
  • Cele două Franţe, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956
  • Scrieri din trecut, I-III, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958.
  • Istoria psihologiei (în colaborare cu C.I. Botez), Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1958.
  • Visages de la France, Paris, Editions Sociales, 1959.
  • Sociologia succesului (în colaborare cu T. Hariton), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1962.
  • În extremul Occident: note de drum din Antile, California, Canada, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1963.
  • Introducere în psihologia socială (în colaborare cu T. Herseni), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966.
  • Portrete, cărţi, idei: studii de literatură universală, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1966.
  • Psihologie (manual pentru clasa a VI-a de liceu), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1967.
  • Prelegeri de estetică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972.
  • Scrieri, vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
  • Scrieri, vol. II, Bucureşti, Editura Minerva, 1977.
  • Note de călătorie, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1980.
  • Scrieri, vol. III, Bucureşti, Editura Minerva, 1981.
  • Scrieri, vol. IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1988.
  • Scrieri, vol. V, Bucureşti, Editura Minerva, 1989.
  • Scrieri, vol. VI, Bucureşti, Editura Minerva, 1989.
  • Scrieri, vol. VII, Bucureşti, Editura Minerva, 1989.
  • Explicarea omului, Bucureşti, Editura Minerva, 1996.
  • Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste (studiu asupra evoluţiei tacticii revoluţionare), Bucureşti, Editura Albatros, 1997.
  • Fenomenul românesc, Bucureşti, Editura Albatros, 1997.
  • Cultura în criză (Conferinţe la Radio 1932-1940), 1 CD, Bucureşti, Editura Casa Radio, 2005.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Sociologia şi teoria cunoaşterii”, Revista de filosofie, aprilie-mai-iunie 1923, pp. 30-47.
  • „C-tin Rădulescu-Motru – filosof al culturii”, Revista de filosofie, vol. XVII, 1932, pp. 101-107.
  • „Problema personalităţii în psihologia burgheză americană şi în cea sovietică”, Studii. Revistă de istorie şi filosofie, vol. III, anul 3, iulie-septembrie 1950, pp. 133-136.
  • „Mecanismul psihic al voinţei şi ideea de libertate”, Revista de psihologie, III, nr. 71, aprilie 1957, pp. 60-64.
  • „Problema metodei în psihologia şi sociologia succesului” (împreună cu T. Herseni), Revista de psihologie, VI, nr. 2, aprilie-iunie 1960, pp. 7-19.
  • „Schiţa unui sistem de psihologie”, Revista de psihologie, nr. 4, 1964, pp. 275-278.
  • „Schiţa unui sistem de psihologie”, Revista de psihologie, vol. 42, nr. 3-4, iulie-decembrie 1996, pp. 147-150.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Decăderea formelor”, Viaţa românească, anul XXVI, nr. 8, 30 aprilie 1934, pp. 3-6.
  • „Cronica internă: tablou politic”, Viaţa românească, anul XXVI, nr. 19-20, octombrie 1934, pp. 66-69.
  • „În ora sincerităţii totale”, Contemporanul, mai 1956, pp. 16-17.
  • „Rectificări asupra ideologiei «Vieţii Româneşti»”, Viaţa Românească, an XIX, nr. 3, martie 1966, pp. 53-58.
  •  „Vasile Conta, filosof modernist”, Studii. Revistă de istorie şi filosofie, anul II, nr. IV, octombrie-decembrie1979, pp. 141-159.

TRADUCERI

  • Lu Sin, Opere alese, 2 volume, traducere de Mihai Ralea şi Ioana Ralea, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1959 (vol. II: 1962).
  • Lu Sin, Adevărata poveste a lui Ah Q, ediţia a II-a, traducere de Mihai Ralea şi Ioana Ralea, Bucureşti, Editura Univers, 1972.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Petre Anghel, Mihai Ralea, vocaţia eseului, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1973.
  • Petre Anghel, Mihai Ralea, Bucureşti, Editura Card, 1998.
  • Elena Cobianu, Mihai Ralea – universul unei opere, Bucureşti, Editura Arvin Press, 2006.
  • Florin Mihăilescu, Introducere în opera lui Mihai Ralea, Bucureşti, Editura Minerva, 1997.
  • Titu Popescu, Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea. Ritmurile interioare ale concepţiei, Cluj, Editura Dacia, 1974.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Dumitru Tiutiucă, Eseişti români, Brăila, Editura Libertatea, 1996.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Marin Aiftincă, „Valorile la confluenţa datului şi construitului”, Revista de psihologie, vol. 42, nr. 3-4, iulie-decembrie 1996, pp. 153-159.
  • Petre Nicolae Constantinescu, „Mihai Ralea. Contribuţii la ştiinţa societăţii”, Revista de filosofie, vol. XIII, nr. 1, ianuarie-martie 1928, pp. 83-84.
  • Mihai Golu, „Contribuţia lui M. Ralea la elaborarea modelului integrativ-dinamic al personalităţii”, Psihologia, vol. 6, nr. 3, mai-iunie 1996, pp. 9-10.
  • Pantelimon Golu, „Sensuri şi valenţe explicative ale conceptului de «amânare» la Mihai Ralea”, Revista de Psihologie, vol. 43, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1997, pp. 21-25.
  • Solomon Marcus, „Mihai Ralea şi psihologia artei”, Revista de psihologie, vol. 38, nr. 3, iulie-septembrie 1992, pp. 185-193.
  • Stroe Marcus, „Conduita amânării”, Psihologia, vol. 5, nr. 2, martie-aprilie 1995, pp. 14-15.
  • Stroe Marcus, „Fundamentele psihologiei în viziunea lui Mihai Ralea”, Psihologia, vol. 6, nr. 3, mai-iunie 1996, pp. 6-8.
  • Nicolae-Constantin Matei, „Mihai Ralea – Omul”, Psihologia, vol. 7, nr. 6, noiembrie-decembrie 1997, pp. 24-25.
  • Oltea Mişcol, „Mihai Ralea: Încercare de antropologie filosofică”, Revista de psihologie, vol. 42, nr. 3-4, iulie-decembrie 1996, pp. 161-166.
  • Oltea Mişcol, „Mihai Ralea, esteticianul”, Revista de filosofie, vol. 43, nr. 5-6, septembrie-decembrie 1996, pp. 447-453.
  • Gheorghe Neacşu, „Elemente de metodologie psihologică în estetica lui Mihai Ralea”, Revista de psihologie, vol. 39, nr. 1, ianuarie-martie 1993, pp. 5-11.
  • Sava Nut, „Mihai Ralea şi idealul clasic al omului”, Revista de psihologie, vol. 43, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1997, pp. 85-87.
  • Vasile Popescu, „Mihai Ralea: lecţia înţelepciunii şi a paradoxului”, Revista de filosofie, vol. 43, nr. 5-6, septembrie-decembrie 1996, pp. 465-470.
  • Paul Popescu-Neveanu, „Mihai Ralea – homme de culture et psychologue humaniste”, Revue roumaine de psychologie, vol. 37, nr. 1, ianuarie-iunie 1993, pp. 3-9.
  • Constantin Schifirneţ, „Psihologia etnică în concepţia lui Mihai Ralea”, Revista de psihologie, vol. 43, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1997, pp. 71-77.
  • Ursula Şchiopu, „Mihai Ralea among «Reflexions»”, Revue roumaine de psychologie, vol. 37, nr. 1, ianuarie-iunie 1993, pp. 11-13.
  • Ursula Şchiopu, „Mihai Ralea printre «reflexii»”, Revista de psihologie, vol. 38, nr. 4, octombrie-decembrie 1992, pp. 281-284.
  • Ursula Şchiopu, „Trasee de viaţă şi de la teoria amânării la complexul neliniştii”, Revista de psihologie, vol. 43, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1997, pp. 61-65.
  • Ana Tucicov-Bogdan, „Mihai Ralea şi psihologia socială din România interbelică”, Psihologia, vol. 6, nr. 3, mai-iunie 1996, pp. 3-5, 10.
  • Constantin Voicu, „L.S. Vîgotski şi M. Ralea”, Psihologia, vol. 6, nr. 6, noiembrie-decembrie 1996, pp. 39-42, 44.
  • Constantin Voicu, “L. S. Vîgotski şi M. Ralea – studiu în paralel al operelor lor psihologice”, Revista de Psihologie, vol. 43, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1997, pp. 53-59.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Mihail Chirnoagă, „Mihai Ralea: Înţelesuri”, Universul literar, vol. 53, nr. 31, 10 noiembrie 1944, p. 3.
  • Mihail Chirnoagă, „Mihai Ralea: Între două lumi”, Universul literar, vol. 53, nr. 32, 20 noiembrie 1944, p. 3.
  • Daniel Dimitriu, „Fenomenul Ralea”, Ateneu, vol. 34, nr. 6, iunie 1997, p. 4.
  • Gheorghe Grigurcu, „Despre Mihai Ralea”, România literară, vol. 31, nr. 30, 29 iulie 1998, p. 5.
  • Eugène Ionesco, „Omagiu”, Viaţa românească, anul XVIII, nr. 2, februarie 1965, pp. 142-143.
  • Florin Mihăilescu, „Mihai Ralea – un om, o epocă, un destin”, Caiete critice, vol. 2, nr. 8-9, august-septembrie 1991, pp. 22-26.
  • Florin Mihăilescu, „Critica literară în opera lui Mihai Ralea”, Viaţa românească, vol. 91, nr. 3-4, martie-aprilie 1996, pp. 181-186.
  • Florin Mihăilescu, „Critica literară în opera lui Mihai Ralea (urmare din numărul trecut)”, Viaţa românească, vol. 91, nr. 5-6, mai-iunie 1996, pp. 52-59.
  • Zigu Ornea, „Antropologia filosofică la Ralea”, România literară, vol. 29, nr. 45, 13 noiembrie 1996, p. 9.
  • Zigu Ornea, „M. Ralea despre fenomenul românesc”, România literară, vol. 30, nr. 31, 6 august 1997, p. 9.
  • D.D. Roşca, Un om între oameni, Viaţa românească, XVIII, nr. 2, februarie 1965, pp. 162-169.
  • Iosif Sava, „La un centenar: Ralea şi estetica muzicală”, Contemporanul – ideea europeană, vol. 7, nr. 42-45, 7 noiembrie 1996, p. 14.
  • Tatiana Slama-Cazacu, „Mihai Ralea, o personalitate controversată”, România literară, vol. 30, nr. 1, 8 ianuarie 1997, pp. 12-15.
  • Ioan Stanomir, „Mihai Ralea, contemporanul nostru”, Luceafărul, nr. 41, 19 noiembrie 1997, p. 5.
  • Geo Şerban, „Încă un centenar în calendarul spiritualităţii româneşti. Mihai D. Ralea”, Adevărul literar şi artistic, vol. 5, nr. 317, 5 mai 1996, p. 4.
  • Geo Şerban, „Un stil, o ţinută”, România literară, vol. 29, nr. 17, 1 mai 1996, p. 11.
  • Romulus Vulcănescu, „Între două lumi”, Universul literar, vol. 53, nr. 10, 10 aprilie 1944, p. 5.