A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Fa Fe Fl Fo Fr

Frunzetti, Ion

(7/20 ianuarie 1918, Bacău — 11 septembrie 1985, Bucureşti)

articol de Ion Pogorilovschi

Antropolog al culturii preocupat de considerarea filosofică a fenomenului artei, critic şi istoric de artă, profesor, scriitor, traducător. A urmat şcoala primară la Târgu-Ocna, iar liceul la Galaţi, Focşani şi Timişoara. Urmează (1936–1940) Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Se afirmă de timpuriu ca poet, traducător, eseist, cronicar al manifestărilor de artă vizuală, direcţii care îl vor preocupa toată viaţa, finalizându-se în volume de versuri şi numeroase traduceri din diverse limbi europene. Îşi susţine teza de licenţă (1940) cu tema Problema tragicului în artele plastice, sub conducerea lui Tudor Vianu. În perioada 1944–1946, este asistent la Catedra de estetică a Universităţii din Bucureşti. Îşi pregăteşte teza de doctorat (Tipologia ornamenticii populare româneşti) sub coordonarea lui George Oprescu şi a lui I. D. Ştefănescu; predă lucrarea în 1943, dar evenimentele social-istorice îl împiedică să o susţină. În 1951, este îndepărtat atât din Universitate, cât şi din publicistică. Devine cercetător ştiinţific al Institutului de Istoria Artei graţie lui G. Oprescu, iar peste trei ani numele său reapare în câmpul criticii de artă. În 1956 reintră în învăţământul universitar, predând istoria şi teoria artei la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. După un deceniu (1977), devine şef de catedră la istoria şi teoria artei. Este director al Editurii Meridiane (1972–1975), director al Institutului de Istoria Artei al Academiei Române (1973–1975) şi vicepreşedinte – din 1977 până la sfârşitul vieţii – al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Cu toate că lista lucrărilor publicate de I.F. în timpul vieţii este substanţială, cele cu caracter teoretico-filosofic au apărut postum. Formă şi semn (care cuprinde, printre altele, lucrarea de licenţă şi teza de doctorat) este o lucrare „la frontierele literaturii cu filosofia”, după cum o caracterizează autorul însuşi. Abordarea sa, marcată de tendinţa de a identifica idei filosofice în artă, este fundamentată pe ideea potrivit căreia arta nu poate exista în lipsa unui orizont filosofic. Critica de artă este, în consecinţă, un tip aparte de filosofare, distinct atât de filosofia generală, cât şi de filosofia artei, întrucât se referă la opera de artă intuită în concretul său. Pe linia lui Frobenius (ale cărui lucrări traduse în limba română le prefaţează), I.F. este preocupat de unitatea culturii umane. Pornind de la creaţii plastice concrete, îşi extinde explicaţiile şi interpretările asupra întregii culturi. Potrivit concepţiei sale,  culturile particulare sunt complementare, nu disjunctive. I.F. consideră că spiritul s-a manifestat mereu şi semnificativ ca „suflet al popoarelor”: diversele concepţii originare despre lume şi viaţă sunt răspunzătoare de formarea conştiinţelor naţionale. În consecinţă, I.F. examinează variatele forme de Weltanschauung (europene şi, mai ales, extraeuropene) dintr-o perspectivă dublă: atât ca viziuni propriu-zise asupra existenţei, cât şi ca expresii artistice. Un loc aparte deţine, în analiza lui I.F., fenomenul românesc, caracterizat (cel puţin până în secolul 20) printr-o gândire „participaţionistă”, prelogică, diferită de gândirea cauzalistă europeană modernă (care poate rata totalitatea existenţei). În definirea acestui tip de gândire, I.F. recurge la operele lui Émile Durkheim şi Lucien Lévy-Bruhl, potrivit cărora gândirea participaţionistă se întemeiază pe ideea că fiecare fapt sau obiect al lumii reale participă la contexte de fapte şi lucruri legate invizibil între ele, manifestându-se simultan pe cele două planuri, fizic şi metafizic. Utilizând conceptul lui Mircea Eliade de „omologie cosmică”, I.F. dezvoltă o teorie a constantelor stilistice proprii spaţiului cultural românesc.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Dimitrie Paciurea, Bucureşti, Editura Meridiane, 1971.
  • Pegas între Meduză şi Perseu (vol. I: Gâlceava şi împăcarea văzului cu lumea; vol. II: Formă şi semn), Bucureşti, Editura Meridiane, 1985.
  • Arta românească în secolul XIX, Cuvânt înainte de Dan Grigorescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 1991.
  • Scrieri, I, II, antologie îngrijită de Florica Cruceru, Prefaţă de Amelia Pavel, Constanţa, Editura Europolis, 1997.
  • În căutarea tradiţiei, culegere îngrijită de Florica Cruceru, Prefaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 1998.
  • Studii critice, Postfaţă şi ediţie îngrijită de Florica Cruceru, Cuvânt înainte de Andrei Pleşu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române (Colecţia Antropologie culturală), 2000.
  • Disparate, Cuvânt înainte şi antologie de texte de Florica Cruceru, Prefaţă de Ruxandra Demetrescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 2002 [volumul conţine referinţe semnate de Constantin N. Constantin, Liviu Călin, Cornel Ungureanu, Andrei Pleşu, Dan Grigorescu, Vasile Drăguţ, Teodor Redlow, Brăduţ Covaliu, Edgar Papu, Mihai Ispir, Radu Bercea, Adina Nanu, Simona Rusu].

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Viziunea folclorică a omologiei cosmice la Brâncuşi”, în Colocviul Brâncuşi, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968; în Esthetique roumaine contemporaine, Bucureşti, Centre d’information et de documentation pour les sciences sociales, 1972; în vol. antologic Brâncuşi, artist-filosof, Târgu-Jiu, Editura Fundaţiei „C. Brâncuşi”, 2001 (sub egida Academiei Române, Institutul de Filosofie).

STUDII INTRODUCTIVE/PREFEŢE/POSTFEŢE

  • „Inteligibilul de dincolo de forme”, Prefaţă la vol. Robert Klein, Forma şi inteligibilul, I, II, Bucureşti, Editura Meridiane, 1977.
  • Leo Frobenius, Cultura Africii: prolegomene la o teorie a configurării istorice, traducere de Ion Roman, studiu introductiv de Ion Frunzetti, Bucureşti, Meridiane, 1982.
  • Rosario Assunto, Universul ca spectacol: arta şi filosofia Europei baroce, trad. de Florina Nicolae, postfaţă de Ion Frunzetti, Bucureşti, Meridiane, 1983.
  • Leo Frobenius, Paideuma: schiţă a unei filosofii a culturii (aspecte ale culturii si civilizaţiei africane), trad. de Ion Roman, prefaţă de Ion Frunzetti, Bucureşti, Meridiane, 1985.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Ştefan Borbely, „Frunzetti Ion”, în Dicţionarul scriitorilor români, D–L, coord. M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sassu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, pp. 298–301.
  • Ion Pogorilovschi, „Ion Frunzetti – disimulat filosof al culturii”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, I, coord. I. Pogorilovschi, ediţie de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, pp. 297–302.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Aurora Hrituleac, „Pegas între Meduza şi Perseu”, Dialog (Iasi), vol. 17, nr. 110–111, dec-ian 1985–1986, p. 10.
  • Ion Roşioru, „Eseistica lui Ion Frunzetti”, Tomis, nr. 3, martie 1998, p. 6.