(2 octombrie 1841, Tiur, Austro-Ungaria – 16 iulie 1918, Râmnicu Vâlcea, România)


Articol de Bogdan Rusu

Profesor, filosof, poetician și stilistician, gramatician, traducător. 

A făcut studii elementare și liceale la Blaj. A făcut parte din prima promoție de studenți ai Facultății de litere și filosofie a Universității din București, obținând titlul de licențiat în 1868. Începând din 1869 a studiat în Franța și Germania, obținând doctoratul în filosofie la Giessen, în 1872. La întoarcerea în țară a fost profesor de liceu la Iași, Botoșani, București și Craiova (1881–1902), unde a predat mai cu seamă limba și literatura română, dar și italiana și filosofia. A aderat la școala lui Maiorescu, fiind unul dintre filosofii junimiști. M.S. a fost un pionier al filosofiei românești cu o activitate variată. A publicat prima monografie despre Aristotel din cultura română, a fost unul dintre primii autori ai unei estetici filosofice, cel mai important vulgarizator al lui Schopenhauer de la începutul secolului al 20-lea și unul dintre primii cronicari ai filosofiei românești. M.S. a publicat și scrieri pe teme de filosofia culturii, filosofie, politică și metafilosofie.

M.S. s-a ocupat de Aristotel în teza lui de licență, Etica sau filosofia practică a lui Aristotel. În concluzia discuției amănunțite a filosofiei morale și politice a Stagiritului, M.S. evidențiază unele „idei cu totul nenaturale și în contra rațiunii” ale filosofului, pe care le atribuie mai mult spiritului vremii decât individului Aristotel. Acestea nu pot umbri meritele lui Aristotel, căruia îi datorăm constituirea moralei în disciplină autonomă, contribuții esențiale în psihologia morală, apărarea dreptului natural, distingerea dreptății de echitate și punerea bazelor economiei politice.

M.S. a fost un bun cunoscător și un iubitor al filosofiei lui Schopenhauer, care, potrivit lui, „luminează ca un far calea experienței viitoare”. El a expus sistemul gânditorului german într-o serie de articole și mai ales într-o scurtă monografie, și a recurs la resursele lui pentru a discuta și soluționa anumite probleme filosofice. Influența lui Schopenhauer, cu ereditate kantiană, este vizibilă începând cu estetica lui M.S., unde se amestecă cu numeroase alte surse, în principal cu pozitivismul contemporan (Taine, Spencer) și cu estetica lui Jean-Marie Guyau. M.S. definește estetica ca știință a frumosului și a artei. Frumosul este obiectul plăcerii estetice, aceasta rezultând din armonia formei și lipsa de interes extern. Condiția esențială a experienței frumosului este liniștirea voinței și activitatea dezinteresată, liberă, a imaginației și a inteligenței. Frumosul îl smulge pe om din sfera egoismului și îl face mai bun, de unde valoarea morală a artei. 

Concepția personală despre filosofie a lui M.S. a fost influențată de contactul cu Schopenhauer, dar și cu energetismul și cu vitalismul. M.S. a mobilizat aceste resurse într-o critică a naturalismului vremii sale, adică a alianței materialismului cu evoluționismul. Potrivit lui, știința a dovedit identitatea materiei cu energia, care este adevărata realitate substanțială. Însă energia fizică nu este suficientă pentru a explica fenomenele vieții, în măsura în care nu are în ea nicio „putere de viață”. Prin urmare, trebuie recunoscută o „energie vitală” pe lângă energia fizică. Natura intrinsecă a puterii de viață, originea și scopul ei nu sunt obiecte de cercetare pentru știința pozitivă, ci pentru metafizică, în speță pentru cea „idealistă sau energetică”; aceasta vine în continuitatea vechilor tradiții de gândire și, în același timp, este atentă la dezvoltările contemporane ale științei și coerentă cu aspirațiile religioase ale sufletului omenesc. Idealismul este „de o mie de ori” preferabil materialismului scientist. În spiritul pozitivismului logic de mai târziu, M.S. consideră că metafizica este „un fel de poezie filosofică”, însă această trăsătură nu este un defect, ci o calitate.

M.S. a fost unul dintre puținii filosofi români care i-au receptat pe alți filosofi români. A scris despre I. Pop Florantin, Vasile Conta, P. Zosîn, I. Petrovici și C. Antoniade, dar mai ales despre unele lucrări ale fostului său elev C. Rădulescu-Motru, pe care le-a prezentat favorabil și amănunțit. 

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRȚI DE AUTOR ȘI BROȘURI

  • Etica sau filosofia practică a lui Aristotel [teză de licență], București, Imprimeria Statului, 1868. 
  • Principii de estetică și poetică, Partea I (estetica), Craiova, Tip. David J. Benvenisti, 1893 (ed. a 2-a: Craiova, Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, 1898).
  • Legătura între filosofie și științele experimentale, București, Tipografia L’indépendance Roumaine, 1907.
  • Istoria vieții lui Arthur Schopenhauer cu o scurtă privire asupra filosofiei lui, Craiova, Tip. N. I. Macavei, s.a. [1911].

ARTICOLE ȘI RECENZII ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Filosofia în liceu. Fundament de filosofie” (recenzie a manualului lui I. Pop Florantin), Convorbiri literare, VI, 1873, nr. 11.
  • „Importanța morală a poeziei și misiunea ei în zilele noastre”, Convorbiri literare, XXVIII, nr. 6, 1894.
  • „Poezia primitivă”, Convorbiri literare, XXX, nr. 7, 8, 1896. 
  • „«Religiune și știință»” (răspuns polemic la un articol omonim de C. Rădulescu-Motru), Liga română, II, nr. 3, 1897. 
  • „Egoismul. Fragment dintr-un tratat asupra filosofiei lui A. Schopenhauer”, Revista politică și literară, I, nr. 3, 4, 1906.
  • „Pesimismul privit din punctul de vedere al științei și al simțului comun”, Revista politică și literară, I, nr. 9, 1907.
  • „Influența muzicii asupra inimii și a moravurilor”, Gazeta Transilvaniei, LXXI, nr. 153, 1908.
  • „Moartea și nemurirea. Fragment dintr-un studiu asupra filosofiei lui Schopenhauer”, Gazeta Transilvaniei, LXXI, nr. 183, 185, 187, 188, 1908.
  • „Care e originea ideilor de timp, spațiu și cauzalitate?”, Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, XX, nr. 4, 1909.
  • „Câteva observațiuni asupra filosofiei lui Vasile Conta”, Revista politică și literară, II, nr. 2, 3, 1909.
  • „Cum trebuie înțeles pesimismul lui Schopenhauer”, Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, XX, nr. 9, 1909.
  • „Despre visuri, vederea spiritelor și despre fenomenele înrudite cu acestea”, Gazeta Transilvaniei, LXXII, nr. 183, 187, 188, 198, 1909. 
  • „Din literatura filosofică” (recenzii la Petrovici, O problemă de filosofie; Antoniade, Iluziunea realistă; Șt. Christescu, „Energia universală, electricitatea și viața”, conferință la Ateneu), Revista politică și literară, II, nr. 6, 1909.
  • „Aforisme relative la problema vieții”, Revista culturală, II, nr. 11, 1909.
  • „Însemnătatea și puterea morală a caracterului”, Revista culturală, III, nr. 12, 1909.
  • „«Conflictul între știință și religie»”, Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, XXI, nr. 1, 1910.
  • „O scurtă privire asupra filosofiei lui Schopenhauer”, Revista culturală, III, nr. 4, 1909 [publicat și în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, XXI, nr. 2, 1910].
  • „«Puterea sufletească». Studiu psihologic de C. Rădulescu-Motru”, Revista politică și literară, II, nr. 10, 11-12, 1910; III, nr. 4-6, 1910.
  • „Schopenhauer față cu profesorii de filosofie și naturaliștii contemporani”, Gazeta Transilvaniei, LXXIII, nr. 278, 1910.
  • „Poezia în raport cu istoria și cu științele pozitive”, Transilvania XLII, nr. 2, 1911.
  • „Despre educațiunea de sine însuși”, Foaia școlastică, nr. 13, 14, 1911.
  • „Teoria lui Schopenhauer despre educațiune”, Foaia școlastică, nr. 15, 1911.
  • „Rolul entuziasmului în crearea operelor de artă și literatură și a faptelor mari”, Revista politică și literară, III, nr. 9-10, 1911.
  • „Fenomenele misterioase ale sufletului”, Revista politică și literară, III, nr. 11-12, 1911.
  • Elemente de metafisică. Principalele probleme ale filosofiei contemporane de C. Rădulescu-Motru”, Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, XXIII, nr. 2-3, 1912.
  • „Cum s-a născut statul? Care e rostul lui actual, și care e idealul lui?”, Gazeta Transilvaniei, LXXIX, nr. 162, 163, 1916.
  • „Rolul simțurilor și al inteligenței în cunoașterea lumii din afară”, Transilvania, LI, nr. 3, 1920.

TRADUCERI

  • Din cugetările lui Goethe ca filosof și om de știință, Cluj, Editura Revistei Politice și Literare, Tipografia Carmen Barițiu, 1912.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN DICȚIONARE

  • Mănucă, Dan „Mihail Strajan”, Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei R. S. R., 1979.
  • Mănucă, Dan, „Mihail Strajan”, Dicționarul general al literaturii române: S–T, București, Editura Academiei Române, 2004.

CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • Ghiță, Simion, „Orientarea antiscientistă”, Filosofie și știință în România (1890–1920), București, Editura științifică, 1970.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Fortunescu, C. D., „Un om de muncă și oameni – Mihail Strajan”, Ramuri, IV, nr. 11-12, 1909.
  • Smântânescu, Dan C., „Un uitat: Mihail Strajan”, Arhivele Olteniei, XIII, nr. 71-73, 1934.
  • Șaban-Făgețel, Constantin, „Mihail Strajan”, Ramuri, XXXV, nr. 9-11, 1940.
  • Michiduță, Adrian, „Mihail Strajan, filosof junimist”, Mozaicul, XVI, nr. 10, 11, 2013.
  • [Vulcan, Iosif] „Mihail Străjan”, Familia, XXV, nr. 6, 1899.