(3 mar. 1854, Brăila – 14 oct. 1908, Brăila)
articol de Bogdan Rusu
Politician, jurist, avocat, publicist, filosof, traducător. A absolvit Colegiul Gh. Lazăr din București, obținând apoi licența în drept la Paris (1873), doctoratul în filosofie la Bruxelles (1874), doctoratul în litere la Berlin (1874) și doctoratul în drept la Geneva (1879). A fost procuror la Parchetul din Brăila (1873–1874), prim-procuror la Parchetul din Galați (1874–1879), deputat conservator-democrat (1889) și senator (1904) de Brăila, primar al Brăilei (1901-1905).
În prima sa scriere notabilă, Compendium de psychologie, Ch.J.S. tratează psihologia ca știință a fenomenelor psihice (nu a sufletului), fiind inspirat în special de Alexander Bain. Pe plan metafizic se arată favorabil dualismului de aspecte, susținând că aceeași realitate fundamentală ni se prezintă în mod subiectiv și obiectiv, ca materie, respectiv spirit. În lucrarea sa cea mai reprezentativă, Le droit naturel ou philosophie du droit, Ch.J.S. reunește mai multe tratate filosofice: un tratat de filosofie generală (metafizică, morală, filosofia religiei); o istorie pe scurt a teoriilor dreptului natural; un studiu critic asupra nihilismului, comunismului și socialismului (respinse în numele libertății individuale); un tratat despre libertate și chestiuni conexe; în sfârșit, un tratat de teorie generală a dreptului și de drept public. Poziția filosofică generală a lui Ch.J.S. este, în această lucrare, cea a unui adversar al pozitivismului și materialismului, ca și al darwinismului, precum și a unui apărător al metafizicii dualiste spiritualiste. El susține astfel imaterialitatea, spiritualitatea, și nemurirea sufletului, liberul arbitru precum și existența legii morale. Din acest unghi, el apără dreptul natural contra pozitivismului și a școlii istorice, arătând că niciun sistem de drept pozitiv nu poate fi fundat în absența dreptului natural. Nu face, însă, din dreptul natural o ramură a moralei, dreptul natural având o sferă mult mai mare decât morala și sancțiunea lui fiind externă și naturală, iar nu internă și divină, ca în cazul moralei. De asemenea, el argumentează pentru existența lui Dumnezeu, însă respinge orice religie revelată ca fiind contrară rațiunii și combate clericalismul, pledând pentru separarea bisericii de stat.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRȚI DE AUTOR
- Compendium de psychologie, Brăila: Typ. P. M. Pestemagioglu, 1876.
- Le droit naturel ou philosophie du droit, Paris: Chevalier-Maresq, 1888.
- Elemente de dreptu naturalu sau Filosofia Dreptului, București: Typ. Sylloghi, 1889.
ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII PERIODICE
- „O ochire asupra istoriei filosofiei”, Literatorul, an IV, 1883, nr. 6, pp. 340–350.
- „O ochire asupra istoriei filosofiei” (urmare), Literatorul, an IV, 1883, nr. 7, pp. 425–431.
- „Logica”, Literatorul, an IV, 1883, nr. 9, pp. 526–535.
- „Logica” (urmare), Literatorul, an IV, 1883, nr. 10, pp. 614–617.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII PERIODICE
- Semilian, S., „Figuri reprezentative brăilene: Christache Suliotti”, Arena literară, an I, 1927, nr. 4 (1 mar. 1928).
- Semilian, S., „Christache Suliotis. 1854-1908”, Analele Brăilei XI, 1939.
- Hajos, L., „Un psiholog materialist brăilean de acum 100 de ani”, Tomis, an XII, 1977, nr. 1.