A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Ib Io Is

Ibrăileanu, Garabet

(23 mai 1871, Târgu Frumos — 11 martie 1936, Bucureşti)

articol de Constantin Schifirneţ

Critic şi istoric literar, filosof al culturii, estetician, romancier, publicist. După definitivarea studiilor primare şi gimnaziale în Roman, urmează liceul „Roşca Codreanu” din Bârlad. Elev fiind, înfiinţează împreună cu alţi colegi (1888) societatea literară „Orientul”. La 1 iulie 1889, împreună cu Panait Muşoiu şi Eugen Văian, scoate revista Şcoala Nouă, care apare până în iunie 1890. În iunie 1890 absolvă liceul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, unde îi are profesori pe A.D. Xenopol, Aron Densuşianu, I. Găvănescul, C. Leonardescu. Obţine licenţa (aprilie 1895) în ştiinţe istorico-filosofice. Încă din timpul studiilor colaborează la diverse publicaţii: Munca, Adevărul şi Critică socială, Lumea nouă, Evenimentul literar ş.a.

Este suplinitor la Gimnaziul de băieţi din Bacău, din aprilie 1899, după care funcţionează ca profesor la Liceul Internat „C. Negruzzi”, la Liceul Naţional şi la Liceul Militar din Iaşi. Totodată, lucrează la Dicţionarul Academiei Române, sub conducerea lui Alexandru Philippide. În 1901, colaborează la Noua Revistă Română a lui Constantin Rădulescu-Motru, iar în 1905 – la numerele 1–3 ale revistei Curentul nou, editată de H. Sanielevici.

În martie 1906 apare la Iaşi revista Viaţa românească, directori: C. Stere şi Paul Bujor, secretar de redacţie: G.I. Până la 1 iulie 1908, redacţia revistei a funcţionat chiar în casa lui G.I.; după mutarea acesteia, cenaclul literar continuă în acelaşi loc. La 1 septembrie 1908, este numit profesor suplinitor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Facultăţii de Litere din Iaşi. La 5 noiembrie 1911, este destituit de Ministerul Instrucţiunii Publice, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu. În decembrie 1911 se înscrie la doctorat, iar în 1912 îşi publică teza cu titlul Opera literară a d-lui Vlahuţă. În iunie 1912, Consiliul Facultăţii de Litere al Universităţii din Iaşi propune numirea lui ca profesor. Între aprilie şi septembrie 1918, scoate cotidianul Momentul. În acelaşi an, în octombrie, Academia Română îi respinge candidatura. Din februarie până în decembrie 1919 editează revista săptămânală Însemnări literare. Ţine un „curs popular” despre literatura română la Institutul Anatomic din Iaşi. În ianuarie 1933 se retrage de la conducerea revistei Viaţa Românească. În iunie 1933 i se conferă premiul naţional pentru proză.

G.I. este considerat un promotor al criticii literare ştiinţifice. Aduce contribuţii la teoria specificului naţional în literatură. Elaborează prima istorie a spiritului critic în cultura română, în care abordează cultura românească din perspectivă sociologică, argumentând necesitatea edificării culturii naţionale pe baze moderne. Formulează comentarii filosofice despre operele scriitorilor clasici români: Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale. Contribuie la studiul dimensiunii sociale a creaţiei literare. Este creatorul curentului social şi literar poporanist.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Spiritul critic în cultura românească,  Iaşi, Editura Revistei Viaţa Românească, 1909; ediţia a 2-a, 1922; reeditări: Spiritul critic în cultura românească, în Opere, vol. I, 1970; Spiritul critic în cultura românească, în Opere, vol. I, 1974; Spiritul critic în cultura românească, Bucureşti, Minerva, 1974; Spiritul critic în cultura românească, Chişinău, Litera, 1997; Spiritul critic în cultura românească, îngrijirea ediţiei de Aurel Ştefanachi, Iaşi, Tipo Moldova, 2001.
  • Scriitori şi curente: I.L. Caragiale, M. Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ioan Al. Brătescu-Voineşti, C. Sandu-Aldea, A. Vlahuţă, Iaşi, Viaţa Românească, 1909; reeditare: 1930.
  • Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Bucureşti, Institutul Liga Tineretului, 1916.
  • Note şi impresii, Iaşi, Viaţa Românească, 1920.
  • După războiu: cultură şi literatură, Iaşi, Viaţa Românească, 1921.
  • Cultură şi literatură, Bucureşti, Editura Librăriei „Universala” Alcalay, s.a.[19–]
  • Scriitori români şi străini, Iaşi, Viaţa Românească, 1926.
  • Curs de estetică literară, Iaşi, s.n., 1926.
  • Studii literare, Bucureşti, Cartea Româneasca, s.a.[1930?]; Studii literare, ed. a 2-a, Bucureşti, Cartea Românească, 1931; reeditare: Studii literare, ed. îngrijită şi prefaţă de Savin Bratu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1957.
  • Pagini alese, 2 vol., ediţie îngrijită, cu o prefaţă de Mihail D. Ralea, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957.
  • Scriitori români şi străini, 2 vol., ediţie îngrijită de Ion Creţu, prefaţă de Al. Piru, traducerea versurilor din note de Lazăr Iliescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.
  • Studii literare, antologie, studiu introductiv şi note finale de Ion Bălu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968.
  • Campanii, ed. îngrijită şi prefaţă de Mihai Drăgan, Bucureşti, Minerva, 1971.
  • Opere, ediţie selectivă, vol I–II, introducere, note şi tabel cronologic de Constantin Ciopraga, Iaşi, Junimea, 1970–1972.
  • Spre roman (studii şi articole), antologie, postfaţă şi bibliografie de M. Ungheanu, Bucureşti, Minerva, 1972.
  • Mihai Eminescu: studii şi articole, ediţie îngrijită, prefaţă, note şi bibliografie de Mihai Drăgan, Iaşi, Junimea, 1974.
  • Opere, vol. I–X, ediţie critică de Rodica Rotaru şi Al. Piru, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, Minerva, 1974–1980.
  • Studii literare, 2 vol. repere istorico-literare alcătuite de Rodica Rotaru, Bucureşti,  Minerva, 1979.
  • Studii literare, ediţie îngrijită, studiu introductiv, tabel cronologic, note, bibliografie şi indice de nume de Lenuţa Drăgan şi Mihai Drăgan, Iaşi, Junimea, 1986.
  • Cugetări, antologie, prefaţă, indice bibliografic şi indice tematic de Sergiu Selian, Bucureşti, Albatros, 1989.
  • Curentul Eminescu, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Nicolae Iliescu, Bucureşti, Viitorul Românesc, 1999.
  • Creaţie şi analiză, prefaţă şi repere critice de Ioan Paler, Piteşti, Paralela 45, 2000.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Savin Bratu, Moştenirea lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955.
  • Savin Bratu, Ibrăileanu omul, Bucureşti, Editura Tineretului, 1959.
  • Şerban Cioculescu, Comemorarea lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România [Extras din: Analele Republicii Socialiste România, anul 100, Seria a IV-a, Volumul XVI, 1966, pp. 529–536].
  • Ion Creţu, G. Ibrăileanu. Restituiri literare, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1968.
  • Alexandru Dima, G. Ibrăileanu. Concepţia estetică, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1947.
  • Alexandru Dima, Concepţia despre artă şi literatură a lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955.
  • Alexandru Dobrescu, Ibrăileanu. Nostalgia certitudinii, Bucureşti, Cartea Românească, 1989.
  • Lenuţa Drăgan, G. Ibrăileanu (1871–1936), Bibliografie, Iaşi, B.C.U. „Mihai Eminescu”, 1982.
  • Mihai Drăgan, G. Ibrăileanu, Bucureşti, Albatros, 1971.
  • Mihai Drăgan, Lecturi posibile: T. Maiorescu. G. Ibrăileanu, Iaşi, Junimea, 1978.
  • Ion Dună, Opera lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Minerva, 1989.
  • Mihai Dinu Gheorghiu, Ibrăileanu, romanul criticului, Bucureşti, Albatros, 1981.
  • Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu; Ibrăileanu, Bucureşti, Minerva, 1983.
  • I.D. Lăudat, Contribuţii la cunoaşterea activităţii lui G. Ibrăileanu în etapa sa socialistă: 1889–1895, Iaşi, Universitatea „Al.I. Cuza”, 1965.
  • Antonio Patraş, Ibrăileanu. Către o teorie a personalităţii. Eseu despre literatura criticilor, Bucureşti, Cartea Românească, 2007.
  • Alexandru Piru, Viaţa lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1946.
  • Alexandru Piru, Opera lui G. Ibrăileanu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1959.
  • Alexandru Piru, G. Ibrăileanu. Viaţa şi opera, Bucureşti, Minerva, 1971.
  • Ion Popescu-Sireteanu, Amintiri despre G. Ibrăileanu, 2 vol., Iaşi, Junimea, 1974.
  • G.G. Ursu, G. Ibrăileanu şi Bârladul. Contribuţie la formaţia spirituală a marelui critic, Fălticeni, Institut Grafic M. Saidman, 1939.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Ion Ianoşi, „Spiritul critic”, în O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Apostrof, 1996, pp. 111–114.
  • Constantin Schifirneţ, ,,Spiritul critic şi formele fără fond. Garabet Ibrăileanu”, în Formele fără fond, un brand românesc, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007, pp. 153–160.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Zigu Ornea, ,,Poporanismul (C. Stere, G. Ibrăileanu)”, în Istoria filosofiei româneşti, vol. II, coordonatori Dumitru Ghişe, Nicolae Gogoneaţă, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, pp. 94–113.
  • L.M., „Ibrăileanu Garabet”, în Sociologi români. Mică enciclopedie, coordonator Ştefan Costea, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pp. 256–258.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Ion Bălu, „G. Ibrăileanu şi B. Fundoianu”, Convorbiri literare, vol. 132, nr. 2, 1999, p. 18.
  • Constantin Ciopraga, „Un umanist – G. Ibrăileanu”, Convorbiri literare, vol. 135, nr. 11, noiembrie 2001, p. 7.
  • Gheorghe Grigurcu, „Antiburghezul Ibrăileanu”, Steaua, 41, nr. 7, iulie 1990, pp. 18–19.
  • Nicolae Manolescu, „G. Ibrăileanu (23 mai 1871 – 11 martie 1936)”,  România literară, vol. 39, nr. 10, 2006, p. 3, 9.
  • Zigu Ornea, „Ibrăileanu, sociolog”, România literară, vol. 24, nr. 16, 1991, p. 11.
  • Alexandru Piru, „Teoria specificului naţional la «Viaţa Românească»”, Viaţa românească, vol. 101, nr. 1–2, ian-feb 2006, pp. 176–179.
  • Ion Popescu-Sireteanu, „Ibrăileanu despre Heliade-Rădulescu”,  Convorbiri literare, vol. 136, nr. 3, martie 2002, pp. 71–72.