A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V Z
Că Ce Ci Cl Co Cu

Claudian, Alexandru

(n. 8 aprilie 1898, Cernavodă – m. 16 octombrie 1962, Bucureşti)

articol de Sergiu Sava

Filosof şi sociolog. Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, absolvind în 1922. Obţine în 1928 un post de seminarist la aceeaşi facultate, ocupându-se de istoria doctrinelor, însă renunţă la el anul următor, stabilindu-se la Iaşi. La 1 octombrie 1929 devine asistent suplinitor la Seminarul de filosofie antică din cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. În 1930 îşi susţine doctoratul cu o teză privitoare la problema agrară a Rusiei înainte de 1917 şi la rolul socialismului marxist în transformările sociale prin care trec Rusia şi Germania în perioada 1917-1918. Între anii 1937-1938 este bursier al statului francez, la Paris, unde colaborează cu Maxime Leroy şi Henry Gouhier, urmând ca în 1941 să fie numit titularul catedrei de sociologie şi etică a Universităţii din Iaşi. În urma desfiinţării catedrei de sociologie va ocupa postul de conferenţiar la Facultatea de Medicină din Iaşi, apoi, în 1954, pe cel de secretar de secţie al Academiei Române, transferându-se în cele din urmă la filiala din Iaşi a Academiei pe postul de cercetător ştiinţific.

Încă din prima carte, Cercetări filozofice şi sociologice, demersul lui A.C. va fi orientat spre încercarea de a identifica factorii determinanţi în articularea unei gândiri filozofice, precum cele ale lui Platon, Descartes sau Auguste Comte. Soluţia generică găsită pentru această problemă va deveni o coordonată fundamentală a întregii activităţi filozofice a lui A.C., plasând cercetarea istorică a filosofiei în spaţiul socialului. Gândirea filozofică, alături de celelalte produse culturale, este generată de mediul social, într-un anumit moment istoric. Alături de acest element decisiv în constituirea diverselor orientări filozofice se remarcă latura afectivă a subiectivităţii gânditorului angrenat în spaţiul social, aspiraţiile şi nevoile sale. Abia în ultimul rând poate fi luată în calcul influenţa diverselor idei ce aparţin predecesorilor. Drept urmare a acestor consideraţii, în gândirea lui A.C. îşi face loc o perspectivă deterministă asupra creaţiei filozofice, dar acest determinism nu este unilateral – nu doar societatea determină gânditorul, ci gânditorul, la rândul său, ajunge să influenţeze prin propria-i individualitate societatea.

Urmând acest mod de a vedea lucrurile, care îşi are originea istorică în opera lui Hegel şi, mai ales, în cea a lui Marx, A.C. reinterpretează, adesea în dezacord cu interpretările clasice, diversele instanţieri ale gândirii filozofice. În acest fel este resemnificată, în Cunoaştere şi suflet, teoria platoniciană a Ideilor sau, în Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, legea celor trei stadii şi relativismul, elaborate de părintele pozitivismului. Întreg acest travaliu reinterpretativ presupune o cunoaştere riguroasă a gândirii şi creaţiei diverşilor gânditori avuţi în vedere, a biografiei lor şi, mai ales, a epocii în care au trăit. Astfel, în ajutorul cercetării sunt chemate discipline ca sociologia, psihologia, antropologia, istoria doctrinelor economice şi politice etc.

Corelate cu încercarea de a explica rădăcinile unor orientări filozofice, în textele lui A.C. pot fi întâlnite analize ale originii şi evoluţiei anumitor idei sau probleme, precum cele ale colectivismului sau egalităţii dintre indivizi, abordate în lucrarea Colectivismul lui Platon. La o asemenea sarcină conlucrează, pe lângă cunoaşterea temeinică a mediului social-istoric platonician, o întreagă serie de comparaţii cu alte ipostazieri istorice ale ideilor sau problemelor explorate. Aceste comparaţii sunt posibile în baza analogiei momentelor istorice considerate, a asemănării structurilor sociale şi devin cu adevărat fructuoase datorită evenimentelor majore – precum revoluţia industrială, în cazul urmăririi evoluţiei egalitarismului – care despart respectivele ipostazieri. Urmând aceeaşi coordonată, demersurile lui A.C. nu ocolesc nici raportarea la contemporaneitate a diverselor probleme avute în vedere din perspectiva istoriei sociale.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR 

  • Cercetări filozofice şi sociologice, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1935;
  • Colectivismul în filozofia lui Platon, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1936;
  • Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1936;
  • Cunoaştere şi suflet, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1940;
  • Prelegeri de etică (curs dactilografiat, susţinut la Iaşi între 1940-1941);
  • Reflexiuni asupra războiului actual, Bucureşti, Editura Tinerimea Liberă, 1945;
  • Antisemitismul şi cauzele lui sociale, Bucureşti, Editura Partidului Social-Democrat, 1945 (reeditare Bucureşti, Editura Albatros, 2000);
  • Originea socială a spiritualismului substanţialist (manuscris);
  • Originea socială a filosofiei lui Leibniz (manuscris).

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Stânga hegeliană”, în Istoria filosofiei moderne, vol. II, Bucureşti, Societatea Româna de Filosofie, 1938, pp. 396-414;

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Auguste Comte şi Restauraţia”, Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, XII, nr. 3-4, 1934-1935, pp. 462-474;
  • „Socrate şi politica Atenei”, Revista de filozofie, XXI, nr., 2, 1936, pp. 144-149;
  • „Cezar Papacostea: Platon, III Gorgias-Menon”, Revista de filozofie, XXI, nr. 2, 1936, pp. 210-212.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Reflexii asupra generaţiei nouă”, Viaţa românească, XXII, nr. 1-3, 1930, pp. 131-137;
  • „Maxime Leroy: Descartes, le philosophe au masque”, Minerva, III, nr. 1, 1930, pp. 142-145;
  • “Afinităţi între Auguste Comte şi Saint Simonieni”, Atheneum, I, nr. 1, 1935, pp. 73-93;
  • „Reflecţiuni asupra legilor sociale”, Ethos, I, nr. 1, 1944, pp. 37-46;
  • „Antiscientism”, Ethos, I, nr. 1, 1944, pp. 128-129;
  • „Hazard istoric sau lege socială”, Ethos, I, nr. 2-3, 1944, pp. 197-203.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Petre Botezatu, „Alexandru Claudian şi originile pozitivismului”, Interpretări logico-filozofice, Iaşi, Editura Junimea, 1982, pp. 235-245;
  • Vladimir Krasnaseschi, Alexandru Claudian şi sociologia erorii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Nicolae Bagdasar, Traian Herseni, S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne, vol. 5, Filozofia românească de la origini până astăzi, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1941, pp. 548-550;
  • Ştefan Costea, „Sociologia cunoaşterii şi a culturii. Alexandru Claudian”, în Ştefan Costea (coord.), Istoria sociologiei româneşti, Bucureşti, Editura fundaţiei „România de mâine”, 1998, pp. 252-257;
  • Ştefan Costea, „Claudian, Alexandru”, în Ştefan Costea (coord.), Sociologi români. Mică enciclopedie, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pp. 106-111;
  • Ştefan-Dominic Georgescu, „Originile sociale ale filosofiei la Alexandru Claudian”, în Ion Pogorilovschi (coord.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. I, Editura Academiei, 2006, pp. 218-222;
  • I. Vartic, “Claudian Alexandru”, în Dicţionarul scriitorilor români. A–C, coord. M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, p. 609–611.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Ioan Grigoraş, „Alexandru Claudian şi conştiinţa unităţii între spirit şi suflet”, Revista de filosofie, nr. 3, 1989, pp. 236-239;
  • Traian Herseni, „Al. Claudian: Cercetări filozofice şi sociologice”, Sociologie românească, I, nr. 10, 1936, pp. 42-44.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Zigu Ornea, „O carte, din 1945, despre antisemitism”, România literară, nr. 21, 2001, p. 9.

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • Constantin Schifirneţ, „O viziune sociologică despre anti-semitism”, studiu introductiv la Alexandru Claudian, Antisemitismul şi cauzele lui sociale, Bucureşti, Editura Albatros, 2000.