A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z

(23 aprilie 1859, Ploieşti – 11 mai 1934, Paris)


articol de Crăiţa Florescu

Filolog, folclorist, istoric şi teoretician al limbii, specialist în stilistică. Discipol al lui B.P. Hasdeu. Urmează Facultatea de Litere la Universitatea din Bucureşti (începând cu 1881), unde este remarcat de Hasdeu. După absolvire pleacă în străinătate (Franţa şi Germania). În Paris audiază cursuri la École des Hautes Études, Collège de France şi École des Langues Orientales. Se ocupă cu studiul comparativ al limbilor şi literaturilor popoarelor balcanice. Îşi susţine doctoratul în 1888 la Universitatea din Leipzig, cu teza Les jours d’emprunt, ou les Jours de la vieille, publicată în revista România, în 1889. Întors în ţară, îl suplineşte pe Hasdeu la Universitatea din Bucureşti, catedra de filologie comparată, obţinând, în 1890, un post la aceeaşi universitate. Publică numeroase lucrări, printre care un dicţionar germano-român (1887) şi unul româno-german (1889), Încercare asupra semasiologiei limbii române  (1887) – teza sa de licenţă la Bucureşti, Istoria filologiei române (1892), Dicţionarul universal al limbii române (1896) şi o monografie dedicată basmelor românilor şi ale popoarelor învecinate. În ciuda repetatelor solicitări, nu i se aprobă cetăţenia română, astfel încât în 1901 părăseşte definitiv ţara şi se stabileşte la Paris, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii, dedicându-se studiului limbii franceze.

L.Ş. consideră că nu logica, ci psihologia este disciplina ale cărei metode şi rezultate pot fi folosite în studiul gramaticii (Raporturile dintre gramatică şi logică…). Limba nu prezintă anomalii şi nu este imperfectă în comparaţie cu gândirea (perspectiva lingvistică scolastică). Dacă logica este abstractă, ideală, uniformă şi normativă, structurile gramaticale şi lingvistice sunt reale şi variabile, studiul lor ştiinţific necesitând situarea într-o perspectivă descriptivă diacronică. De asemenea, fundamentale şi originare sunt structurile şi expresiile concrete, nu cele abstracte, acestea fiind derivate din cele dintâi. Pe urmele unui Steinthal sau Wolff, L.Ş. apreciază că, pentru a înţelege originea şi esenţa limbajelor, trebuie avute în vedere graiul şi psihologia copiilor, limba populară, limbile şi psihologiile popoarelor primitive şi, în general, o sumă de limbi provenind din familii lingvistice cât mai diverse. L.Ş. subliniază importanţa studiului comparativ, atât în cercetările sale lingvistice, cât şi în cele de folcloristică.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Ielele, Dînsele, Vîntoasele, Frumoasele, Şoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zînele. Studiu de mitologie comparativă, Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1886.
  • Încercare asupra semasiologiei limbii române. Studie istorice despre transiţiunea sensurilor (cu o alocuţiune-prefaţă de B.P. Hasdeu), Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1887.
  • Raporturile dintre gramatică şi logică, c’o privire critică asupra părţilor cuvântului. Studiu de lingvistică generală, Bucureşti, Stabilimentul grafic I.V. Socecu, 1891.
  • Basmele române în comparaţiune cu legendele clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, Bucureşti, Tipografia Carol Göbel, 1895 (studiu premiat de Academia Română); reeditat cu o prefaţă de Ovidiu Bîrlea, ediţie îngrijită de Ruxandra Niculescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1978, 769 p.
  • La Création métaphorique en français et en roman, Halle, Niemeyer Verlag, 1905-1907.
  • Histoire de mes ouvrages, Paris, Boccard, 1930. 

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Dragoş Mocanu, Lazăr Şăineanu (teză de doctorat dactilografiată), Iaşi, 1972.
  • Constantin Şăineanu, Lazăr Şăineanu (1859-1934), Bucureşti, Cultura Poporului, 1935.
  • Constantin Şăineanu, Lazare Sainean. Sa vie et son oeuvre, Bucureşti, 1937.
  • Luca Vornea, Lazăr Şăineanu. Schiţă biografică, urmată de o bibliografie critică, Bucureşti, Editura Adevărul, 1928.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Iordan Datcu, „Şăineanu, Lazăr”, în Dicţionarul etnologilor români, vol. 2,  Bucureşti, Saeculum I.O., 1998, pp. 236–238.
  • Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. 4, Bucureşti, Editura Tehnică, 1998, pp. 340-342 („Logica în România”, 60.2.1. „Lucrări de logică apărute sub influenţa directă a tratatului lui Maiorescu”).
  • Alexandru Surdu, „Lazăr Şăineanu despre logică şi gramatică”, în Confluenţe cultural-filosofice, Bucureşti, Paideia, 2002, pp. 74–81 [articol republicat în Alexandru Surdu, Dragoş Popescu (coord.), Istoria logicii româneşti, Bucureşti, Editura Tehnică, 2006, pp. 109-113.].
  • Gheorghe Vrabie, Folcloristica românească (evoluţie, curente, metode), Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968, pp. 238-240.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Gabriela Drăgoi, „Şăineanu, Lazăr”, în Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1979, pp. 824-825.
  • Henri Wald, „Gramatical şi infralogic”, Probleme de lingvistică generală, vol. 5, Bucureşti, Editura Academiei, 1967.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • V. Bogrea, „Contribuţie la studiul elementelor orientale în limba română (Lazăr Şăineanu)”, Dacoromania, Cluj, an. I, 1920–1921, pp. 272–290;
  • Perpessicius, „Lazăr Şăineanu şi folclorul”, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, an. IV, 1955, pp. 27–47.
  • Luiza Seche, „Concepţia lingvistică a lui Lazăr Şăineanu”, Limba română, an 19, nr. 1, 1970, pp. 3-13.
  • Gustav Weigand, „Lazăr Şăineanu: «Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române»”, Zeitschrift für romanische Philologie (Leipzig), tom. XXVII, 1907, pp. 227–228.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Iorgu Iordan, „Lazăr Şăineanu”, Viaţa românească, an 26, nr. 10-12, iunie 1934, pp. 45-57.
  • Gaston Paris, „L. Saineanu: «Încercare asupra semasiologiei limbei române»”, România (Paris), tom. XVI, 1887, pp. 631–632.
  • *** Tribuna (Cluj-Napoca), an. XXIII, nr. 12 (1161), 22 mart. 1979, nr. dedicat ediţiei din 1978 a Basmelor române. Colaborează: Constantin Noica, Ruxandra Niculescu, Dumitru Pop, Nicolae Bot, Ion Taloş, Jozsef Faragó, Ion Cuceu, Ion Şeuleanu, I. Mării ş.a.