(1895, Ploieşti — 5 noiembrie 1978, Bucureşti)
articol de Viorel Cernica
Autor al unei singure lucrări de filosofie – Le moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorfique (1938). Fiu al sociologului C. Dobrogeanu Gherea. Şcoala primară, gimnaziul şi liceul le-a făcut la Ploieşti. Nu a urmat cursuri universitare; este autodidact în filosofie. În 1920, publică romanul Nevinovăţii viclene, scris împreună cu Luca I. Caragiale. Unele dintre eseurile sale, apărute în reviste precum Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic, Revista de filosofie, Revue de Métaphysique et de Morale, Revue philosophique, cuprind idei ce sunt sistematizate în lucrarea amintită. După război, traduce literatură şi îi apar: un volum de Amintiri, un altul, Eseuri, în care adună articole publicate în reviste româneşti, în perioada interbelică, şi volumul Despre câteva absurdităţi folositoare. În acest ultim volum revine asupra câtorva interogaţii din Le moi et le monde.
I.D.G. S-a ocupat de o singură temă filosofică: cea a contradicţiilor simţului comun (în formularea sa epistemologică) sau problema constituirii eului şi a lumii (în variantă ontologică). El presupune o stare originară a existenţei umane, numită „fiinţă fictivă” şi concepută ca un pre-subiect al cunoaşterii înzestrat cu o „conştiinţă impersonală”. Împrumutând de la Bergson termenul de durată, pe care îl modelează semantic postulând sensuri pentru termenii: durată imediată, durată conştientă, durată inconştientă, durată impersonală, I.D.G. concepe o fenomenologie a eului şi a lumii în care fiinţa fictivă (starea originară a pre-subiectului cunoaşterii) capătă chip de om. Direct, omul cunoaşte doar durata sa, propria-i devenire conştientă. Lumea se construieşte pornind de la această dată primară, având, astfel, origine şi statut antropomorfic. Problema fundamentală a cunoaşterii: „cum reuşesc datele conştiente imediate să desemneze ceea ce nu poate niciodată să devină imediat conştient?”, este rezolvată pe o cale de inspiraţie fenomenologic-husserliană. Autorul vorbeşte despre actul „interpretării”, posibil pentru „durata imediată”, care transformă fiinţa fictivă în fiinţă socială; prin acest act se constituie, în final, „eul” şi „lumea”. Încercarea filosofică a lui I.D.G. este considerată de el însuşi o „epistemologie a simţului comun” şi „un fel de semantică introductivă în filosofie”.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Le moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorfique, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1938; reeditare: Paris, Librairie philosophique J. Vrin, 1939;
- Despre câteva absurdităţi folositoare, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971;
- Eseuri, Bucureşti, Editura Minerva, 1971;
- Eul şi lumea (traducerea în lb. rom. a lucrării Moi et le monde), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984;
ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
- „Scurt tratat de ontologie”, Viaţa românească, nr. 9–10, 1939;
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Societatea română, de filosofie, 1941;
- Viorel Cernica, Exerciţii fenomenologice asupra filosofiei româneşti interbelice, Bucureşti, Mihai Dascal Editor, 1999, pp. 255–306 (ed. a II-a: Filosofie românească interbelică, Iaşi, Editura Institutul European, 2006).
- Lucreţiu Pătrăşcanu, Curente şi tendinţe în filosofia românească, Bucureşti, Socec, 1946;
ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE
- Mircea Djuvara, „Filosofia Domnului Gherea. «Le moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorfique»”, Revista de filosofie, nr. 3–4, 1939;
- Constantin Floru, „O încercare de cosmologie antropomorfică”, Revista Fundaţiilor Regale, nr. 3, 1939.
ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
- Lucia Demetrius, „Ionel Gherea”, Jurnalul Literar, nr. 1–4, 1991, p. 7;
PREFEŢE/POSTFEŢE
- Gheorghe Vlăduţescu, O reconstrucţie a eului în raporturile lui cu lumea, Prefaţă la Eul şi lumea, ed. cit.