A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Bă Bi Bl Bo Br Bu
Băd Bag Bal Băn Băr Bas

Bădărău, Dan

(6 decembrie 1893, 1893, Iaşi — 2 iulie 1968, Bucureşti)

articol de Marius Augustin Drăghici

Filosof, logician şi profesor la Universitatea din Iaşi, D.B. s-a preocupat în principal de probleme de logică clasică şi epistemologie, dar şi de istoria filosofiei. A absolvit Liceul „Saint Louis” din Paris, unde şi-a luat bacalaureatul în 1912. A parcurs studii universitare la Iaşi, finalizate în 1917, când şi-a obţinut licenţa în drept; la Paris a dobândit licenţa în litere, în 1919. Şi-a susţinut teza de doctorat la Sorbona în 1924, cu titlul Essai sur la pensée, iar ca lucrare secundară – Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta. A fost conferenţiar în intervalul 1926–1938 şi profesor (1938–1949) la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, Catedra de filosofie şi logică, unde a ţinut cursuri de logică. A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie din Bucureşti (între 1949 şi 1964) şi la Centrul de Logică al Academiei Române (între 1964 şi 1968), unde a ocupat funcţia de şef de secţie – din 1964. În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Pe linie kantiană, D.B. este interesat în primul rând este posibilitatea raţionalităţii în genere, de problema gândirii ca atare. Din acest punct de vedere, este relevant titlul lucrării care avea drept conţinut teza sa de doctorat, Essai sur la pensée. D.B. se angajează din tinereţe, aşadar, pe drumul cercetărilor care au în prim-plan raţionalitatea şi gândirea discursivă. Pe măsură ce aprofundează problematica, se conturează din ce în ce mai clar o poziţie opusă intuiţionismului, poziţie de pe care D.B. formulează distincţia dintre gândirea „pură” (subconştientă) şi gândirea logică, discursivă, singura capabilă să furnizeze fundamentul pentru filosofie şi ştiinţă, în general.

Cel mai important domeniu al cercetărilor lui D.B. este logica; a studiat logica lui Aristotel, fiind influenţat de aceasta. Ca perspectivă generală, a rămas loial logicii tradiţionale, considerând că aceasta este capabilă să rezolve chestiuni care ar ţine de alt tip de abordare – logico-matematic. Deşi adept al logicii clasice, D.B. nu doar că nu respinge logica matematică (căreia îi recunoaşte statutul aparte şi posibilităţile), dar evită programatic căderea în formalism. Aplecarea spre conţinut nu trebuie să eludeze preocuparea pentru formă.

Dintre chestiunile de logică, D.B. s-a oprit asupra problemei atribuirii şi judecăţii. Pornind de la problema atribuirii, analizează posibilitatea acesteia în judecată. Excursul este unul de tip istoric, dar şi sistematic, prezentarea chestiunii începând cu Platon şi cu Aristotel. Atribuirea este, pentru D.B., un act fundamental şi elementar al gândirii. Analiza în cadrul judecăţii include şi problema copulei a fi. În ceea ce priveşte judecata, avem o unitate a gândirii, scopul logicii fiind de a determina condiţiile actului spiritului care structurează diversul intuiţiei sensibile.

Interesul pentru epistemologie este legat de semnificaţia logicii în general, ca expresie a modului de gândire însuşi. Ca poziţie metafizică, D.B. a parcurs o traiectorie dinamică, de la adeziunea pentru un principiu singular, de factură spiritualistă (monismul), până la pozitivism şi materialismul dialectic. Chestiunile care ţin de psihologie sunt abordate în contextul distincţiei filosofice dintre psihic şi fizic, D.B. fiind situat pe poziţii opuse intuiţioniştilor.

Aplecarea asupra istoriei filosofiei s-a materializat în lucrări numeroase, printre care studii şi monografii despre Aristotel, Pascal, Dimitrie Cantemir, Leibniz, Newton, d’Holbach, Montesquieu, Montaigne, Locke, Condillac, Schopenhauer, Charles Fourier şi Vasile Conta.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Essai sur la pensée, Iaşi, Tipografia „Opinia”, 1924.
  • Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta, Paris, P.U.F., 1924.
  • L’individuel chez Aristote, Paris, Éditions Boivin et Cie, 1926.
  • O sută de ani de naturalism în România, Iaşi, Tipografia „Opinia”, 1930.
  • Du jugement comme acte signifiant, Iaşi, Brawo, 1943 (reeditare: Laussane, F. Roth & Cie, 1944).
  • Dialectica materialistă, Bucureşti, Institutul de Filosofie al Academiei Române, 1963.
  • Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, Editura Academiei, 1964.
  • G.W. Leibniz. Viaţa şi personalitatea filosofică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966.
  • Logos şi ethos, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.
  • Scrieri alese, 3 vol., Bucureşti, Editura Academiei, 1979, 1983, 1986.
  • Din istoria filosofiei universale. Studii introductive, prefaţă de Vasile Pavelcu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „La double négation et le langage courant”, în Philosophes roumaines contemporains, Bucureşti, Editura Academiei, 1958.
  • „Critica unor concepţii idealiste despre structurile logice”, în Studii de materialism dialectic, Bucureşti, Editura Academiei, 1960.
  • „Le syllogisme et le probleme de la vérité des premises”, L’homme et la société contemporaine, Bucureşti, Éditions de l’Académie de la République Populaire Roumaine, 1963.
  • „Les catégories d’Aristote”, în Recherches sur l’Organon, coord. Ath. Joja, Bucureşti, Editura Academiei, 1971. 

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  •  „Sur la nature des images” Revue philosophique de la France et de l’étranger, nr. 7 şi 8, iulie–august, 1925.
  •  „Cele două monisme”, Revista de filosofie, 1934.
  •  „Despre indeterminaţie în judecăţile particulare”, Cercetări filosofice, nr. 1, 1956.
  • „Concepţia filosofică a lui Vasile Conta”, Cercetări filosofice, nr. 3, 1957.
  • „Socialismul utopic al lui Charles Fourier”, Analele Academiei Române, vol. VII, 1957.
  • „Aristote et la dialectique”, Acta logica, nr. 1, 1958.
  • „Dubla negaţie în vorbirea curentă” (I), Cercetări filosofice, nr. 1, 1958.
  • „Critica unor concepţii idealiste despre structurile logicii”, Cercetări filosofice, nr. 3, 1959.
  • „La tautologie déductive – le raisonnement a fortiori, Analele Universităţii C.I. Parhon, seria „Acta logica”, nr. 1, 1959.
  • „Dimitrie Cantemir şi Van Helmont”, Cercetări filosofice, nr. 1, 1961.
  • „Le concept de loi historique chez Démetre Cantémir, Acta logica, nr. 4, 1961.
  •  „Le nombre chez les premiers pythagoriciens”, Analele Universităţii Bucureşti, seria „Acta logica”, nr. 5, 1962.
  • „Sur la définition et son caractere d’objectivité”, Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et psychologie, nr. 1, 1962.
  • „La composante logique de la théorie leibnizienne de l’identité des indiscernables”, Analele Universităţii Bucureşti, seria „Acta logica”, nr. 7–8, 1964–1965.
  • „Cu privire la categoriile lui Aristotel. Addenda”, Revista de filosofie, nr. 3, 1965.
  • „Cuplul dialectic în logica lui Aristotel”, Revista de filosofie, nr. 8, 1965.
  • „Dimitrie Cantemir academician”, Revista de filosofie, nr. 8, 1966.
  • „Essai sur la prognose. Prévision et prescience”, Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique, t. 10, nr. 1, 1966.
  • „La trace de Pascal dans la philosophie de l’existence”, Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique, t. 11, nr. 4, 1967.
  • „Amprente pascaliene în filosofia existenţei”, Revista de filosofie, t. 14, nr. 10, 1967.
  • „Newton filosof”, Revista de filosofie, nr. 5, 1967.
  • „Le «calcul» logique de Condillac”, Revue philosophique de la France et de l’étrangere, nr. 3, iulie–septembrie, 1968.
  • „Le possible et le réel dans le processus de connaissance”, Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique, t. 12, nr. 2–3, 1968.
  • „Propoziţiile de adevăr şi modalitatea”, Probleme de logică, nr. 1, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.
  •  „Posibil şi potenţă”, Revista de filosofie, nr. 2, 1975.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Despre intuiţia bergsoniană”, Viaţa românească, nr. 11 şi 12, 1925.
  • „Cauzalitate şi finalitate în logică”, Viaţa românească, vol. III, 1926.
  • „Virtualităţile noţiunilor” (I), Minerva, nr. 1, 1927.
  • „Virtualităţile noţiunilor” (II), Minerva, nr. 2, 1927.
  • „Schopenhauer influenţat de pozitivism”, Minerva, nr. 2, 1928.
  • „Filosofia, ştiinţă tânără”, Însemnări ieşene, septembrie 1936.
  • „Ce este filosofia”, Ethos, nr. 1–2, 1946.
  • „Introducere la teoria judecăţii”, Ethos, nr. 1–2, 1945.
  • „Socialismul utopic la Theodor Diamant”, Iaşiul literar, nr. 7, 1961.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. IV, Bucureşti, Editura Tehnică, 1998;
  • Alexandru Surdu, Contribuţii româneşti în domeniul logicii în secolul XX, Bucureşti, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 1999.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Nicolae Bagdasar, „Dan Bădărău”, în N. Bagdasar, Tr. Herseni, S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne. Omagiu profesorului Ion Petrovici, vol. V, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 229–237.
  • Ştefan-Dominic Georgescu, „Logică clasică şi logică dialectică la Dan Bădărău”, în Istoria logicii româneşti, coord. Alexandru Surdu şi Dragoş Popescu, Bucureşti, Editura Tehnică, 2006, pp. 347–360.
  • Gheorghe Ştefanov, „Du jugement comme act signifiant” şi „Scrieri alese”, în Dicţionarul operelor filosofice româneşti, coord. I. Ianoşi, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, pp. 47–49; pp. 206–208.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Marin Aiftincă, „Dan Bădărău, un înţelept în lumea ştiinţelor, Academica, Anul V, Nr. 1 (49), 1994.
  • Marin Aiftincă, „Dan Bădărău, la Academia Română”, Memoriile Secţiei de ştiinţe Istorice, Seria IV, Tomul XVIII/1993, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1995.
  • Alexandru Surdu, „Dan Bădărău – un reprezentant al clasicismului logic”, Academica, XIII, nr. 12 (149), martie 2003 (şi în Al. Surdu, Mărturiile anamnezei, Bucureşti, Paideia, 2004, pp. 147–154).