Ghișe, Dumitru

(18 mai 1930, Peştişul Mic, Hunedoara — 5 decembrie 1990, Bucureşti)

articol de Angela Botez

Filosof preocupat de istoria filosofiei şi de antropologia filosofică. După studiile liceale începute la Deva şi încheiate la Cluj, la „Liceul Gh. Bariţiu”, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj, iar după desfiinţarea acesteia, în 1951, îşi continuă studiile universitare la Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Devine asistent, lector, conferenţiar, şi apoi, din 1968, profesor universitar la catedrele de filosofie ale universităţilor din Cluj şi Bucureşti. Elaborează studii şi lucrări mai ample în domeniile umanismului românesc şi antropologiei filosofice contemporane. Devine vice-preşedinte al Consiliului Culturii (1970–1978), preşedinte al Comitetului Naţional de Filosofie (1984–1990), preşedintele Secţiei de Filosofie şi Logică a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, iar din 1981 preşedinte al aceleiaşi academii, pro-rector al Academiei de Studii Social-politice şi director al Editurii Politice.

D.G. a abordat, de pe poziţii marxiste, teme centrale ale eticii şi esteticii, analizând critic orientările filosofice nemarxiste contemporane care au discutat aceleaşi probleme. Scopul lucrării Existenţialismul francez şi problemele eticii este să identifice trăsăturile distinctive ale existenţialismului francez în raport cu existenţialismul în general şi să surprindă nuanţele care diferenţiază gânditorii existenţialişti francezi între ei. Autorul enumeră, alături de schema clasică de clasificare a existenţialismului în ramura atee (Heidegger, Sartre, Merleau-Ponty ş. a.) şi creştină (G. Marcel, Jaspers, Şestov ş. a.), şi poziţii exprimate, printre alţii de A. Waelhens şi R. Garaudy, conform cărora existenţialismul nu este un curent unitar, ci numeşte mai degrabă „un climat de idei propriu unui grup de gânditori” sau o „atitudine cu privire la filosofie”. Conform lui D.G., existenţialismul francez apare târziu în raport cu cel danez sau german, în jurul anului 1930, iar impunerea lui explozivă are loc după anii 1940–1941.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

Existenţialismul francez şi problemele eticii. Privire critică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967 (reeditare: Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1970);
Contrapunct, Bucureşti, Editura Minerva, 1972;
Fragmentarium iluminist (împreună cu Pompiliu Teodor), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972;
Dimensiuni umane, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979;

EDIŢII ÎNGRIJITE ŞI COORDONATE

Gheorghe Şincai, Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului, studiu introductiv şi ediţie critică de Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1964;
Samuil Micu, Scrieri filosofice, studiu introductiv şi ediţie critică de Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966;
Dialectics-System-Science, Editors: Dumitru Ghişe & Angela Botez, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1981;
Cultura, creaţia, valoarea – motive dominante ale filosofiei româneşti, coord. Dumitru Ghişe, Angela Botez, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983;
Marx, contemporanul nostru, coord.: Dumitru Ghişe, Andrei Marga, Achim Mihu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983;
Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, 2. vol., studii si antologie de S. Ghita, D. Ghişe, Bucureşti, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, 1984;
Istoria filosofiei româneşti, ediţie de Nicolae Gogoneaţă, Radu, Pantazi, Simion Ghiţă, Dumitru Ghişe, Bucureşti, Editura Academiei, 1972 (reeditare: 1985);
Lucian Blaga, Cunoaştere şi creaţie. Culegere de studii, coordonatori: Dumitru Ghişe, Angela Botez, Victor Botez, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987;
Raţiune şi credinţă (cu Gh. Al. Cazan, Gh. Vlăduţescu ş.a.), coord.: Gh. Vlăduţescu, Septimiu Chelcea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988.

TRADUCERI

Jacques Claret, Ideea şi forma, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982 (cuvânt înainte şi traducere: Dumitru Ghişe).

LITERATURĂ SECUNDARĂ