A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Că Ce Ci Cl Co Cu

Cantemir, Dimitrie

(26 octombrie 1673, Silișteni, ținutul Fălciului – 21 august 1723, Dmitrovka, lângă Oryol, în Rusia)

articol de Ștefan Afloroaei

Este recunoscut prin cultura sa enciclopedică, elaborând lucrări de istorie, metafizică, logică și etică, literatură, etnologie și lingvistică, muzicologie și cercetarea unor tradiții religioase. A trăit multă vreme la Constantinopol, ca trimis și garant al domnitorului Moldovei, acolo studiind mult și elaborându-și primele lucrări. Ajunge domn al Moldovei (în 1693, apoi între 1710 și 1711).  În 1714, devine membru al Academiei Regale din Berlin. Se inițiază în filosofie îndeosebi la Constantinopol, cu învățați precum Ioan Cariofil, Iacob Manos de Argos sau Meletie din Atena. Scrierile sale anunță o problematică filosofică variată: reflecții asupra cunoașterii și adevărului, etică și antropologie, logică, cosmologie și metafizică, hermeneutică, filosofie socială și filosofia istoriei.

În 1698, publică, la Iași, Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, în română și greacă. Prima parte ia forma unui dialog foarte viu între Înțelept și Lume, cu privire la rostul vieții omenești și la alternativa creștină în această privință. Se fac referințe la scrierile testamentare, la clasici (Socrate și Platon, Cicero, Seneca sau Boethius) și la unii autori de mai târziu (Giacomo Aconcio, Johannes Crellius, Pietro Bizzari, Erasmus din Rotterdam, Andreas Wissowatius sau Miron Costin). A doua parte oferă, într-o formă ordonată, argumentele Înțeleptului și reperele („pildele”) invocate. A treia parte reia, în traducere, scrierea lui Wissowatius, Stimuli virtutum, ac fraena peccatorum (1682). Fapt remarcabil, D.C. nu expune doar o anumită perspectivă asupra vieții omenești, precum cea a Înțeleptului; dimpotrivă, ne lasă a înțelege că relevantă este tocmai disputa continuă dintre perspectiva Înțeleptului și cea a Lumii. Omul înțelept se descoperă astfel doar în confruntarea personală și dificilă cu această lume. Nu cultivă gândirea pură, ci gândirea „dreaptă și bună” (I, 44), bine orientată etic sau existențial.

Cam în aceiași ani scrie Compendiolum universae logices institutiones („Mic compendiu privind învățătura de ansamblu a logicii”), având ca model un compendiu elaborat de Ieremia Cacavela. Adevărata înțelepciune, pierdută odată cu evenimentul căderii, poate fi regăsită parțial prin efortul continuu de cunoaștere. În acest sens, logica reprezintă însăși poarta de intrare („cheia porților celor mai întărite ale filosofiei”). Forma corectă a gândirii, de care se ocupă logica, nu apare suficientă prin sine; ca să conducă la adevăr, urmează a fi dublată de caracterul „îndreptățit” al gândirii. Tot în jurul lui 1700 apar alte două texte. Unul, mai extins, cuprinde însemnări și fragmente din scrierile lui Jan Baptista van Helmont (1577–1644); e intitulat Ioannis Baptistae Van Helmont physices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia („Doctrina fizică universală și filosofia necesară și conformă cu credința creștină ale lui Jan Baptista van Helmont”). Celălalt este un elogiu adus lui Van Helmont: Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius, Moldavo idiomate interpretatum („Elogiu pentru autor și pentru meritul învățăturii lui, tradus în limba moldavă”).

În primăvara lui 1700, încheie primul tom dintr-o scriere impresionantă prin anvergură și tematică, Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago („Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte”). Sunt în atenție calea adevăratei cunoașteri și regăsirea ei prin credința creștină (cartea întâi); viziunea creștină a creației (cartea a doua); cursul și rânduiala lumii create, căderea și posibilitatea salvării omului (cartea a treia); timpul, mișcarea și locul, durata și veșnicia (cartea a patra); viața universală și viața particulară, forma împătrită a lucrurilor (cartea a cincea); providența divină și voința liberă (cartea a șasea). Se raportează constant la tradiția testamentară și patristică, la filosofia greacă și mai ales la Jan Baptista van Helmont. Dintru început, consideră că discutarea unor chestiuni dificile, teologice sau metafizice, presupune cunoașterea puterilor și slăbiciunilor minții omenești. Autorul se vede pe sine, ca învățăcel, asemeni unui pictor care caută să picteze un chip de nepictat ca atare (indepingibilis imago). Revine frecvent ideea de imagine (imago), cu surse platoniciene și îndeosebi creștine, refăcând cerința raportării celor temporale la o realitate originară și, astfel, trecerea de la înțelegerea fizică a stărilor de lucruri la cea simbolică. Este tematizată relația dintre sensibilitate, rațiune și intellectus (facultate superioară, contemplativă, deschisă adevărului originar), considerând că primele două nu pot descoperi singure adevărul. În problema timpului, caută să respingă ideile unor aristotelicieni târzii, spre a orienta atenția, înainte de toate, către veșnicia divină, din care timpul procede și în care se oglindește în universalitatea lui. Timpul particular, propriu celor existente, se oglindește în cel universal și se descoperă ca ev și vârstă a lumii, secol și durată, succesiune, simultaneitate și alternanță. Ca imagine a vieții divine, viața umană, în universalitatea ei, nu se află în stăpânirea omului; ca și timpul, ține de cele care ființează „între” (între puterea creatoare a lui Dumnezeu și cele create). Sunt în atenție trei imagini emblematice ale omului: biblică (omul ca făptură creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu), filosofică (omul ca ființă rațională) și naturalistă („fizică”, omul ca viețuitor mai bine adaptat și cu o inteligență mai evoluată); aceasta din urmă ar fi ajuns prevalentă în noua epocă. D.C. discută pe larg și alte chestiuni filosofice, privind ordinea existentă în lume și legitatea unor fenomene, întâmplarea și voința liberă, soarta omului și relația cu voința divină. Fiecare dintre aceste chestiuni cunoaște o deschidere de natură etică sau existențială.

În 1714, încheie o scriere de mici proporții, de filosofia istoriei: Monarchiarum physica examinatio („O cercetare naturală a monarhiilor”). Vorbind despre cele patru mari monarhii din istoria cunoscută, D.C. propune o viziune complexă, ce leagă, paradoxal, ideea evoluției în spirală cu eschatologia creștină. Prin urmare, lectura istorică urmează a fi dublată de cea simbolică și de cea profetică. O scriere amplă încheie în 1720, Loca obscura in catechisi, quae ab anonymo authore Slaveno idiomate edita et Перрвое ulчelнie wтpbкwмь intitulata est, dilucidata, authore Principe Demetrio Cantemirio („Locuri obscure în catehismul publicat în limba slavonă de un autor anonim și intitulat „Prima învățătură către cei tineri”, elucidate de principele Dimitrie Cantemir”). Lucrarea e dedicată modului de interpretare a textelor din tradiția creștină și educației morale sau religioase. Are în vedere interpretarea justă a unor expresii sau pasaje importante și, deopotrivă, modul concret în care pot fi urmate în viață. D.C. susține frecvent nevoia unei raportări binevoitoare a interpretului / învățătorului la celălalt și la condiția sa culturală. Înțelegerea reală presupune buna cunoaștere a unor surse și tradiții, sesizarea unor niveluri distincte ale sensului (literal, istoric, alegoric și anagogic) și, desigur, conștientizarea unor limite proprii minții omenești sau limbajului folosit.

Multe reflecții de natură filosofică se întâlnesc și în scrieri precum Istoria ieroglifică (1703–1705, excedată de referințe și aluzii filosofice), Creșterea și descreșterea Curții otomane (1714–1716), Istoria moldo-vlachică (1714–1716) sau Scrisoarea către contele Golovkin (1721, cu reflecții valoroase asupra conștiinței morale). D.C. cultivă un model de înțelegere deschis atât față de marile experiențe culturale sau religioase ale trecutului, cât și față de spiritul nou al unor cercetări occidentale. În acest fel, caută să medieze între lumi culturale mult diferite și, deopotrivă, să facă vizibilă o cale distinctă în evoluția istorică a conștiinței europene.

 

BIBLIOGRAFIA PRINCIPALĂ

(Scrieri de autor cu tematică filosofică)

  • Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, în română și greacă, Iași, 1698; următoarea ediție în română apare în 1865, prin grija lui B. P. Hașdeu, în Arhiva Istorică a României, II, București; o primă ediție critică: Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. I, Divanul, ediție îngrijită și studiu introductiv de Virgil Cândea, Editura pentru Literatură, București, 1969; ediție recentă, 2003.
  • Compendiolum universae logices institutiones („Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii”), aprox. 1698-1699; este publicat în latină în 1883, în Operele Principelui Demetriu Cantemiru, tom. VI, Tipografia Academiei Române, București; ediții critice: Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, trad. de Dan Slușanschi, studiu introductiv de Alexandru Surdu, Editura Științifică, București, 1995; Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, studiu introductiv de Ștefan Afloroaei, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017.
  • Ioannis Baptistae Van Helmont physices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia („Doctrina fizică universală și filosofia necesară și conformă cu credința creștină ale lui Jan Baptista van Helmont”), aprox. 1699, în mss. Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius, Moldavo idiomate interpretatum („Elogiu pentru autor și pentru meritul învățăturii lui, tradus în limba moldavă”), aprox. 1699; este reluat în Operele Principelui Demetriu Cantemiru, tom. VI, Tipografia Academiei Române, București, 1883; ediție critică: Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, studiu introductiv de Ștefan Afloroaei, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017.
  • Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago („Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte”), tomul I, 1700; Dimitrie Cantemir, Metafizica, traducere de Nicodim Locusteanu, prefață de Em. Grigoraș, Ancora, București, 1928; ediții critice: Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, studiu introductiv de Ștefan Afloroaei, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017; Dimitrie Cantemir, Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte, stabilirea textului latin de Dan Slușanschi și Liviu Stroia, îngrijirea ediției, traducere și studiu introductiv de Vlad Alexandrescu, Polirom, Iași, 2023. Traduceri în alte limbi: Dimitrie Cantemir, L’immagine irraffigurabile della Scienza Sacro-Santa, traduzione di Igor Agostini e Vlad Alexandrescu, edizione critica del testo latino di Dan Slușanschi e Liviu Stroia, Le Monnier Università, Milano, 2012; Démètre Cantemir, L’Image infigurabile de la Science Sacro-Sainte, édition critique de Dan Slușanschi et Liviu Stroia, traduction et introduction de Vlad Alexandrescu, Honoré Champion Editeur, Paris, 2016.
  • Monarchiarum physica examinatio („O cercetare naturală a monarhiilor”), 1714; în română: Dimitrie Cantemir, Interpretarea naturală a monarhiilor, traducere de I. Șulea-Firu, în „Studii și cercetări de bibliologie”, IV, 1955; ediție critică:  Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, studiu introductiv de Ștefan Afloroaei, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017.
  • Loca obscura in catechisi, quae ab anonymo authore Slaveno idiomate edita et Перрвое ulчelнie wтpbкwмь intitulata est, dilucidata, authore Principe Demetrio Cantemirio („Locuri obscure în catehismul publicat în limba slavonă de un autor anonim și intitulat „Prima învățătură către cei tineri”, elucidate de principele Dimitrie Cantemir”), 1720; în limba română: Dimitrie Cantemir, Locuri obscure în catehismul tipărit în slavonește de un autor anonim sub titlul „Prima învățătură pentru prunci”, iar acum clarificate de Principele Dimitrie Cantemir, traducere și comentarii de Teodor Bodogae, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, XCI, București, 1973; ediție critică: Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, studiu introductiv de Ștefan Afloroaei, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017.

LITERATURA SECUNDARĂ

Cărți de autor

  • Bădărău, Dan, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei Române, București, 1964
  • Panaitescu, Petre P., Dimitrie Cantemir. Viața și opera, Editura Academiei Române, București, 1968
  • Vaida, Petru, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, București, 1972

Studii în volume

  • Afloroaei, Ștefan, „Cantemir et le scénario moderne de la métaphysique”, in Travaux de Symposium International „Le Livre. La Roumanie. L’Europe”, tome IV, Éditeur Bibliothéque de Bucarest, 2011.
  • Afloroaei, Ștefan, „Cetatea metafizică a unui principe”, în Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012.
  • Afloroaei, Ștefan, „Studiu introductiv” la Dimitrie Cantemir, Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte, Pasaje neclare în Catehism, O cercetare naturală a monarhiilor, Elogiu pentru autor, Mic compendiu de logică, traducere de Ioana Costa, editarea textului latinesc de Florentina Nicolae, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017, pp. XXVII-CCXXXIII.
  • Afloroaei, Ștefan, „Dimitrie Cantemir. Mize ale gândirii filosofice timpurii”, în Ștefan Afloroaei & George Bondor (coord.), Ideea europeană în filosofia românească, vol. III, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2020.
  • Alexandrescu, Vlad, „Introducere” și „Ghid de lectură” la Dimitrie Cantemir, Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte, stabilirea textului latin de Dan Slușanschi și Liviu Stroia, Editura Polirom, Iași, 2023.
  • Bagdasar, Nicolae, „Dimitrie Cantemir”, în N. Bagdasar, Traian Herseni, S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne, V (Filosofia românească de la origini până astăzi), București, 1941.
  • Blaga, Lucian, „Dimitrie Cantemir” (1948), în Lucian Blaga, Izvoade (eseuri, conferințe, articole), Minerva, București, 1972.
  • Cândea, Virgil, „Studiu introductiv” la Dimitrie Cantemir, Opere, I, Divanul, Editura Academiei, București, 2003.
  • Ciortea, Marcela, „Dimitrie Cantemir și filosofia religiei. De la creștinism la islamism și retur”, in Klaus Bochmann, Vasile Dumbravă (Hg.), Dimitrie Cantemir, Fürst der Moldau, Gelehrter, Akteur der europäischer Kulturgeschichte, Leipziger Universitätsverlag, 2008.
  • Crețu, Bogdan, „Scrierile de tinerețe ale lui Cantemir – între filosofie și teologie”, în Inorogul la Porțile Orientului, Editura Cartier, București, 2020.
  • Lemny, Ștefan, „Studiu introductiv” la Dimitrie Cantemir, Istoria creșterii și descreșterii Curții Othmanice, Editura Academiei Române, 2017.
  • Surdu, Alexandru, „Studiu introductiv” la Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, Editura Științifică, București, 1995
  • Vaida, Petru, „Dimitrie Cantemir” în D. Ghișe și N. Gogoneață (coord.), Istoria filosofiei românești, vol. I, Editura Academiei Române, 1972
  • Zub, Al., „Canoanele istoricului”, în Al. Zub, Cantemiriana, Editura Istros, Brăila, 2014.

Articole în publicații științifice

  • Achim, Ovidiu, „Ineffable, imaginable, unpicturable in Dimitrie Cantemir’s Sacro-sanctae Scientiae Indepingibilis Imago” (1700), in Hermeneia, 31, 2023
  • Alexandrescu, Vlad, „Raison et intellect dans Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago de Dimitrie Cantemir, în Revista de filosofie, 68, 1, 2024
  • Bădărău, Dan, „Dimitrie Cantemir și Van Helmont”, în Cercetări filosofice, nr. 1, 1961.
  • Bălan, Marin, „Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago”, în Ion Ianoși (coord.), Dicționarul operelor filosofice românești, Humanitas, București, 1997.
  • Bodogae, Teodor, „Dimitrie Cantemir, pedagog şi teolog ortodox”, în revista Biserica Română Ortodoxă, XCI, 1973.
  • Djuvara, Neagu, „Démétrius Cantemir, philosophe de ľhistoire”, in Revue des études roumaines, Paris,1973.
  • Drozdek, Adam, „Știința sacră la Dimitrie Cantemir”, în Revista de Filosofie, nr. 5-6, 2011.
  • Mihăilescu, Gabriel, „Un apologet paradoxal al ortodoxiei: Dimitrie Cantemir în Loca obscura”, în Tabor, nr. 2, mai 2012.
  • Noica, Constantin, „Aristotelismul în Principatele Române în sec. XVII-XVIII”, în Studii clasice, IX, 1967.

Articole în reviste de cultură

  • Afloroaei, Ștefan, „Cantemir, adevăratul exil și trepte ale înțelegerii de sine” (I-III), în Limba Română, nr. 1-2, 3-4, 7-8, 2023.
  • Afloroaei, Ștefan, „Ce ar putea să ne spună astăzi scrierile filosofice ale lui Cantemir?”, în Academica, XXXIV, nr. 3, martie 2024.
  • Cândea, Virgil, „Cunoașterea apofatică în gândirea lui Dimitrie Cantemir”, în Academica (49), 1, 1994.
  • Surdu, Alexandru, „Aspecte logico-pedagogice ale operei lui Dimitrie Cantemir”, în Academica, 11-12, 2014.