A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Za Ze

Zeletin, Ștefan (Ștefan Motăș)

(19 iunie 1882, Burdusaci – 20 iulie 1934, București)

Articol de Bogdan Rusu

Sociolog, doctrinar politic, filosof, clasicist, profesor. A fost fiul Catincăi, văduvă Motăș. Și-a făcut studiile primare la Burdusaci și Coasta-Lupei, cele secundare, la Roman și la Bârlad (1895–1902).  Licență în filosofie la Iași (1906), unde a studiat și filologia clasică. Doctorat în filosofie la Universitatea din Erlangen, cu o teză coordonată de Falckenberg (1912). Profesor de liceu la Bârlad și București, până în 1927. Din 1927 și până la moarte a ocupat catedra de Introducere în filosofie și Istoria filosofiei vechi și medievale a Universității din Iași, lucrând în paralel la un proiect de scrieri proprii în 12 volume. Manuscrisele lui Șt. Z., blocate lungă vreme de procese între moștenitori, au ajuns până la urmă la Editura Casei Școalelor, în depozitul căreia au pierit, victime ale bombardamentelor din aprilie 1944.

Șt. Z. a conceput un sistem de filosofie numit „filosofia ritmului”, din care s-a păstrat numai filosofia spiritului. Generalizările filosofice ale lui Șt. Z. pornesc de la o analiză psihologică a minții. Șt. Z. ilustrează tendința monistă a lui A. Horwicz de a deriva cogniția și voința din sentiment.  Potrivit lui, latura fundamentală a vieții sufletești este sentimentul, ca „pornire” afectivă. Dacă sentimentul are valență tetică, fiind ca atare principiul vieții sufletești, inteligența are valoare antitetică. Șt. Z. susține că inteligența se naște din sentiment, în virtutea legii ritmului, prin care un X își zămislește necesarmente propria negație. Luând sentimentul ca obiect, inteligența îl despoaie de spontaneitate, introduce în el mijlocirea și îl convertește în voință. Voința, deci, este latura sintetică a vieții psihice, fiind „o prelungire și o încheiere” a sentimentului prin mijlocirea inteligenței. 

La fel se petrec lucrurile în sfera spiritului obiectiv. Și acolo spiritul înaintează după schema teză (simțire) – antiteză (gândire) – sinteză (voință), însă simțirea, gândirea și voința sunt sociale, nu individuale. Sentimentul socializat devine obicei, gândirea devine gândire verbalizată, logic-rațională, voința devine lege. În această sferă mișcarea este continuă și progresivă, prin sinteze noi, în vreme ce în sferele inferioare ea era discontinuă și conservativă. 

Sinteza lui Rousseau cu Hegel, așa cum o încheagă Șt. Z. în doctrina lui a vieții sociale, este o expresie a hegelianismului de stânga, de nuanță mai curând anarhistă. Zăgăzuirea simțirii sub tirania normei îmbolnăvește simțirea și conduce la explozia acesteia, care tinde să distrugă normele opresoare. Distrugerea are loc mai întâi în teorie, însă în viitor va lua și forma practicii, anume a practicii revoluționare care va sfărâma orânduirea socială prezentă. Motorul revoluției sociale nu poate fi decât iubirea, care este faza ultimă a bolii simțirii, un soi de nebunie libidinală ivită din reprimarea pulsiunilor sexuale, care, la apogeul ei, nu mai ține cont de rațiune și de norme. Iubirea, ca boală, caută propria încetare, regăsirea sexualității neîngrădite, satisfacerea spontană a pulsiunilor sexuale. 

Pe planul gândirii, îmbolnăvirea simțirii conduce la refugiul în ideal, la idealismul social. Procesul dezvoltării idealismului social este același cu procesul dezvoltării individualismului – anume, procesul apariției omului individual veritabil, conștient de drepturile sale. Odată cu apariția acestui tip de om, sexualitatea, închisă între zidurile iatacului familial monogam, se revarsă iarăși în societate, abolind de facto căsătoria care încă există de jure. Insul își reafirmă nemijlocit în societate natura intimă, afectivitatea și sexualitatea. Ceea ce arată, potrivit lui Șt. Z., că individul este „rădăcina vieții sociale”. Șt. Z. afirmă, așadar, individualismul împotriva holismului social sau totalitarismului hegeliano-marxist.  

Evoluția societății în istorie conduce necesarmente la revoluție. Tot contra marxismului afirmă Șt. Z. că nu poate exista nicio revoluție finală, niciun Armaghedon prin care lumea să se întoarcă definitiv „de la iobăgie la libertate”. După orice revoluție urmează o nouă evoluție, care se sfârșește în mod necesar cu o nouă revoluție și așa mai departe. Este drept – cum vedem din scrierile sociologice – că noua orânduire socială care va să vie este socialistă, însă istoria nu se va încheia cu socialismul, ci dialectica opoziției dintre simțire și gândire, dintre natural și normativ, se va relua la un alt nivel.

Această filosofie a spiritului obiectiv, hegeliană de stânga și individualistă, mai degrabă pe linia lui Stirner decât pe cea a lui Marx, este cadrul în care Șt. Z. a recuperat unele aspecte ale materialismului istoric. Determinismul său economic a fost influențat de Marx, dar mai cu seamă de austro-marxism (Hilferding) și de sociologia lui Werner Sombart, de la care a preluat noțiunea largă, nemarxistă, de capitalism și schema abstractă a dezvoltării acestuia. Potrivit acesteia, capitalismul pătrunde într-o economie din exterior, dintr-o zonă mai dezvoltată, întâi sub forma mercantilistă. Odată pătruns într-o economie precapitalistă, capitalul comercial și de camătă începe să dizolve relațiile de producție tradiționale și să ruineze clasele sociale cu importanță economică, țărănimea și moșierimea. Apar astfel proletariatul și burghezia, care la început nu este națională. Capitalismul devine apoi industrial, însă capitalul este încă străin. Capitalul străin nu are decât un rol distrugător pentru feudalismul local, el neconstruind nimic acolo unde operează, ci numai acolo de unde provine. De aceea naționalizarea capitalului este esențială pentru dezvoltarea unei țări care a intrat în capitalism. Din acest motiv Șt. Z. a considerat că statul trebuie să sprijine burghezia autohtonă și a numit concepția aceasta intervenționistă și protecționistă „neoliberalism”. Numai dezvoltarea completă a capitalismului, epuizarea totală a latențelor acestuia face posibilă depășirea lui și survenirea socialismului. Ideea unui socialism pe baze agrare, vehiculată de poporaniști, este neștiințifică. Tot neștiințifică este și teoria proletariatului drept clasă revoluționară prin excelență. Potrivit lui Șt. Z., burghezia este singura clasă socială care a reușit o revoluție și tot ea se va pune în fruntea noii revoluții sociale. 

Teoriile sociologice ale lui Șt. Z. au dat naștere unei polemici la care au participat conservatori, liberali, țărăniști, marxiști, legionari, și ale cărei ecouri nu s-au stins nici astăzi. Însă filosofia sa n-a reușit să stârnească nici interesul confraților, nici pe cel al marelui public.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRȚI DE AUTOR

  • Persönlicher Idealismus gegen absoluten Idealismus in der englischen Philosophie der Gegenwart, Inaugural-Dissertation zur des Erlangung der Doktorwürde der hohen philosophischen Fakultät der Friedrich-Alexanders-Universität Erlangen vorgelegt von Stefan Motas aus Burdusaci [teză de doctorat], Berlin, Verlag H. Lonys, 1914. [teză de doctorat]
  • Evanghelia naturii, vol. 1, Iași, Tip. N. V. Ștefăniu, 1915 (ediția a 2-a, îngrijită și prefațată de Ștefan Munteanu, Bacău, Editura Moldavia, 2003).
  • Nirvana. Gânduri despre lume și viață, București, Editura revistei „Pagini Agrare și Sociale”, 1928 (ediția a 2-a, îngrijită, prefațată și adnotată de Ștefan Munteanu, Bacău, Editura Moldavia, 2003).

ARTICOLE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE

  • „Religia naturii”, Revista de filosofie, IX (serie nouă), nr. 2, iul.-sept. 1923, pp. 65-77 (reprodus în Evanghelia naturii, ed. a II-a, pp. 251-270).
  • „Platon în românește. Respect Adevărului!” [despre traducerile lui Papacostea], Revista de filosofie, vol. XVI (serie nouă), nr. 2, apr.-iul. 1931, pp. 180-190 (publicat și în extras).
  • „Forme de gândire și forme de societate”, Revista de filosofie, vol. XX (serie nouă), nr. 3, iul.-sept. 1935, pp. 273-293.
  • „Fragmente din Clipe de reverie (pagini culese din manuscris)”, Revista de filosofie, vol. XX (serie nouă), nr. 3, iul.-sept. 1935, pp. 294-304.
  • „Ștefan Zeletin despre natura omenească”, Revista de filozofie, vol. 32, 1985, pp. 276-279.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Despre ideal. De la Faust la Don Juan. De la adevăr la iubire.”, Ideea europeană, an II, nr. 57, 9 ian. 1921, pp. 1-2 (reprodus în Nirvana, ed. a 2-a, Addenda, pp. 81-90).
  • „Filosofie și filosofi”, Ideea europeană, an III, nr. 72, 7 aug. 1921, pp. 1-2 ; reprodus în Nirvana, ed. a 2-a, Addenda, pp. 91-105; Oglinda literară, an VII (2008), nr. 83, p. 3911; nr. 84, p. 4019; an VIII (2009) nr. 85, p. 4127.
  • „Gânduri despre lume și viață. Libertatea”, Viața românească, XIX, nr. 8-9, aug.-sept. 1927, pp. 103-109 (reprodus în Nirvana, ed. a 2-a, Addenda, pp. 107-116).

RECENZII

  • „Suferința vremii ca problemă filosofică” [recenzie la M. Florian, Arta de a suferi. Trepetnic sufletesc, București, Socec, f.a.], Convorbiri literare, an LII, nr. 10-11, 1920, pp. 660-666.
  • „Platon, Apărarea lui Socrate, Kriton (Datoria cetățeanului) și Phaidon (Despre suflet) în românește de Cezar Papacostea, București: Casa Școalelor, 1923”,  Revista de filosofie, IX, nr. 3-4, oct. 1923 – ian. 1924, pp. 224-227.

TRADUCERI

  • Sextus Empiricus, Scurtă expunere a filosofiei sceptice, traducere cu notă introductivă și note de subsol, București, Editura „Cultura națională”, 1923 (reimprimare: Filipeștii de Târg, Antet, [2001]).

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRȚI DE AUTOR, BROȘURI

  • Bădiceanu, Valeriu D., Ștefan Zeletin – doctrinar al burgheziei românești, București, Tip. „Universul”, 1943.
  • Brătianu, Gh. I., Teorii nouă în învățământul istoriei: cu prilejul unui studiu al domnului Șt. Zeletin, Iași, Institutul de arte grafice „Viața Românească”, 1926.
  • Mureșan, Dumitru, Concepția economică a lui Ștefan Zeletin, București, Editura Academiei R.S.R., 1975.
  • Papacostea, C., Ștefan Zeletin. Viața și opera, București, Editura autorului, 1935 [conține o bibliografie completă a scrierilor publicate și manuscrise].
  • Sbierea-Trandafiropol, Rozalia, Concepția social-politică a lui Ștefan Zeletin, București, Academia Ștefan Gheorghiu, 1979.
  • Zeletin, C. D., Ștefan Zeletin: contribuții documentare, Editura Corgal Press, 2002.

VOLUME COLECTIVE

  • Horeanu, I. și Pătrașcu, H.-V. (coord.), Noi perspective asupra operei lui Ștefan Zeletin, Iași, Junimea, 2014.
  • Michiduță, A și Burlacu, V. (coord.), Ștefan Zeletin, un romantic al filosofiei românești, Galați, Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, 2010.

STUDII INTRODUCTIVE, PREFEȚE

  • Munteanu, Șt., „Aspecte privind filosofia lui Ștefan Zeletin”, în Nirvana, Bacău, Moldavia, 2003.
  • Munteanu, Șt., „Ștefan Zeletin și reveria poetico-filosofică”, în Evanghelia naturii, Bacău, Moldavia, 2003.
  • Sava, I.N., „Prefață”, în Neoliberalismul, Editura Ziua, 2015.
  • Zeletin, C.D., „Ștefan Zeletin, 1882–1934. Notă biografică”, în Burghezia română, București, Humanitas, 1991.

CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR

  • Bagdasar, N., „Șt, Zeletin”, în Istoria filosofiei românești, București, Societatea Română de Filosofie, 1940.
  • Claudian, Al., „Personalitatea lui Ștefan Zeletin”, în Cercetări filosofice și sociologice, Iași, Tipografia concesionară Alexandru Țerek, 1935.
  • Claudian, Al., „Sociologia lui Ștefan Zeletin”, în Cercetări filosofice și sociologice, Iași, Tipografia concesionară Alexandru Țerek, 1935.
  • Costea, Șt., „Zeletin, Ștefan”, în Sociologi români: mică enciclopedie, Editura Expert, 2001.
  • Ianoși, I., O istorie a filosofiei românești: în relația ei cu literatura, Biblioteca Apostrof, 1996.
  • Munteanu, Șt., „Ștefan Zeletin și reveria poetico-filosofică”, în Comentarii estetico-filosofice, București, Eikon, 2021.
  • Noica, C., „Burghezia”, în Manuscrisele de la Cîmpulung. Reflecții despre țărănime și burghezie, București, Humantias, 1997.
  • Petrovici, I., „Ștefan Zeletin (discurs funebru)”, în Figuri dispărute, București, Fundația pentru literatură și artă „Carol II”, 1937,  pp. 118-122.
  • Stahl, H.H., „Ștefan Zeletin și neoliberalismul”, în Gânditori și curente de istorie socială românească, Editura Universității din București, 2001.
  • Zamfirescu, I., „Punctul de vedere materialist-istoric; Zeletin și critica culturii reacționare”, în Spiritualități românești (partea a III-a „Naționalismul românesc”), București, M.O., Imprimeria Națională, 1941.

CAPITOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Bagdasar, N., „Șt. Zeletin”, în N. Bagdasar, T. Herseni, S. Bârsănescu (ed.), Filosofia românească de la origini până azi (Istoria filosofiei moderne, vol. V), București, Societatea Română de Filosofie, 1941.
  • Constantinescu, M., Bădina, O. și Gall, E., Gândirea sociologică din România, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1974.
  • Herseni, T., „Șt. Zeletin” (secțiunea „Sociologia pașoptistă și liberală”), în N. Bagdasar, T. Herseni, S. Bârsănescu (ed.), Filosofia românească de la origini până azi (Istoria filosofiei moderne, vol. V), București, Societatea Română de Filosofie, 1941.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE

  • Claudian, Al., „Sociologia lui Ștefan Zeletin”, Revista de filosofie, vol. XX (serie nouă), nr. 3, iul.-sept. 1935, pp. 263-272.
  • Epure, Gh., „Șt. M. Zeletin ca istoric al filosofiei”, Revista de filosofie, vol. XXIX, nr. 6, 1982, pp. 578-585.
  • Herseni, T., „În amintirea lui Ștefan Zeletin”, Sociologie românească, an I, nr. 1, ianuarie 1936, pp. 22-24.
  • Marin, C., „Filosofia naturii la Ștefan Zeletin”, Analele științifice ale Universității „A. I. Cuza” din Iași: Filosofie, vol. 23, 1977, pp. 17-21.
  • Munteanu, Șt., „Aspecte privind filosofia lui Ștefan Zeletin”,  vol. 49, 2002, pp. 312-317.
  • Papacostea, C., „Ștefan Zeletin. Însemnări privitoare la viața și opera sa”, Revista de filosofie, vol. XX (serie nouă), nr. 3, iul.-sept. 1935, pp. 201-262 (același conținut cu monografia Ștefan Zeletin. Viața și opera).
  • Popescu, I. M., „Filosofia ritmului în opera lui Ștefan Zeletin”, Analele Universității București: Filosofie, vol. 34-38, 1985, pp. 20-26.
  • Rizescu, V., „Un critic al Partidului Liberal: «primul» Ștefan Zeletin”, Studia Politica, vol. I, nr. 3, sept. 2001, pp. 841-872.
  • Simion, N., „Progresul social în concepția lui Ștefan Zeletin”, Analele științifice ale Universității „A. I. Cuza” din Iași: Filosofie, vol. 23, 1977, pp. 22-26.
  • Vlădescu-Răcoasa, G., „Ștefan Motăș Zeletin”, Arhiva pentru știința și reforma socială, vol. 12, nr. 1-2, 1934, pp. 226-228.
  • Zvanciuc, V., „Filosoful și sociologul Ștefan Zeletin”, Analele Institutului de Istorie „G. Bariț” din Cluj-Napoca, seria Humanistica, tom IV, 2006, pp. 191-258.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Bortă, M., „Concepția filosofică și sociologică a lui Ștefan Zeletin”, Ateneu, vol. 39, nr. 4 (apr. 2002), p. 10.
  • Constandache, G.G., „Ștefan Zeletin – Nirvana sau elogiul reveriei”, Revista medicală, vol. LVII, nr. 4, 2010, pp. 289-291.
  • Lavric, S., „Fatalitatea capitalismului”, România literară, nr. 40, 2006.
  • Marin, C., „Physis și kataphysis la Ștefan Zeletin”, Cartea, an 1, nr. 6, august 2001, p. 8.
  • Necula, I., „Ștefan Zeletin – contemporanul nostru”, Convorbiri literare, vol. 132, nr. 10, oct. 1998, p. 30.
  • Pangrati, C., „Ștefan Motăș Zeletin despre pragmatismul anglo-saxon”, Ateneu, vol. 39, nr. 2, feb. 2002, p. 10.
  • Zeletin, C. D., „Odiseea postumă a manuscriselor lui Ștefan Zeletin”, Ateneu, vol. 40, nr. 2, feb. 2003, pp. 10-11.
  • Zeletin, C. D., „Însemnări despre gânditorul Ștefan Zeletin” (I–IV), Acolada (Satu Mare), an 12, nr. 11, nov. 2008, p. 6; nr. 12 , dec. 2008, p. 6; an 13, nr. 1, ian. 2019, p. 6; nr. 2, feb. 2019, p. 6.

RECENZII

  • Florian, M., „O carte românească de filosofie. Șt. M. Zeletin (Motăș), Evanghelia naturii”, Noua revistă română, vol. XVII, nr. 19, 29 nov. – 6 dec. 1915, p. 273.