A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Ha He Ho

Hotiniul, Amfilohie

(c. 1735, ? — c. 1800, Schitul Zagavia, com. Scobinţi)

articol de Gheorghe Bobînă

Învăţat şi preot cu preocupări de filosofie. După unele surse (N. Iorga, P. Haneş), ar fi învăţat la şcoala mănăstirească de la Putna, însuşindu-şi cunoştinţe în domeniile filosofiei, astronomiei, fizicii, matematicii, geografiei, istoriei, apoi ar fi studiat teologia la Academia Movileană din Kiev. Se presupune, de asemenea, că s-ar fi instruit în Italia, înainte să deţină funcţia de episcop al Hotinului, pe care o ocupa deja în 1768. În 1772 aduce de la Roma diverse manuale, pe care le traduce în limba română şi le adaptează. Trei manuale în traducerea lui A.H. au fost tipărite la Iaşi, în 1795, după ce ele circulaseră deja în manuscris, fiind folosite în scopuri didactice: De obşte gheografie (o prelucrare a ediţiei în limba italiană a lucrării lui Buffier, Geografia universală), Elemente aritmetice arătate fireşti (unul dintre primele manuale de aritmetică în limba română, adaptat după Elementi aritmetici de A. Conti) şi Gramatica teologhicească (transpunere, din latină, a lucrării mitropolitului Moscovei, Platon Levšin). În spiritul iluminist al epocii, obiectivul lui A.H. nu este adecvarea traducerii la sursă, ci educarea maselor, prin urmare intervine în texte cu pasaje explicative sau cu fragmente preluate din alţi autori.

De interes filosofic este Gramatica de la învăţătura fizicii (1796), care prelucrează o enciclopedie italienească a ştiinţelor secolului al XVIII-lea, conţinând – pe lângă consideraţii de notorietate în epocă privind filosofia ca studiu al materiei – informaţii astronomice, geografice, zoologice, chimice, anatomice etc. Activitatea lui A.H. de popularizator al ştiinţei nu intră în conflict cu vocaţia sa teologică, de vreme ce consideră că obiectele ştiinţelor sunt creaţii divine. Conform definiţiei preluate de A.H., filosofia este ştiinţa esenţei, a cauzelor, a proprietăţilor şi acţiunilor tuturor lucrurilor. Filosofia se împarte, conform domeniilor de cercetare, în două părţi: etica („itica”) şi filosofia naturii („filosofia firii”). Prima vizează un gen de fericire care poate fi obţinut „într-această viaţă”, în vreme ce a doua cercetează substanţa sau materia în toate formele ei vizibile. Ştiinţa materiei („somatologhia”) are ca obiect de studiu materia înţeleasă ca substanţă a întregii lumi („suptstare”), ca „fiinţă” din care sunt alcătuite toate lucrurile. Cunoaşterea se efectuează prin analiza obiectelor concrete, limitate spaţial, scopul principal al acesteia fiind pătrunderea cât mai profundă în esenţa fenomenelor. Cu toate acestea, esenţa „esti un lucru ascuns de la cunoştinţa oamenilor” (f. 20), iar ceea ce omul poate descoperi, cercetând corpurile, constituie doar o mică parte din proprietăţile acestora.

Manualele lui A.H. au avut o largă circulaţie în Ţările Române şi au contribuit la răspândirea ideilor ştiinţei, ale filosofiei moderne, precum şi la formarea terminologiei filosofice şi ştiinţifice româneşti.

BILIOGRAFIE PRINCIPALĂ

TRADUCERI/PRELUCRĂRI 

  • Gramatica fizicii, 1796, ms. 1627, B.A.R.
  • Gramatica de la învăţătura fizicii, text îngrijit de Şt. Lupan, studiu introductiv de A. Babii, Şt. Lupan, glosar de A. Babii, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1990 (lucrare tipărită după ms. nr. 818, Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Ucrainei).
  • Platon Levšin, Gramatica theologhicească scoasă în limba moldovenească de pe bogoslovia lui Platon Arhiepiscopul de Moskva şi de pe alte cărţi bisericeşti. Pentru învăţătura preoţilor şi a tuturor de obşte pravoslavnici creştini, Iaşi, În tipografia preasfinţiei sale kiriu kir Iacov, 1795.
  • Alessandro Conti, Elementi aritmetice arătate fireşti. Acum întâi tipărită în zilele prea luminatului şi pre Înălţatului Domnului nostru Alexandru Ioan Calimah V[oe]v[o]d, Iaşi, În Sfânta Mitropolie, 1795.
  • Claude Buffier, De obste gheografie pe limba moldoveneasca scoasa de pe Gheografia lui Bufier, dupa oranduiala care acum mai pre urma s-au aşezat in Academie de la Parizi, Iaşi, În Sfânta Mitropolie, 1795.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • A. Babii, Amfilohie Hotiniul, Chişinău, Editura „Cartea Moldovenească”, 1990.
  • Aurel Vasiliu, Românii în două geografii, de Amfilohie Hotiniul şi Nicolae Nicolau, Cernăuţi, Dacia Traiană, 1943.

CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR

  • Petre V. Haneş, Istoria literaturii româneşti, ed. 3, Bucureşti, Editura autorului, 1924, pp. 78–79.
  • Nicolae Iorga, Istoria bisericii române şi a vieţii religioase a românilor, 2 vol., Vălenii de Munte, Tipografia Neamul Românesc, 1908–1909, vol. II, pp. 174–175.
  • Ionel Maftei, Personalităţi ieşene, I, Iaşi, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Iaşi, 1972, pp. 30–32.
  • Ioan Oprea, Terminologia filosofică românească modernă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996, pp. 65–66.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • N. A. Agasieva, V. M. Smelîh, „Concepţiile filosofice ale lui Amfilohie Hotiniul”, în Din istoria gândirii social-politice şi filosofice în Moldova, sub red. lui V. Ermuratschi, Chişinău, Editura Cartea Moldovenească, 1970, pp. 104–115.
  • A. Babii, Amfilohie Hotiniul, în Literatura şi arta Moldovei. Enciclopedie, vol. I, Chişinău, 1985, p. 32.
  • Rodica Şuiu, „Amfilohie Hotiniul”, în Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1979, pp. 33–34.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII DE SPECIALITATE

  • Ştefan Gr. Berechet, „Activitatea literară a episcopului de Hotin Amfilohie”, B.O.R., XLIII, 1925, p. 12.
  • D. Nistreanu, „Materialismul ştiinţific-naturalist al lui Amfilohie Hotineanul (Hotiniul)”, Invăţământul public (Chişinău), 27 septembrie 1979.
  • D. Nistreanu, „O filosofskih vzgleadah Amfilohiea Hotinskogo”, Ocerki po istorii filosofii (Chişinău), 1980, pp. 118–123.
  • Alexandru Papadopol-Calimah, „Amfilohie Hotiniul”, Revista pentru istorie, arheologie şi filosofie, III, vol. V, 1885, pp. 319–330.
  • Ilie Popa, „Izvoarele primei aritmetici moldoveneşti”, Studii şi cercetări ştiinţifice, Ştiinţe matematice, fizice, chimice şi tehnice (Iaşi), t. VI, 1955, pp. 1–2.
  • А. Stadniţkii, „Vozzvanie Amfilohiea Hotinskogo k arhimandritu Kievo-Pecerskoi Lavrâ Zosime”, Kişinevskie Eparhialnâe Vedomosti, nr. 22, 1893, pp. 695–696.
  • A. Stadniţkii, „Amfilohie, episcop al Hotinului”, Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău, vol. XXIV, 1922, pp. 46–56.
  • V. Ursăcescu, „Aritmetica vlădicăi Amfilohie”, B.O.R., XLIV, 1926, p. 1.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Dimitrie Axinte, „Amfilohie Hotiniul. Mormântul de la Zagavia”, Revista critică (Iaşi), IV, 1930, pp. 3–4.
  • M. Costăchescu, „Amfilohie Hotiniul. Despre Moldova şi Iaşi”, Ioan Neculce (Iaşi), VII, 1928, pp. 239–240.
  • Claudio Isopescu, „Il vescovo Amfilohie Hotiniul e l’Italia”, L’Éurope orientale (Paris), XIII, 1933, pp. 516–547.
  • N. Romanenko, „Novâe dannâe ob Amfilohii Hotinskom”, Codrî (Chişinău), nr. 3, 1985, p. 192.