A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Pa Pe Po
Pop Pos Pot

Pop Florantin, Ion

(8 august 1843, Popteleac – 29 august 1936, Iași)

articol de Bogdan Rusu

Filosof, estetician, pedagog, scriitor, profesor de filosofie. Și-a trecut examenul de maturitate la liceul din Cluj (1863), după care a studiat filosofia și filologia la Universitatea din Viena, până în 1867. A obținut absolutoriul de la Facultatea de filosofie, dar nu și doctoratul. Întors în țară, a devenit membru al Junimii și profesor suplinitor la liceul din Botoșani (1868). În 1869 a trecut, prin concurs, titular la liceul din Bârlad (1869), apoi a fost numit la Liceul Național din Iași (1870–1899), unde a fost și director (1879–1881). A suplinit catedra de filosofie a Universității ieșene între plecarea lui Maiorescu și venirea lui Leonardescu (decembrie 1872 – mai 1873). A ținut un curs de pedagogie și estetică, cu fundamentele lor psihologice, la Universitatea din Iași (1878) și a susținut conferințe pentru publicul general, pe teme de istorie, pedagogie și estetică. În 1881 a fost ales președinte al Societății didactice din Iași. După pensionare s-a consacrat mai cu seamă literaturii și conferințelor populare.

I.P.L. este unul dintre pionierii filosofiei didactice și ai esteticii de la noi, publicând primul manual de filosofie original și primul tratat de estetică în românește. În manualul de filosofie pentru bacalaureat I.P.F. tratează psihologia, logica, morala, teodiceea, disciplinele clasice prevăzute de programa de inspirație franțuzească, cărora le adaugă estetica și pedagogia. Orizontul general al concepției sale este moral, baza este psihopedagogică. În psihologie el definește „spiritul” ca conștiință reflexivă, afirmând caracterul lui necorporal, independența, libertatea, simplitatea, identitatea cu sine și permanența acestuia, tratând apoi despre operațiile cognitive mai pe larg și numai foarte pe scurt despre afectivitate și voință. Logica expune teoria noțiunii, a judecății și a raționamentului precum și metodologia după un plan în linii mari kantian. Morala este definită ca știință a armoniei voinței libere cu rațiunea. Fundamentul acestei științe este respectul rațiunii pentru demnitatea omenească, conștiința morală și inteligența practică. Morala lui I.P.F. este una a perfecționării de sine, considerată ca o datorie față de natură și față de umanitate, a cărei împlinire conduce la fericire, considerată scop practic suprem. În partea de teodicee, I.P.F. argumentează pentru existența Ființei Supreme, care are atributele teiste clasice. Religia este redusă la un cult al idealului moral, deci la un mijloc în vederea moralei, implicând pe plan practic iubirea morală pentru toți oamenii, dar nu și venerarea Ființei Supreme. Estetica lui I.P.F. este un studiu al mecanismului psihologic al producerii plăcerii estetice, definită ca emoție liberă și armonică a spiritului, prin combinarea diverselor categorii de emoții sau „jocuri” estetice. Pedagogia vizează dezvoltarea și consolidarea calităților inteligenței, sentimentului și voinței copiilor în cel mai înalt grad posibil, pentru a-i face capabili să colaboreze în vederea fericirii comune, în cadrul unei societăți raționale universale.

Scrierile sale ulterioare constituie dezvoltarea sau reelaborarea acestor doctrine, în cadrul unei concepții metafizice generale numite „teoria consecutismului universal”. Această teorie este influențată de teoriile atomiste ale materiei din epocă, dar și de anumite declinări ale monadologiei lui Leibniz, prin Herbart și Zimmermann. Principiul fundamental al acesteia este „legea consecuțiunii universale”, potrivit căreia niciun lucru nu este așa cum apare la un moment dat, altfel spus, nimic nu are existență momentană, ci orice lucru este o serie temporală de evenimente consecutive, „un curs de acțiuni”, adică un proces. Prezentul însuși este o consecuție de momente infinitezimale. Unitățile de bază ale oricărui proces sunt mișcările particulelor imperceptibile de „eter”. Noi nu cunoaștem aceste roiuri schimbătoare de particule eterice așa cum sunt în sine, ci relativ la „agentul nostru mintal”, realizat în scoarța cerebrală. Lumea nu este substantivală și adjectivală, ci verbală și adverbială, ea constă în „activități”. Persoanele sunt cursuri de acțiune subordonate și centralizate sub o instanță dominantă, ea însăși o consecuție de entități diferite care preiau aceeași funcție, sau același rol funcțional. I.P.F. subliniază implicațiile metodologice ale acestei concepții procesualiste: nicio metodă de cercetare fixistă, substanțialistă, „momentistă”, antropocentristă, finalistă nu poate fi acceptată.

LITERATURĂ PRINCIPALĂ

CĂRȚI ȘI BROȘURI

  • Fundamentu de filosofie. Psichologia. Logica, Morala, Teodicea. Conform cu programa Liceelor. Adaosu: Estetica. Educatia, Iași: Tip. Buciumului Român, 1871.
  • Estetica. Sciinția filosofică despre Frumos și Arte. Partea I. Estetica generală: Frumosul, Iași: Tip. Buciumul Român, 1874; Partea II. Estetica specială. Artele, Iași: Edit. Librăriei Scolelor, Frații Șaraga (Tip. Lucrătorilor români asociați), 1887.
  • Reforma metodului în studii și pedagogie, Bucuresci: Ig. Haimann, Librar-Editor, 1890.
  • Noțiuni de psihologie. Cu o introducțiune la activitatea filosofică și o schiță din pedagogie. Ed. II. lucrată din nou, după științele moderne, Galați: Tip. Ion G. Nebuneli, [1891].
  • Etica sau Morala științifică. Ed. II. lucrată cu totul din nou, Iași: Edit. Librăriei Școalelor, Frații Șaraga (Tip. H. Goldner), 1892.
  • Principii de logică. Ed. II. Lucrată cu totul din nou, Iași: Edit. Librăriei Scoalelor, Frații Saraga (Tip. Petru C. Popovici), 1893.
  • Reforma metodelor în știință și practică și teoria consecutismului universal, Bucuresci: Edit. Librăriei Socecu & Comp., 1895.
  • Frumusețea liniară și frumusețea omului,  Iași: Stab. Grafic Miron Costin, 1896.
  • Adevăratul Einstein și einsteinismul la tribunalul logicei, București: Tip. „Lupta” N. Stroilă, 1924.

STUDII ÎN PUBLICAȚII ACADEMICE

  • „Der psychische Moment in der Sprachlaut-Veränderung (Beispiel das romänische Lautsystem)”, in Sitzungsberichte der philosophisch-historischen Classe der Kaiserlichen Akademie des Wissenschaften, vol. LIX, Viena: K.K. Hof- und Staatsdruckerei, 1868, pp. 339–346, 353.

ARTICOLE ȘI RECENZII ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Filosofia în liceu. Manual de Psihologie, Logică, Morală și Teodicee, de A. Charma. Tradus după ultima edițiune din 1868, de Dr. N. Nitzulescu. Carte aprobată de Minister pentru uzul Liceelor din România – 1870”, Convorbiri literare, an V, nr. 11 (1 august 1871), pp. 1-5 și nr. 12 (15 august 1871), pp. 193-196 (parte a doua include o propunere de programă de filosofie pentru examenul de bacalaureat).

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CONTRIBUȚII BIOGRAFICE, NECROLOGURI, EVOCĂRI

  • N. Iorga, „I. Pop Florentin” [4 septembrie 1936], in Oameni cari au fost, vol. II, București: Editura pentru literatură (Biblioteca pentru toți), 1967, p. 302.
  • G. G. Longinescu, „Ion Pop Florantin, 1840 (sic) – 1936”, Natura: revistă pentru răspândirea științei, anul XXV, nr. 7 (15 septembrie 1936), pp. 1–2.
  • Alex. Tohăneanu, „Dascăli someșeni”, Freamătul școalei, anul III, nr. 1–2 (ianuarie–februarie 1937), pp. 58–59.
  • *** Schiță biografică a scriitorului Ioan Pop Florantin. Profesor în pensiune, Făgăraș: Tipariul Tipografiei C. Popp, 1914.
  • D. Jumară, „Ioan Pop Florantin. Contribuții bio-bibliografice”, Acta Mvsei Porolissensis, vol. XVII (1993), pp. 413–424.

CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • D. Mănucă, „Un junimist sui generis: Ioan Pop Florantin”, in Scriitori junimiști, Iași: Junimea, 1971, pp. 176–222.
  • I. Oprea, „Ioan Pop Florantin” in Terminologia filosofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, București: Editura Științifică, 1996, pp. 191–192.

CAPITOLE ÎN LUCRĂRI COLECTIVE

  • V. Vetișanu, „Ioan Pop Florantin”, in N. Gogoneață (ed.), Istoria filozofiei românești, vol. I, București: Editura Academiei R.S.R., 1972, pp. 554–562.

STUDII ÎN PUBLICAȚII ACADEMICE

  • A. Jalobeanu, „Repere pentru un istoric al esteticii muzicale românești (II)”, Studii și cercetări de istoria artei. Seria teatru, muzică, cinematografie, tomul 27 (1980), pp. 73-86 (despre I.P.F. pp. 73–76).

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • B. Rusu, „Ioan Pop Florantin – metafizician”, Argo (revistă electronică), martie 2017 (https://argolit.ro/ioan-pop-florantin-metafizician-bogdan-rusu/).

RECENZII

  • *** „Der psychische Moment in der Sprachlaut-Veränderung (Beispiel das romänische Lautsystem)”, Anzeiger der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften: philosophisch-historische Classe, vol. V (1868), nr. XVIII, p. 24.
  • M. Străjanu, „Filosofia în liceu. Fundament de filosofie: Psihologia. – Logica. – Morala. – Teodiceea de I.P. Florentin”, Convorbiri literare, an VI, nr. 11 (1 februarie 1872), pp. 418–425.
  • T. Maiorescu, „Ioan Pop Florantin, Reforma metodelor în știință și practică și teoria consecutismului universal. Bucuresci 1895” in Analele Academiei Române, seria II, tomul XVII (1894-1895), pp. 374–376.