A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Lă Le Lo Lu

Leonardescu, Constantin

(3 dec. 1846, Craiova – 20 aug. 1907, Slănic-Moldova)

articol de Bogdan Rusu

Filosof, profesor universitar. Studii primare și secundare în orașul natal. Absolvent al Facultății de litere și filosofie din București în 1866, licențiat în 1868. Licență în drept (Paris) și doctorat în filosofie (Bruxelles) în 1872. Din 1873 până la moarte, profesor la Universitatea din Iași. Din 1879 membru al Junimii.

C.L. a fost inițial un adept al eclectismului spiritualist, pe care a încercat să-l împace cu pozitivismul și cu evoluționismul. Misiunea filosofiei, în contextul dezvoltării științelor pozitive, este aceea de a da o formă veritabil științifică, adică sistematică, rezultatelor acestora. Obiectul propriu al filosofiei este totalitatea existenței, care nu poate fi cuprinsă de nicio știință particulară. Filosofia este, prin excelență, metafizică, însă metafizică intrată în stadiul pozitiv, adică științifică, nu ontologică (speculativă) sau teologică. C.L. refuză opoziția pozitivistă dintre știință și metafizică, după cum se opune și materialismului, pe care îl consideră devastator pe plan moral și impropriu pentru a asigura dezvoltarea spirituală a unei culturi tinere, precum cea română. Metafizica științifică este pentru C.L. o generalizare a darwinismului, a cărui ultimă expresie este monismul lui Haeckel, care, în interpretarea lui C.L., pe de o parte, permite depășirea opoziției spiritualism-materialism și, pe de alta, reabilitează unele teme ale tradiției spiritualiste.

Una dintre preocupările lui centrale, în prima perioadă a carierei, este de a rezista materialismului, argumentând pentru imposibilitatea de a reduce psihologia la neurofiziologie. C.L. nu aderă, însă, nici la dualismul cartezian, nici la imaterialism, ci, inspirat de krausistul G. Tiberghien, adoptă o formă de dualism de aspecte, permițând susținerea paralelismului psihofizic. O altă preocupare majoră a lui C.L. este de a garanta libertatea voinței, pe care o plasează la temelia ordinii morale. C.L. nu apără însă indeterminismul, ci o formă de compatibilism apropiat de cel al stoicilor, recunoscând naturii individuale o anumită spontaneitate, în virtutea căreia reacționează, în funcție de caracter, la acțiunea cauzală a mediului extern și intern, precum și o putere de deliberare prin care această influență este preluată sau blocată.

Morala lui C.L., eudemonistă, conciliază tendințe aretiste și utilitariste, chiar și deontologiste. Obiectul ei este comportamentul propriu-zis omenesc, înțeles ca acțiune guvernată de un scop derivând din tendințele veritabile ale naturii omenești. Acest scop este conceput diferit în contexte istorico-sociale diferite, însă potrivit naturii lui el este binele suprem, adică fericirea (a cărei notă principală este pacea interioară). Imboldul de a urmări acest scop este legea morală, care este naturală. C.L. înclină spre utilitatea socială, drept criteriu ultim al moralității acțiunilor umane. Or capacitatea de a triumfa asupra intereselor individuale, egoiste sau antisociale, presupune un simț etic dezvoltat (un discernământ moral ascuțit sau o conștiință morală superioară) și este dată de posesia virtuții. Virtutea individuală este deci fundamentul utilității sociale, adică al fericirii sociale, condiție a fericirii individuale. Regula de acțiune a unui om virtuos este imperativul categoric kantian.

Estetica lui C.L., concepută ca filosofie a artei și literaturii, la fel de eclectică ca și morala, este o aplicație a psihologiei la literatură și la artă. C.L. combină elemente de doctrină empiriste, kantian-formaliste și schopenhaueriene dintr-un punct de vedere „evoluționist”.  Abilitatea de a avea emoții estetice, sau simțul estetic, este produsul evoluției naturale, însă ea nu are nicio utilitate practică. Plăcerea estetică este înrudită cu plăcerea jocului, însă distinctă prin funcția ei. Sentimentul frumosului este armonia și coordonarea diverșilor factori psihici (instincte, senzații, emoții etc.) în experiența prilejuită de contactul cu operele de artă. Rostul „jocului estetic” al facultăților noastre este de a ne provoca uitarea de sine în contemplația estetică. Prin urmare arta nu poate fi utilă; scopul artei este de a ne emoționa neinteresat, însă nu atemporal, ci potrivit legii evoluției, adică ținând pasul cu realitatea istorică și socială.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

TEZE

  • Metodul în științele fizico-naturale, exacte, morale și politice, București: Imprimeria Statului, 1868 (teză de licență)
  • Du mandat dans le droit civil français et des commissionnaires en général, Paris, 1872 (teză de licență)

CĂRȚI DE AUTOR

  • Filosofia față cu progresul științelor pozitive, Iași: Tipografia T. Balassan, 1876
  • Curs de filosofie. I. Psihologia experimentală. Cu o introducere generală la filosofie și la studiul specializat al psihologiei. Studii asupra omului considerat ca ființă conștientă, afectivă, inteligentă și morală, Iași:  Tipografia T. Balassan, 1879 (republicat parțial în Etica și conduita civică, ediție îngrijită și studiu introductiv de dr. Constantin Stroe, București: Lumina Lex, 1999)
  • Morala inductivă sau știința conduitei omenești. Pentru școalele secundare și bacalaureat, Iași: Tipo-litografia H. Goldner, 1885 (republicat în Etica și conduita civică, ediție îngrijită și studiu introductiv de dr. Constantin Stroe, București: Lumina Lex, 1999)
  • Principii de psihologie. Încercare de a da o formă sistematică rezultatelor nouelor cercetări și experiențe psihologice, București: Editura Librăriei Socec & Comp., 1892
  • Principii de filosofia literaturii și a artei. Încercare de estetică literară și artistică, Iași: Editura Tipografiei Naționale, 1898 (reeditare: Principii de filosofia literaturii și artei (Încercare de estetică literară și artistică), îngrijirea ediției și studiu introductiv Vasile N. Morar, București: Editura științifică și enciclopedică, 1988)
  • Etica și conduita civică, ediție îngrijită și studiu introductiv de dr. Constantin Stroe, București: Lumina Lex, 1999

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Conștiința socială. Studiu sociologic”, în Lui Titu Maiorescu omagiu, București: Socec, 1900,

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Câteva vorbe asupra științei, poeziei și religiunii”, Revista contimporană, an I, nr. 8 (1873)
  • „Știința poporului și a învățaților față cu filosofia”, Revista contemporană literară și științifică, an IV, nr. 8 (1876)
  • „Darwin și știința contemporană”, Convorbiri literare, an XVI, nr. 3 (1882)
  • „Introducțiune la metafizică. I. Metafizica, religiunea și știința”, Convorbiri literare, an XVIII, nr. 8 (1884)
  • „Idealul popoarelor în secolul nostru. Forța, utilitatea și dreptatea”, Convorbiri literare, an XIX, nr. 9 (1885)
  • „Criza actuală a moralei. Morala și știința contemporană”, Convorbiri literare, an XXIV, nr. 7 (1890)  (republicat în Etica și conduita civică, ediție îngrijită și studiu introductiv de dr. Constantin Stroe, București: Lumina Lex, 1999)
  • „Filosofia veche și filosofia nouă. Istoria și evoluția filosofiei. Metodul istoric al filosofiei”, Convorbiri literare, an XXVI, nr. 7 (1892)
  • „Problema și metoda esteticii contemporane”, Convorbiri literare, an XXVII, nr. 8 (1893)
  • „Filosofia artei și a literaturii”, Convorbiri literare, an XXVIII, nr. 2 (I. Originea și natura artei și a literaturii. Idee despre începutul artei”); nr. 3 („I. Originea și natura artei și a literaturii (urmare) Utilul și frumosul”); nr. 5 („(urmare) II. Formele evolutive ale artei și literaturii”) (1894)
  • „Socialismul și romantismul. Romanul sociologic”, an XXIX, Convorbiri literare, nr. 11 (1895)

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • Marin Ștefănescu, „Constantin Leonardescu”, în Filosofia românească (1922), reeditare cu studiu introductiv şi note de Constantin Schifirneţ, Bucureşti: Historia, 2008
  • Ioan Oprea, „Constantin Leonardescu”(§64), în Terminologia filosofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, București: Editura științifică, 1996

CAPITOLE ÎN LUCRĂRI COLECTIVE

  • Gheorghe Epure, „Constantin Leonardescu”, în N. Gogoneață (ed.), Istoria filosofiei românești, vol. 1, Editura Academiei R.S.R., 1972
  • Bogdan Rusu, „Metafizica științifică după Constantin Leonardescu”, în Studii de istorie a filosofiei românești, Vol. XVII (Metafizică și știință), 2022

PREFEȚE, STUDII INTRODUCTIVE

  • Vasile N. Morar, Studiu introductiv la Principii de filosofia literaturii și artei (1988)
  • Constantin Stroe, Studiu introductiv la Etica și conduita civică (1999)

ARTICOLE ÎN REVISTE ACADEMICE

  • Ion Petrovici, „Activitatea filosofică a lui C. Leonardescu”, în Studii filosofice, vol. II (1907)
  • Marian Bejat, „Un manual românesc de psihologie materialist la sfârşitul sec. al- XIX-lea”, în Revista de Psihologie, an II, nr. 3 (1956)
  • Elena Cobianu, „Morala în contextul științelor despre om la C. Leonardescu”, Revista de filosofie, vol. XXXVI, nr. 1 (1989)
  • Aurelia Florescu, „Un urmaş al Craioveştilor – Constantin Leonardescu”, în Oltenia, VII, nr.1-2 (2003)
  • Ion Ionescu, „First Professor of Sociology at the University of Iași: Constantin Leonardescu”, Analele Știintifice ale Universitatii ‘Al. I. Cuza’ Iași (Sociologie și Asistență Socială),Vol. 9, nr. 2 (2016)
  • Bogdan Rusu, „Problema minte-corp la elevii lui Ioan Zalomit”, Revista de filosofie, an XVVII, nr. 6 (2020)

RECENZII, STUDII CRITICE

  • Ștefan Velovan, „Inducțiunea în morală”, Convorbiri literare, anul XX, nr. 5 (1888)
  • Y., „Principii de psichologie de Constantin Leonardescu”, Revue philosophique de la France et de l’étranger, tom 42 (iulie-decembrie 1896)
  • N. Vaschide, „Principii de filosofie literaturii și artei etc. de Constantin Leonardescu”, Revue philosophique de la France et de l’étranger, tom 49 (ianuarie-iunie 1900)

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Negru, A., „Idei despre estetică la Constantin Leonardescu”, Revista română, an 21, nr. 4 (2015)