(10 iunie 1896, Slatina — 23 martie 1961, Madrid)
articol de Titus Lates
Istoric şi critic de artă, poet, eseist şi istoriograf al miturilor. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1914–1916; 1918–1920). În 1916, a plecat voluntar pe front. A condus revista „Lumina nouă” (1915–1916) împreună cu T. Vianu, M. Ralea şi T. Teodorescu-Branişte. A fost redactor la „Luceafărul”, „Lamura” şi „Dacia” (1918–1920). Refugiat din cauza războiului la Iaşi, a editat ziarul „Arena” (1918), iar la Cluj, unde a profesat în învăţământul secundar, s-a numărat printre fondatorii revistei „Gândirea” (1920). Urmează studii de estetică şi istoria artei la Viena (1920–1922) şi Roma (1923–1925); doctorat magna cum laude la Bucureşti, cu teza Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: Sant’ Urbano alla Caffarella (1925). Docent (1929), conferenţiar (1938) şi profesor universitar (1938–1940) la Catedra de istoria artei de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti; susţine prelegeri şi la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1938–1940); din 1942, consilier cultural la legaţia română de la Madrid, unde a înfiinţat şi a condus Institutul Român de Cultură (1942–1945). Stabilit în Spania, a predat limba română la mai multe facultăţi. Între anii 1945 şi 1947, a scris (în Spania) studiul Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole, apreciat de M. Eliade ca deschizând perspective nebănuite în înţelegerea şi valorificarea miturilor istoriografice medievale în Europa. Articolele adunate în volumele Figuri şi cărţi (1922) şi Ethos (1941) l-au impus în critica românească printre eseiştii „Gândirii”. Postum, studiile de critică şi istoria artei au fost adunate în volumul Scrieri despre artă (1980). În anul 1998, se publică Istoria literaturii române, cuprinzând şi un text programatic (Literatură şi destin). Situat pe poziţii antimoderniste, Al.B. corelează eticul cu esteticul, prefigurând o literatură care să nu mai constituie un scop în sine, ci, trecând dincolo de universul închis al formulelor estetice, să devină o literatură-ethos. Antiformalist declarat, consideră că raţiunea ultimă a operei de artă nu rezidă în forma, ci în conţinutul ei.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CARŢI DE AUTOR
- Figuri şi cărţi, Bucureşti, Cartea Românească, 1922;
- Pârvan gânditorul, Bucureşti, Cartea Românească, 1933 (ed. a II-a, Craiova, „Ramuri”);
- Ethos, Bucureşti, „Cugetarea” Georgescu Delafras, 1941;
- Utopia getică, Madrid, col. „Destin”, 1954;
- Scrieri despre artă, Prefaţă de Ion Frunzetti, trad. de Oana Busuioceanu, note de Th. Enescu si V.I. Stoichiţă Bucureşti, Editura Meridiane, 1980;
- Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole, ed. îngrijită de Dan Slusanschi, evocare de Eugenio Battisti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1985;
- Istoria literaturii române (compendiu), versiunea românească de Irina Dogaru, ed. îngrijită de Nicolae Florescu, Cuvânt înainte de Alexandru Ciorănescu, Postfaţă de Andrei Ionescu, Bucureşti, Editura „Jurnalul Literar”, 1998;
- Un roman epistolar al exilului românesc: corespondenţă (1942–1950), vol. I, ed. critică, note, trad. şi scrisoare introductivă de Liliana Corobca, Bucureşti, Editura „Jurnalul Literar”, 2003;
- Un roman epistolar al exilului românesc: corespondenţă (1952–1961), vol. II, Bucureşti, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul de Istorie si Teorie Literară „G. Calinescu”, 2004.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrişilor, Bucureşti, Editura Jurnalul Literar, 1998, cap. „Alexandru Busuioceanu «către lirism şi către ethos»”, pp. 67–75.
ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE
- Alexandru Ciorănescu, „Alejandro Busuioceanu en España”, Acta Philologica, t. V, Romae, 1966;
ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
- Mircea Anghelescu, „Al. Busuioceanu şi mitul dacic”, Luceafărul, nr. 32, 34, 1991, p. 4.
- Mihai Niculescu, „«Ethos», de Al. Busuioceanu (Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti 1942)”, Universul literar, vol. 51, nr. 15, 1942, p. 5;
- Nicolae Roşu, „Al. Busuioceanu: Ethos”, Gândirea, XXI, nr. 4, 1942, pp. 214–216;
- Eugen Todoran, „Al. Busuioceanu: Ethos”, Transilvania, 73, nr. 6, 1942, pp. 488–490;
ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE
- Marian Papahagi, „Busuioceanu Alexandru”, în Dicţionarul scriitorilor români. A–C, coord. M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, pp. 409–410;
PREFEŢE/POSTFEŢE
- Ion Frunzetti, „Evocare”, în Scrieri despre artă, ed. cit., pp. 7–26;
- Andrei Ionescu, „Etapa spaniolă a lui Alexandru Busuioceanu”, în Istoria literaturii române, ed. cit., pp. 214–223;
- Dan Slusanschi, „Cuvânt înainte” la Zamolxis, ed. cit., pp. 5–16.