(1821 – 1901)
articol de Bogdan Rusu
Aristocrat român, politician cu preocupări de filosofie. A fost fiul cadet al lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei, din căsătoria acestuia cu Safta Rosetti. După studii în Germania şi Franţa, a făcut carieră în armata otomană sub numele de Muklis Paşa, devenind mai apoi colonel în armata Moldovei. A fost în mai multe rânduri deputat şi senator. La senectute, G.S. publică principala sa lucrare filosofică, Les lois fondamentales de l’univers (1891).
G.S. este exponentul unui materialism mecanicist, influenţat de o serie de teorii ştiinţifice din epocă, dar şi desuet raportat la aceleaşi teorii. Atomii lui G.S. sunt „puncte materiale”, sfere de volum infinitezimal care compun efectiv spaţiul şi care se comportă potrivit legilor geometriei euclidiene şi mecanicii elementare. Dintre atomi, unii rămân în stare de eter, în timp ce alţii se condensează formând corpurile cereşti. Eterul exercită o presiune care determină în fapt condensarea materiei şi individuaţia lucrurilor. Presiunea eterului determină mişcarea atomilor conform legilor geometrice; de aici rezultă, potrivit lui G.S., că legile geometrice sunt cauza eficientă a universului şi cauza co-eficientă a tuturor lucrurilor. Ansamblul legilor geometrice constituie „Ideea absolută” şi se bucură de atributele clasice ale Divinităţii: eternitate, imuabilitate, omnipotenţă, existenţă absolută etc. Existenţa sufletului este dovedită prin constatarea mişcărilor voluntare ale organismelor vii. Orice animal are, aşadar, un suflet adecvat organismului său. Nefiind nici solid, nici lichid, şi fiind material (ca tot ce există), sufletul nu poate fi decât un gaz „imponderabil”. Cum el nu a putut fi pus în evidenţă experimental, înseamnă că este un gaz neutru, care nu intră în nici o reacţie chimică. Prin urmare, procesele fizico-chimice care determină descompunerea corpului organismelor după moarte nu pot afecta sufletul, ceea ce înseamnă că este posibil ca el să fie nemuritor. Fiind material, sufletul acţionează mecanic asupra creierului, imprimând centrilor nervoşi vibraţii care determină comportamentul organismului. G.S. tratează şi despre „ordinea morală”, arătându-se un adept al liberalismului constituţional.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
- Les lois fondamentales de l’univers, Paris – Liège, Baudry & Cie, 1891, 564 p.
- Les quatre derniers chapitres des Lois fondamentales de l’Univers, Paris – Liège : Baudry & Cie, 1891, 138 p.
- Ultimile patru capitole despre legile fundamentale ale Universului, Iaşi, Miron Costin, 1892, 139 p.
- Réponse à la critique que M. Goupil a faite de mon ouvrage sur « Les lois fondamentales de l’univers », Paris, Impr. de C. Hérissey, 1892, 12 p.
- Exposé des lois fondamentales de l’Univers fait à la Société Astronomique de France, Paris, Impr. de la Bourse de Commerce, 1900, 88 p.
- Réforme de l’enseignement de la physique en ce qui concerne le parallélogramme des forces et la théorie de l’attraction, Paris, Impr. de la Cour d’Appel, 1900, 86 p.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
- Goupil, recenzie la Les lois fondamentales…, Revue scientifique, nr. 2 (9 ianuarie), 1892, p. 51.
- Georgette Ocasian, Les lois fondamentales de l’univers, par le Prince Grigori Stourdza: historique de l’ouvrage avec commentaires sur les dix chapitres, Paris, Impr. de la Cour d’Appel, 1900, 51 p.
- Félicien Pascal, La religion idéale d’apres Les lois fondamentales de l’univers de M. le prince Grigori Stourdza: conférence, Paris, L. Maretheus, 1899, 29 p.
- Rouxel, recenzie la Les lois fondamentales…, Journal des économistes, XXIV, nr. 12, 1895, pp. 280–282.