A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z

(24 ianuarie 1874, Bucureşti — 20 aprilie 1952, Bucureşti)


articol de Angela Botez

Filosof, istoric al filosofiei, critic literar şi de film, publicist (sub pseudonimul Petronius). Urmează liceul „Sf. Sava” şi Universitatea din Bucureşti, unde obţine licenţa în drept şi filosofie. Pleacă la Paris, audiind cursurile despre neoplatonism ale lui Bergson de la Collège de France, fapt ce-l va determina apoi să scrie o lucrare despre Plotin. În 1899 îşi dă doctoratul în drept la Bruxelles. Întors în ţară, ocupă o catedră de filosofie în învăţământul secundar, iar în 1915 e numit Director General la Casa de Credit a Corpului Didactic. Academia Română îl alege în 1939 membru de onoare. Colaborează la Gândirea, Viitorul, Revista generală a învăţământului ş.a.

Deşi nu a creat un sistem propriu de filosofie, G.T. este preocupat de variate discipline ale acesteia: metafizică, teoria cunoaşterii, istoria filosofiei, filosofia culturii, filosofia istoriei, etică. Încearcă să deschidă o „cale nouă” de afirmare a spiritualis­mului românesc, publicând în revista Convorbiri literare din 1896 articolul „Un nou spiritualism”, semnificativ pentru concepţia sa filosofică. G.T. reduce esenţa lumii la o forţă spirituală, concepută în sine, care influenţează realitatea materială, psihicul având rolul de ordonator al acesteia din urmă.

Pe linie platoniciană, metafizica lui G.T. propune o lume imuabilă, eternă, în care toate adevărurile (principiile lumii) sunt date, sarcina metafizicianului fiind aceea de a le descoperi. În teoria cunoaşterii, G.T. este un raţionalist: lumea este cognoscibilă, adevărurile eterne fiind accesibile prin intermediul raţiunii. Însăşi istoria filosofiei înaintează treptat către aflarea adevărurilor.

În morală, G. T. combate teoriile fataliste şi hedonismul, pledând pentru libertatea voinţei şi res­ponsabilitatea morală, pentru o morală a datoriei  în care – ca şi la Kant – factorul raţional îşi are partea lui de contribuţie. Expunând şi criticând diferitele concepţii morale, G. T. ajunge la concluzia potrivit căreia ascetismul este prima condiţie a moralei, idee prin care se revendică de la misterele antice, ascetismul creştin, de la filosofiile morale ale lui Platon, Aristotel, Epicur, Pascal, Kant şi Bentham. Dar, în concepţia sa, ascetismul nu este scop în sine, ci o etapă purificatoare în vederea unei vieţi puse în slujba ideilor, a eliberării spiritului de egoism şi a îndreptării lui către un ideal care îi apropie pe oameni.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Filosofia lui Plotin, Bucureşti, Librăria Socecu, 1900; reeditări: 1901, 1902, 1923, 1924, 1931; Iaşi, Agora SRL, 1993;
  • Morala lui Kant şi adversarii ei, Bucureşti, I.V. Socecu, 1901;
  • Evoluţia sistemelor de morală. Studiu critic şi istoric, Bucureşti, Imprimeriile „Independenţa”, 1921; reeditare: Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1924, 1931;
  • Trei studii filosofice, Bucureşti, Imprimeriile „Independenţa”, 1922; reeditare: Bucureşti, Tipografia Română, 1923;
  • Opiniile unui singuratec: cugetări asupra lumei, Bucureşti, Cugetarea, s.a. [1924?]
  • Variaţiuni literare şi filosofice, Bucureşti, Tipografia Bucovina I.E. Toroutiu, 1931;
  • Criterii şi evocări, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1935;
  • Orientări filosofice, Bucureşti, Editura „Universala” Alcalay, s.a. [1937?];
  • Ion C. Brătianu (1821–1891) [cu Gh. Lazăr], s.l., Independenţa, 1937;
  • Filosofi români şi streini, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, s.a [1939?];
  • Contribuţii filosofice şi literare: naţionalism şi cultură – personalităţi reprezentative: T. Maiorescu, C. Rădulescu-Motru, I. Petrovici, P.P. Negulescu, L. Blaga, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1940;
  • Câteva sisteme metafisice româneşti, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1940 (extras din Revista de filosofie, nr. 1, 1940);
  • Aspecte culturale. Filosofi. Scriitori, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1943;
  • Nuanţe filosofice. Cărţi. Oameni. Fapte, Bucureşti, Casa Şcoalelor, s.a.;
  • Dincolo de cotidian. Opinii literare şi filosofice, Bucureşti, Editura „Cugetarea”, s.a;
  • Magicieni ai stilului: Schopenhauer, Erasm, N. Iorga, I. Petrovici, Caragiale, Bucureşti, Editura Biblioteca pentru Toţi, s.a.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Nicolae Bagdasar, Alţi gânditori: G. Tăuşan, în vol. Istoria filosofiei moderne, vol. V, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 431–433.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Vasile Vetişanu, „Pozitii spiritualiste (Gr. Tausan)”, in Istoria filosofiei româneşti, vol. 2 (1900–1944, partea 1), Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, pp. 206–210.