(1874, Iaşi ― 1934, Bucureşti)
articol de Iulia Iordan
Scriitor, publicist, critic literar, estetician. În anul 1892 începe să frecventeze cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Iaşi. După susţinerea examenului de licenţă, în anul 1898, P.Z. va urma cursuri de literatură romantică şi cursuri de estetică, la Universitatea din Halle. În anul 1904 îşi va lua titlul de doctor cu o teză despre cântecele lui Richard de Fournival, realizată sub îndrumarea medievistului H. Suchier. După terminarea doctoratului, se stabileşte la Leipzig, unde a stabilit contacte permanente cu intelectuali români precum Mihail Jora, Panait Cerna, Emil Panaitescu etc. În anul 1915 se întoarce în ţară, unde, din cauza situaţiei financiare îşi va schimba domiciliul de câteva ori, de la Iaşi la Sinaia şi Bucureşti, până în anul 1928 când se mută definitiv în Bucureşti. Debutează destul de târziu ca scriitor şi publicist, fiind preocupat mai degrabă de a acumula decât de a scrie. După mutarea sa la Bucureşti va colabora însă destul de frecvent la mai multe publicaţii, fiind constrâns de situaţia materială precară. În acelaşi an 1928 va publica la editura Adevărul volumul intitulat Despre stil, în care încearcă să evidenţieze noua estetică, a tinerilor, opusă esteticii tradiţionale. Tot anul 1928 marchează şi începutul unei ediţii critice complete la propunerea editurii Cultura Naţională. Apar în următorii ani doar primele două volume sub semnătura lui P.Z.: Încercări de precizie literară (1931) şi Artişti şi idei literare române (1930), restul volumelor fiind continuate de către Şerban Cioculescu. În anul 1932 primeşte premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru ediţii critice, iar peste doi ani, în 1934, apare ultima sa carte şi cea mai cuprinzătoare, numită Pentru arta literară, în care autorul strânge cele mai importante dintre studiile sale scrise de-a lungul vremii: Capricii dogmatice, Arta literară şi simpla literatură, Sentimentalul Maupassant, etc. Apropierea lui P.Z. de filosofie a venit doar din dorinţa de a-şi clarifica anumite concepte legate de artă, în special de arta literară. Deşi preocupat de probleme de ordin estetic, el nu a fost însă un estetician sistematic.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRŢI DE AUTOR:
- Din registrul ideilor gingaşe: pagini alese pentru a ţine la curent pe tinerii cultivaţi şi serioşi, Bucureşti, editura Cultura Naţională, 1926;
- Despre stil, Bucureşti, editura Adevărul, 1928;
- Artişti şi idei literare române, Bucureşti, editura Cultura Naţională, 1930;
- Încercări de precizie literară, Bucureşti, editura Cultura Naţională, 1931;
- Pentru arta literară, Bucuresti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1934;
- Eseuri, Bucureşti, editura Minerva, 1988, Studiu introductiv şi argument de Alexandru Săndulescu
- Marxism amuzant, ediţie şi prefaţă de Al. Săndulescu, editura Albatros, 1992;
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Constantin Trandafir, Paul Zarifopol, editura Minerva, Bucureşti, 1981;
- Alexandru Dima, Gândirea românească în estetică, Sibiu, 1943 sau ediţia a doua, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003;
ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE
- Mircea Florian, „Paul Zarifopol şi luciditatea ca destin”, Revista Fundaţiilor Regale, nr. 1, 1935, p. 170;
- Ion Biberi, „Avant propos”, Études sur la littérature contemporaine, Études Corymbe, 1937, p. 10;
- Camil Petrescu, „Paul Zarifopol şi spiritul critic”, Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, 1935, p. 254;
ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
- Eugen Simion, „Paul Zarifopol sau prestigiul raţiunii”, Gazeta literară din 27 mai şi 5 iunie 1956;
- Grigore Smeu, „Paul Zarifopol şi exagerările estetizante”, Luceafărul, 13 aprilie, 1963;
PREFEŢE/POSTFEŢE:
- Alexandru Săndulescu, „Studiu introductiv şi argument”, în Paul Zarifopol, Eseuri, ed.cit.;
- Alexandru Săndulescu, „Prefaţă”, în Paul Zarifopol, Marxism amuzant, ed.cit.;