A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Că Ce Ci Cl Co Cu

CÂMPEANU, PETRU MALER

 (1802, Otlaca, Transilvania – 15 aprilie 1893, Miclăușeni, Regatul României)

Articol de Bogdan Rusu

Gramatician, pedagog, traducător, profesor de filosofie.

S-a născut într-o familie de plugari de confesiune ortodoxă. A învățat carte la școala din sat, la Preparandia din Arad și la Universitatea din Pesta, unde a obținut diploma de avocat-jurat și, în 1834, pe cea de doctor în filosofie. Din 1837 până în 1849 P.M.C. a fost profesor la Academia Mihăileană din Iași, unde a predat filosofia și dreptul natural. A fost de asemenea și provizor al internatului, și inspector al școlilor. Între 1849 și 1860 a fost preceptorul copiilor familiei Sturdza-Miclăușanu. Între 1864 și 1866 a fost director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pentru activitatea lui, P.M.C. a fost numit membru onorific al Astrei (1861) și al Societății Academice Române (1871).

P.M.C. a fost al doilea profesor de filosofie la facultatea filosofică a Academiei Mihăilene. Ca și Murgu înaintea lui, el a profesat filosofia eclectică, post-kantiană, a profesorilor catolici de la Universitatea din Pesta. Cursurile sale erau bazate pe scrierile lui József Verner (1785–185?) și ale lui Lajos Schedius (1768–1847). După primul a predat cu certitudine metafizica, poate și logica, morala și psihologia. După cel de-al doilea a predat estetica.

Concepția sa personală despre filosofie este expusă pentru prima dată într-o lucrare manuscrisă, Principia Universae Philosophiae, succinta deducta, datând din 1834 și conținând, se pare, materia prelegerilor particulare ținute de P.M.C. la Pesta între 1832 și 1834. Lucrarea cuprinde o introducere generală în filosofie, apoi tratează pe scurt despre logică și metafizică. P.M.C. este opus empirismului radical, este pentru concilierea intelectului cu sufletul, și propune dezvoltarea filosofiei pe baza principiilor lui Kant, însă fără a urma sistemul acestuia. Judecând după tabla de materii, în logică i-a urmat pe Krug și Verner. Diviziunea metafizicii generale, însă, este calchiată după diviziunea metafizicii frumosului absolut, sau „filocaliei” lui Schedius.

„Adausul la gramatica generală” din 1880 cuprinde un rezumat al concepțiilor metafizice tardive ale lui P.M.C. și schița unei filosofii a limbii, justificată metafizic. În el se recunoaște influența persistentă a lui Schedius și, prin acesta, a lui Schelling. Omul este un microcosm, analog macrocosmului, Universul. Atât omul, cât și Universul sunt sisteme organice, vii, compuse din două tipuri de elemente, „originale și constitutive”. În ambii se distinge un principiu material-real, materia, și un principiu ideal-real, un ansamblu de „puteri”, unite între ele prin creația divină. Puterile omului sunt conștiința, mintea, rațiunea, voința și libertatea.  P.M.C. schițează o teorie a cunoașterii care să justifice afirmația că spiritul omenesc își poate forma idei obiective despre trei clase de obiecte: clasa obiectelor natural-reale  (corpurile materiale), a celor natural-ideal-reale (puterile cosmice și sufletul omenesc) și clasa obiectului supranatural-ideal-real (Dumnezeu); psihologia și teologia rațională sunt deci posibile. Ideile obiective reprezintă elementul ideal-real al cuvintelor, sunetele articulate reprezentând elementul material-real, orice cuvânt putând fi considerat un „mic organism psihic”. Formarea primitivă a cuvintelor și a limbilor nu se poate atribui decât „unei acțiuni naturale și instinctive a spiritului omenesc”, potrivit destinației lui spirituale originare.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRȚI DE AUTOR, BROȘURI

  • Simbolul plinelor de bucurie simţiri, carele, tinerimea academică română din Pesta (prin patronimea prea cinstitului şi de nobil gen născutului d. Atanasie Grabovschi de Apadia, acelui cu învăpăiată dorire spre cultura numelui românesc cuprins; precum şi la Mărita Deputaţie, care administreasă fundusurile shoalelor naţionale de l. g. n. i. alesului condeputat ş.a.) prea strălucitului şi prea sfinţitului d. Nestor Ioanovici din mila lui Dumnezeu în eparhia arădană cu vredincie alesului d. l. g. n. I. Episcop; precum și în Luminatul Comitat al Aradului Assessor ș.a. cu ocazia așezării Sale în scaunul Episcopesc din inimă fiiască și umilită, îl întinde, Buda,Tipariul Crăieștii Universități din Pesta, 1829.
  • Cuvânt rostit în sala Academiei în 9 Octomvrie 1838, la prilejul vizităţii, ce au făcut Shoalelor inalt preasf. C. C. Veniamin Costache arhiepiscop şi mitropolit a Moldavii şi a Sucevii, Iași, Tipografia Albinei, 1838.
  • Abecedaru latinu, Iași, Tipografia Institutului Albinei, 1847 (ed. a 2-a de T. Codresco și D. Gusti, Iași, Tip. Buciumul român, 1856).
  • Gramatică romănească, Iași, Tipografia Institutului Albinei, 1848.
  • Gramatica românească, ed. a 2-a. Prelucrată din nou cu un adaus la Gramatica generală în carele se cuprind pe scurt: I. Uă tratare filosofică despre originea limbei omenesci. II. Clasele generale în cari se împart limbele vechi şi noue, după modul în carele se exprimă întrînsele relaţiile ce ideile minţei le au unele cu altele în cugetare şi vorbire. III. Clasele generale ale obiectelor, despre cari spiritul omenesce a putut să-şi formeze, la început, succesiv atât idei cu mintea sa la lumina consciinţei, cât şi cuvinte prin sensibilizarea acelora, Iași, Tipo-litografia Goldner, 1880.

TRADUCERI

  • Pál Kiss, Modul învățerii spre folosul invățetorilor, Buda, 1831.
  • Imre Szalay, Gramatica ungurească, Buda, Tipariul Universității, 1832.
  • Imre Szalay, Magyar nyelvtudomány második része mellyben foglaltatnak Magyar-oláh gyakorlások, egy kis magyar-oláh Szótárralaz oláh ifiuság számára Maller Péter Altai Öszve szedve. A doua parte a gramaticei unguresci în care se cuprind Deprinderi unguresci-românesci, cu un mic unguresc romanesc Dicţionariu, spre folosul tinerimei românesci, Buda, Tipariul Universității, 1833.
  • Imre Szalay, Gramatica ungurească, ed. a 2-a într-un volum, Buda, 1837.
  • Alexandre Dumas, Casa de nebuni la Palermo, în Albina românească, XIII, 1842, nr. 39-41, 43, 44.
  •  Alexandre Dumas, Vaninka. 1800–1801, în Albina românească, XIX, 1847, nr. 24-35.

MANUSCRISE

  • Introducere în gnoziologhie seau metafizică (1838), Biblioteca Centrală Universitară Iași, ms. III 5.
  • [Curs de drept natural] (1839), Biblioteca Centrală Universitară Iași, ms. III 6.
  • Introducere în știința diritului natural (cca 1840), Arhivele Statului Iași, ms. 1687.
  • Principia Universae Philosophiae, succinta deducta per Petrum Maller Câmpeanu, Pestini, 1834. (S-a aflat în posesia lui C. Merișca, care a tradus Prefața în lucrarea consacrată lui P.M.C., vide infra, pp. 13-17; după Ilica, vide infra, s-ar afla în prezent la Biblioteca Municipală Iași.)

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRȚI DE AUTOR

  • Constantin Merișca, O personalitate uitată a culturii române – Petru M. Câmpeanu. Micromonografie, Iași, Junimea, 2002.

REFERIRI ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • Romulus Ionașcu, Gramaticii români. Tractat istoric despre evoluțiunea studiului gramaticei limbei române dela 1757 până astăzi, Iași, Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu & Co., 1914.
  • Ioan Oprea, Terminologia filozofică românească modernă: studiu asupra epocii de formare, București, Editura Științifică, 1996, secțiunea întâi, cap. III, §35.

ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII ȘTIINȚIFICE

  • Doina Cobeț „Petru Maller Câmpeanu – gramatician”, Limba română, XVI, 1992, nr. 3, pp. 115-120.
  • Liviu Mărghitan, „Date noi referitoare la biografia lui Petru Maler Câmpeanu (1802-1893), membru de onoare al Societății Academice Române”, Studii și comunicări, III, 2010, pp. 371-374.
  • Liviu Papuc, „Un bănățean bibliotecar la Iași – Petru Maller Câmpeanu”, Biblioteca și cercetarea, XI, 1987, pp. 183-194.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Anton Ilica, „Petru Maler Câmpeanu – un arădean, absolvent de preparandie, membru onorific al Academiei Române”, Ateneul arădean, V, 2024, nr. 7, pp. 103-107.