(1834, Bucureşti – 24 decembrie 1872, Bucureşti)
articol de Grigore Smeu
Estetician, critic literar, poet şi publicist. A urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti. Studiază literele şi filosofia în Franţa. Întors în ţară, lucrează ca redactor, uneori redactor responsabil şi director, la mai multe ziare şi reviste: Dâmboviţa, Independenţa, Uniunea română, Independenţa română, Revista română, Românul, Conştiinţa naţională etc. Director în Ministerul Cultelor. După detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, este ales deputat de Argeş, iar în 1867 devine agent al ţării la Belgrad. Articolele sale publicate în ziare şi reviste exprimă o cultură variată şi solidă, din domeniile filosofiei, esteticii, dreptului, sociologiei, eticii şi politicii. Deşi nu a fost lipsit de talent poetic, nu a excelat în această direcţie.
Principala contribuţie de profil filosofic a lui R.I. constă în aşezarea criticii literare sub semnul esteticului, dintr-un unghi teoretic-sistematizator. Demonstraţia în această direcţie este întreprinsă în studiul Principiile criticei, publicat în 1861 în Revista Română. Spre a corecta o apreciere insuficient de riguroasă şi relativ curentă, se cuvine precizat că acest studiu este primul în cultura românească – înaintea prestigioasei contribuţii maioresciene – care avansează, sub auspiciile argumentelor de ordin filosofic, imanenţa specificităţii esteticului într-o structurare temeinică a criticii literare. Autorul porneşte de la estetică spre critică, şi nu invers. Principala sursă care l-a influenţat pe R.I. este gândirea estetică hegeliană. El a pornit în mod deliberat, programatic, de la necesitatea abordării în cultura românească a unor rigori metodice proprii „ştiinţelor” în analiza fenomenelor spirituale. În raportarea sa la artă, R.I. sugerează că „nefixismul” congenital al libertăţii imaginaţiei artistice trebuie temperat prin „fixismul” unor principii. Iar critica ar fi, în fond, tocmai „disciplinarea” conştientizată a imaginaţiei artistice, conform unor „principii absolute”, capabile să îndrume spre realizarea de opere superioare şi, totodată, spre receptarea adecvată a acestora.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Cânturi intime. Poezii, Bucureşti, „Librăria lui A. Daniilopolu”, 1854.
- Odă la România, Paris, 1859.
- Domnitorul şi unirea completă a principatelor, Bucureşti, „Tipografia lui Stephan Rasidescu”, 1861.
- Scrieri alese, ediţie îngrijită, prefaţă, note şi bibliografie de Dumitru Bălăeţ, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
- „Principiile criticei”, Revista Română, An I, Mai 1861, pp. 116–132.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Dumitru Bălăeţ, Radu Ionescu, un fiu al fantasiei, Bucureşti, Minerva, 1985.