A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Bă Bi Bl Bo Br Bu
Băd Bag Bal Băn Băr Bas

Băncilă, Vasile

(1 ianuarie 1897, Brăila — 10 iunie 1979, Bucureşti)

articol de Gheorghiţă Geană

Filosof preocupat de teoria cunoaşterii, etică, estetică, antropologie filosofică, filosofie socială, filosofia religiei, filosofia culturii. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Trece examenul de bacalaureat (1916) şi absolvă şcoala de ofiţeri de rezervă de la Tecuci. Ia parte ca voluntar în război, fiind rănit şi decorat. Urmează cursurile Facultăţii de Filosofie, la Universitatea din Bucureşti (1918–1922). În anii 1925–1926 beneficiază de o bursă de studii la Şcoala Română din Franţa, situată la Fontenay-aux-Roses. După absolvirea facultăţii, activează ca profesor de filosofie la Şcoala Normală de Băieţi din Brăila (1923–1931) şi la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti (1931–1948). După 1948, o dată cu schimbarea regimului politic, se vede tras pe o linie de inactivitate oficială. Abia la sfârşitul anilor ’60 reapare în presă şi în emisiuni de radio.

V.B. şi-a exprimat ideile filosofice îndeosebi în eseuri, publicate de câteva dintre cele mai importante reviste din perioada interbelică: Revista de filosofie, Ideea europeană, Gând românesc şi, mai ales, Gândirea, din a cărei „grupare” redacţională a făcut parte. Numele lui V.B. este asociat îndeosebi de exegeza operei lui Blaga şi a lui Rădulescu-Motru, precum şi de studiile despre sărbătoare. Acestea fac parte însă dintr-un câmp ideatic mai vast, în care liniile de forţă sunt: esenţa metafizică a omului, critica generalizată a modernităţii şi autohtonicitatea actului filosofării. O temă frecventă este şi religiozitatea fiinţei umane (această temă se regăseşte în diferite ipostaze, cum ar fi relaţia dintre raţiune şi revelaţie, dintre filosofie şi religie, dintre tradiţie şi modernitate etc.).

Deşi gândirea lui V.B. funcţionează în regim spontan, forma adecvată pentru acest mod de exprimare fiind eseul, el nu este totuşi străin de năzuinţa spre sistem: a se vedea articolul „Cadru filosofic”, în revista Mugurul, XV, nr. 1, 1943–1944, care reprezintă „o schiţă foarte rezumativă a ideilor şi poziţiilor spirituale” pe care le susţinuse până atunci şi, totodată, „un cadru sau o structură ideativă” pentru contribuţiile sale ulterioare. Urmând ramurile filosofiei, aceste idei sintetice sunt următoarele: (I) În psihologie, cercetarea sufletului trebuie efectuată cu mijloace ştiinţifice, dar, pe de altă parte, cercetarea ştiinţifică nu poate epuiza sufletul; (II) În logică, trebuie căutată legătura reciproc-stimulativă dintre raţiune şi misticism. Misticismul singur duce la anarhie, iar raţiunea singură, la artificializare şi neputinţă; (III) În etică, trei factori leagă în mod creator pe om de realitatea generală: mila, moravurile şi personalitatea; (IV) În estetică, frumosul este moral prin el însuşi, dar a devenit astfel şi datorită faptului că a implicat în el moralul ori religiosul; (V) În sociologie, poziţia lui V.B. este contrară sociologismului empiric; societatea apare drept „mediul organic” care îl leagă pe om de „totalitate”, „instrumentul” prin care o „voinţă mai adâncă a lucrurilor” creează diferenţial, ducând omul până la limita destinelor lui. V.B. numeşte această concepţie „organicism spiritual” şi desemnează „etnicul” drept tipul cel mai propriu al acestei societăţi; (VI) În pedagogie, scopul educaţiei nu este individualitatea sau personalitatea în sine. Aceasta din urmă urmează a se încadra în „totalitate” (în sens ontologic) prin intermediul „etnicului” şi „religiosului”; (VII) În metafizică, preferinţele lui V.B. se văd din cele şase puncte anterioare. Pentru el, „realitatea metafizică e totul şi marea obsesie” Recunoscându-şi un anume antipozitivism, V.B. menţionează că nu e vorba aici despre dispreţul pentru formele şi lucrurile imediate, ci numai despre situarea lor într-o altă perspectivă. Aceste teze pot fi considerate laolaltă drept sistemul filosofic in nuce al lui V.B., pe care autorul îl numeşte „providenţialism”. Providenţialismul dă seamă de fondul ultim al realităţii – o zonă tainică, dar manifestă în mod concret, fiind deci parţial accesibilă.

Dincolo de această schiţă de sistem, V.B. şi-a câştigat un loc sigur în istoria gândirii româneşti îndeosebi prin încercarea de a lămuri semnificaţia operei filosofice a lui Blaga (Lucian Blaga, energie românească) şi prin hermeneutica sărbătorii.  Dar toate subiectele asupra cărora s-a oprit îşi află punctul de legătură în tema etnicului. Admirator al ideii de „spaţiu mioritic”, V.B. dezvoltă pe cont propriu ideea spaţiului de câmpie („spaţiul bărăganic”) drept alt cadru formativ pentru psihologia colectivă şi pentru cultură.

Afinitatea pentru ortodoxism l-a apropiat de Nae Ionescu şi de Nichifor Crainic. Aplicarea principiilor filosofico-religioase la critica epocii moderne îl situează alături de Nikolai Berdiaev şi de René Guénon. În logica internă a gândirii lui V.B., antidotul la ameninţările modernităţii este cultivarea virtualităţilor spirituale indigene.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CARŢI DE AUTOR

  • Doctrina personalismului energetic a dlui Rădulescu-Motru, Bucureşti, Editura Cultura Românească, 1927 (reeditare sub titlul C. Rădulescu-Motru, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1997; faţă de ed. întâi, vol. reeditat conţine în plus studiul „C. Rădulescu-Motru – pedagog”, apărut iniţial în vol. Omagiu Profesorului C. Rădulescu-Motru, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1932, precum şi textul „C. Rădulescu-Motru – filosof al educaţiei”, parţial radiodifuzat în 1969);
  • Lucian Blaga, energie românească, Cluj, Colecţia „Gând românesc”, 1938 (reeditare cu note şi tabel biobibliografic de Ileana Băncilă, Timişoara, Editura Marineasa, 1995; vol. reeditat conţine în plus textul programatic pentru gândirea lui Băncilă, „Cadru filosofic”);
  • Iniţierea religioasă a copilului, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Bucureşti, Editura Anastasia, 1996;
  • Duhul sărbătorii, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Bucureşti, Editura Anastasia, 1996 (din cuprins, în ordinea includerii: „Reforma calendarului”, iniţial în Ideea europeană, VI, n-rele 159–161, 1924–1925, „Duhul sărbătorii”, în Gândirea, XV, 4, 1936, „Declinul sărbătorii”, în Gândirea, XV, 5, 1936, „Pedagogia sărbătorii”, în Almanahul şcolii primare şi al familiei pe anul şcolar 1936–1937, „Ideea de destin”, în Gândirea, XVI, 4, 1937, „Etnicul şi logica modernă”, în Gândirea, XIV, 2 1935, „Autohtonizarea filosofiei”, în Gândirea, VII, 1927);
  • Filosofia vârstelor, ed. de Ileana Băncilă, Bucureşti, Editura Anastasia, 1997 (din cuprins: „Despre noua spiritualitate”, iniţial în Tiparniţa literară, I, 3, 1929, „Teoreticism”, în Gând românesc, II, 5, 1934, „Sensul culturii şi «culturalizarea» satelor”, în Rânduiala, I, vol. 4, 1935, II, caietele 4 şi 5, 1937, „Adolescenţa – Proiecţie subiectivă”, în Gândirea, VI, 3, 1926, „Solidaritatea vârstelor şi viaţa socială”, trad. orig. franc. din Vox studentium, IV, 1, 1926, Génève, „Noua generaţie”, în Gândirea, XV, 10, 1936);
  • Spaţiul Bărăganului, ed. îngrijită de Dora Mezdrea (lucrare nefinisată, apărută postum prin publicarea fişelor de arhivă), Bucureşti/Brăila, Editura Muzeului Literaturii Române & Editura Istros – Muzeul Brăilei, 2000.
  • Portrete şi semnificaţii, ed. îngrijită şi adnotată de Ileana Băncilă, cu „Prefaţă” de Zoe Dumitrescu-Buşulenga), supliment al Revistei de istorie şi teorie literară, Bucureşti, 1987;
  • Aforisme şi para-aforisme. Omul şi existenţa, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Timişoara, Editura Marineasa, 1993 (vol. I), 1994 (vol. II) şi 1996 (vol. III);
  • Copilărie şi miracol brăilean, Brăila, Editura Istros – Muzeul Brăilei, 1996;
  • Semnificaţia Ardealului, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Timişoara, Editura Marineasa, 1997;
  • Corespondenţă Vasile Băncilă – Basil Munteanu, Brăila, Editura Istros – Muzeul Brăilei, 1997;
  • Religia iubirii şi Pestalozzi, ed. îngrijită de Ileana Băncilă, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998;
  • Număr special Vasile Băncilă, selecţie şi adnotări de Dora Mezdrea, Manuscriptum, XXIX, 3–4 (112–113), 1998;
  • Mici testamente, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, Bucureşti, Editura Eminescu, 1999;
  • Vasile Băncilă – Lucian Blaga, Corespondenţă, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, Bucureşti/Brăila, Editura Muzeul Literaturii Române & Editura Istros – Muzeul Brăilei, 2001;
  • Artă şi cunoaştere, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, Bucureşti/Brăila, Editura Muzeul Literaturii Române & Editura Istros – Muzeul Brăilei, 2002;
  • Opere. Scrieri inedite din tinereţe, vol. I–IV, ediţie îngrijită de Dora Mezdrea, Brăila, Muzeul Brăilei/Istros, 2003–2007.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CARŢI DE AUTOR

  • O. Cucu-Oancea, Trăirea sărbătorilor. Între meditaţie şi petrecere, Bucureşti, Editura Eminescu, 2001, pp. 20–23 şi passim;
  • P.P. Drogeanu, Practica fericirii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985, pp. 15, 48–51, 331;
  • Valeriu Dumitru, Vasile Băncilă şi educaţia religioasă, Bucureşti, Thalia, 2002;
  • I. Oprişan, „Vasile Băncilă: «Am fost ca două sunete care s-au acordat»”, interviu, în I. Oprişan, Lucian Blaga printre contemporani. Dialoguri adnotate, Bucureşti, Editura Saeculum & Editura Vestala, ed. a II-a (augmentată şi necenzurată), 1995 (ed. I: 1987), pp. 43–97;

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Nicolae Bagdasar, cap. „Tendinţe, teorii, sisteme”, în N. Bagdasar, Tr. Herseni şi S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne, vol. V (Filosofia românească de la origini până astăzi), Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 238–243;
  • S.S. Bârsănescu, cap. „Pedagogia”, în N. Bagdasar, Tr. Herseni şi S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne, vol. V (Filosofia românească de la origini până astăzi), Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 781–786;
  • C. Buruiană, „Vasile Băncilă”, în I. Bădescu şi M. Ungheanu (coord.), Enciclopedia valorilor reprimate, vol. I, pp. 405–422, Bucureşti, Editura Pro-Humanitate, 2000;
  • Gheorghiţă Geană, „Vasile Băncilă: între eseu şi providenţialismul epifanic”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, II, coord. Viorel Cernica, ediţie îngrijită de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, pp. 469–476;
  • Doina Uricariu, „Băncilă Vasile”, în Dicţionarul scriitorilor români. A–C, coord. M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, pp. 232–234;

ARTICOLE ÎN REVISTE ŞTIINŢIFICE

  • I. Corbea, „Vasile Băncilă despre el însuşi”, interviu, în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 3–4, 1987;
  • Constantin Georgiade, „Despre filosofia de inspiraţie ţărănească a lui Vasile Băncilă”, în Revista de filosofie, XXXVII, 1, 1990, pp. 3–12;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • A.I. Brumaru, „Pedagogie naţională”, în ASTRA, nr. 2, 1990;
  • P. Constantinescu, „Vasile Băncilă: «Lucian Blaga, energie românească»”, Vremea, XI, n-rele 551–553, 1938;
  • Mircea Eliade, „Clujul, centru de cultură”, Universul literar, XLVIII, 38, 1939;
  • R. Munteanu, „Un profil spiritual”, în Manuscriptum, XXIX, 3–4 (112–113), 1998, nr. special Vasile Băncilă;
  • Nicolae Steinhardt, „Un exeget al lui Lucian Blaga: Vasile Băncilă”, în Echinox, XX, 4, 1988;
  • Alexandru Surdu, „Un bun filosof şi un mare om de cultură”, în Manuscriptum, XXIX, 3–4 (112–113), 1998, nr. special Vasile Băncilă;

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • Zoe Dumitrescu-Buşulenga, „Prefaţă”, în Vasile Băncilă, Portrete şi semnificaţii, 1987 (v. supra);
  • Constantin Schifirneţ, „Filosofie şi naţiune în concepţia gânditorilor români”, prefaţă la antologia Filosofie şi naţiune, ed. de C. Schifirneţ, Bucureşti, Editura Albatros, 2003, pp. 21–22.