A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Di Dj Do Dr Du

Dobrogeanu-Gherea, Constantin

(21 mai 1855, Slavianka, Ucraina – 7 mai 1920, Bucureşti)

articol de Ana Bazac

Critic literar, sociolog, om politic, pe numele său real Solomon Katz. Ajunge în România în 1875 datorită faptului că nonconformismul său social de factură narodnică şi apoi socialistă nu era acceptat în Rusia. Îşi însuşeşte în 1878 numele de Costică Dobrogeanu; din 1885 semnează Gherea, iar din 1890 uneşte cele două nume. Urmează liceul la Harkov, după care este student audient la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din acelaşi oraş. Nu îşi finalizează studiile, fiind nevoit să plece din ţară. Îşi însuşeşte în mod sistematic literatura română şi universală, istoria filosofiei, istoria universală şi istoria României, care devine adevărata sa patrie. Ajuns aici, practică meserii pasagere, trăind chiar în sărăcie. Este răpit de către poliţia ţaristă în octombrie 1878 – când, exilat în Siberia, reuşeşte să evadeze prin Norvegia –, dar revine în ţară peste un an şi, după încă o perioadă de privaţiuni materiale, capătă în 1882 concesiunea gării din Ploieşti, ceea ce îi asigură un trai decent. Din 1890 este cetăţean român.

Pe plan doctrinar, abandonează nihilismul, devenind, în 1878, marxist. Are un rol esenţial în organizarea centralizată a mişcării socialiste în România. O susţine şi îi trasează programul, bazat pe fundamentarea marxistă a legitimităţii trecerii de la capitalism la socialism, incluzând problema ţărănească şi o strategie de tip social-democrat. Este adept al metodelor legale şi paşnice de trecere la socialism şi al unei perspective dialectice în conformitate cu care arta, de pildă, este relativ independentă de contextul istoric, care o determină. Propagator al filosofiei istoriei a lui Marx, explică modelul marxist despre structura şi dinamica socială.

În lucrările sale de analiză socială găsim şi reflecţii de filosofie politică: distincţia dintre liberalismul utopic, care a reuşit să realizeze libertăţile civice moderne, şi liberalii moderni, „pentru care idealul se înfăţişează sub formă de pungă plină” (Liberalii ideologi-utopişti faţă cu socialiştii); specificul luptei de clasă şi al reformelor în evoluţia societăţilor; diferenţa dintre dogme şi înţelegerea socială critică (Robia frazei), primele fiind determinate şi de neputinţa practică a celor care le asumă; cauzele anarhismului şi logica sa interioară (Anarhia cugetării); analiza conceptelor de popor, democraţie, libertăţi politice, lege şi legalitate, război, revoluţie; sensurile şi evoluţia ideii de libertate în legătură cu intervenţia statului în economie (Robia şi socialismul). Toate acestea sunt integrate într-o concepţie unitară.

Adevărul unei teorii sociale se arată prin confruntarea cu fenomenele reale. Contrapune, astfel, modelul societăţii capitaliste (în care socializării generale a activităţilor i se opune aproprierea individualistă a instrumentelor de muncă) modelului societăţii socialiste, în care societatea va ajunge să stăpânească procesul economic. Unul dintre argumentele lui C.D-G. se bazează pe concepţia lui Spencer din Progress: Its Law and Causes (1857) şi The data of Ethics (1879), pe care le-a cunoscut în traducere franceză, lucrări ce prefigurează societatea viitorului ca pe un organism social unic şi integrat care va permite armonia socială.

Aspectele morale îşi au importanţa lor în cadrul acestei concepţii. Nu rezultatele activităţilor sunt cele care atârnă mai greu în evaluarea morală a acestora –judecată ce ţine de etica burgheză –, ci motivele care au inspirat acele activităţi, abnegaţia, devotamentul şi jertfa care le-au însoţit.

Printre conceptele pe care le dezbate se află şi cel de revoluţie socială. Opunând ideea de revoluţie celei de evoluţie, se angajează într-o polemică – devenită celebră – cu Titu Maiorescu, adeptul evoluţiei culturale organice. Insistă asupra necesităţii existenţei condiţiilor obiective şi subiective ale trecerii la socialism. În acest sens, chiar dacă revoluţia din octombrie din Rusia a avut loc într-o ţară slab dezvoltată din punct de vedere capitalist, ea trebuie acceptată ca o stare de fapt. Există însă o diferenţă între revoluţia politică şi revoluţia socialistă. Cea de a doua nu este o trecere de la un regim politic la altul în cadrul aceleiaşi orânduiri, ci vine pentru a anula contradicţia fundamentală a capitalismului (între caracterul tot mai social al forţelor de producţie şi, pe de altă parte, caracterul privat al relaţiilor de producţie). Socialismul se realizează nu după un model unic, ci în funcţie de specificul ţărilor în care se face trecerea. Preocuparea sa principală în domeniul politic a fost crearea unei conştiinţe sociale bazată pe raţionalism şi istorism consecvent, condiţie subiectivă necesară realizării socialismului.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Karl Marx şi economiştii noştri. Expunere populară a teoriilor socialiste cu prilejul unui răspuns D-lui Missir, Iaşi, 1885 (iniţial în Revista socială, aprilie–septembrie 1884, pp. 6–20, 41–56, 121–139, 161–182, 217–314);
  • Ce vor socialiştii români. Expunerea socialismului ştiinţific şi programul socialist, Iaşi, Tipo-litografia H. Goldner, 1886 (iniţial în (Revista socială, anul I, nr. 8–11, 1886); ediţii ulterioare: 1899, 1918, 1919; 1944, 1946 (cu o Prefaţă de Lotar Rădăceanu);
  • Studii critice, I–III, Bucureşti, Tipografia Românului Vintilă C.A. Rosetti, Editura Librăriei Socecu, 1890–1897; ediţii ulterioare: Bucureşti, Viaţa românească, 1923; ediţie adnotată şi comentată de Horia Bratu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură, 1956; ediţie îngrijită, Prefaţă şi note de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, Editura Tineretului, 1963 (un volum); ediţie îngrijită de George Ivaşcu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967; ediţie îngrijită de George Ivaşcu şi Studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; ediţie cu antologie, prefaţă şi tabel cronologic de Z. Ornea, Bucureşti, Minerva, 1976;
  • Legea minelor şi socialiştii, Biblioteca ziarului Lumea nouă, nr. 1, Bucureşti, Tipografia Nouă, Grigore Panaitescu, 1895;
  • Anarhism şi socialism. Anarhia cugetării. Deosebirea dintre anarhism şi socialism, Iaşi, Editura revistei Viitorul social, 1908;
  • Cuvinte uitate, Iaşi, Editura revistei Viitorul social, 1908;
  • Din trecutul îndepărtat. Un fragment din amintirile mele, Bucureşti, Lumen, 1910;
  • Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare, Bucureşti, Socec, 1910; ediţia a II-a, Viaţa românească, Librăria Alcalay, 1921;
  • Conflictul româno-bulgar, Bucureşti, Tipografia cooperativă Poporul, 1913;
  • Război sau neutralitate, Bucureşti, Atelierele grafice „Socec”, 1914;
  • Amintiri din trecutul îndepărtat, Bucureşti, Scriitori români. Publicaţie săptămânală no. 6, 1916;
  • Scrieri social-politice, Studiu introductiv, antologie şi note de Damian Hurezeanu, Bucureşti, Editura Politică, 1968;
  • Opere complete, vol. 1–8, Bucureşti, Editura Politică, 1976–1983.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE:

  • „Robia şi socialismul. Răspuns lui Herbert Spencer”, Revista socială, anul I, 1884, nr. 7, pp. 249–259, nr. 8–9, pp. 299–311, nr. 12, pp. 471–487, şi anul II, nr. 1, noiembrie 1886, pp. 24–40; în broşură a apărut la Iaşi, Tipografia H. Goldner, 1886;
  • „Liberalii ideologi-utopişti faţă cu socialiştii”, Revista socială, anul II, nr. 1 din noiembrie 1886, pp. 1–23;
  • „Anarhismul şi socialismul”, Revista socială, anul II, nr. 4, aprilie 1887, pp. 152–168 şi nr. 5, august 1887, pp. 193–216;
  • „Anarhia cugetării”, Critica socială, anul I, nr. 4, martie 1982, pp. 132–154.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Suntem noi utopişti?”, Drepturile omului, anul I, nr. 152, 12–13 august 1885;
  • „Socialismul ştiinţific şi mijloacele violente”, Drepturile omului, anul I, nr. 157 şi 158, 19–20 şi 21 august 1885;
  • „Robia frazei”, Munca, anul II, nr. 37, 3 noiembrie 1891;
  • „Apărătorii libertăţilor publice”, Munca, anul III, nr. 15, 31 mai 1892;
  • „Din etica socialistă”, România muncitoare, anul I, seria a II-a, nr. 14, 5 iunie 1905.

CONFERINŢE

  • Rolul păturii culte în transformările sociale, conferinţă ţinută la Cercul studiilor sociale din Iaşi la 23 februarie 1892 şi publicată în Critica socială, Iaşi, anul I, nr. 5, aprilie 1892, pp. 165–187;
  • Concepţia materialistă a istoriei, conferinţă ţinută la Cercul studiilor sociale din Bucureşti în 1892 şi publicată în acelaşi an în două ediţii consecutive la Socec; ediţia a III-a, 1919; ediţia a IV-a, Biblioteca socialistă, 1920; sub titlul Judecata posterităţii şi judecata contemporanilor. Concepţia materialistă a istoriei, cu o introducere biografică de Ilie Moscovici, Bucureşti, Editura P.S.D., 1945;
  • Din ideile fundamentale ale socialismului ştiinţific, conferinţă ţinută la 28 mai 1906, 1906; ediţia a II-a, Bucureşti, Editura P.S.D., 1944; ediţia a III-a, cu o Introducere biografică de C. Titel-Petrescu, Bucureşti, Editura P.S.D., 1945.

PREFEŢE/POSTFEŢE

  • „Prefaţă”, la Ştefan Stâncă, Mediul social ca factor patologic, Iaşi, Tipografia A. Goldner, 1897;
  • „Asupra socialismului în ţările înapoiate”, postfaţă la Karl Kautsky, Bazele social-democraţiei, Traducere de Albu, Bujor, Călin, Bucureşti, Biblioteca „România muncitoare”, nr. 30, Cercul de editură socialistă, 1911, pp. 245–283; ediţia a II-a a postfeţei, cu o prefaţă de Şerban Voinea, Bucureşti, Editura P.S.D., 1945;
  • „Cuvânt introductiv” la I.C. Frimu, O lecţie de propagandă, Bucureşti, Editura P.S.D., 1945;
  •  „Studiu introductiv”, Ferdinand Lassalle, Despre Constituţie, traducere Gruia, Bucureşti, Editura P.S.D., 1946;
  • „Caracterizare”, postfaţă la Ion Felea, Ştefan Stâncă: un medic socialist, Bucureşti, Editura P.S.D., 1947;
  • „Un articol despre Lassalle”, postfaţă la Marcelle Fauchier-Delavigne, Tragedia lui Lassalle. Surâsul dansului. Viaţa Elenei de Racoviţă, cu o prefaţă de Edmond Jaloux, Bucureşti, s.a.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1984, pp. 161–172;
  • Călinescu, Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent (1941), Bucureşti, Editura Minerva, 1986, pp. 549–553;
  • Marcel Crihană, Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureşti, Editura Perpessicius, 2003;
  • Sergiu Fărcăşan, C. Dobrogeanu-Gherea, reprezentant de frunte al criticii materialiste şi progresiste româneşti, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură, 1955;
  • Ioan Leicu, Concepţia politică a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Drept (curs multigrafiat), 1991;
  • Ornea, Viaţa lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureşti, Cartea Românească, 1982;
  • Ornea, Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureşti, Cartea Românească, 1983;
  • Vasile Popescu, Formulări şi re-formulări de istorie a eticii şi filosofiei româneşti . Vol. I. Studii critice şi ipoteze, Bucureşti, Arvin Press, 2004, pp. 69–80;
  • S.Y.M., C. D. Gherea sau socialiştii şi progresul. Studiu critic, Ploieşti, Stabiliment de arte grafice Progresul, 1892;
  • Saint-Pierre, Gherea ca critic, Iaşi, 1894;
  • Constantin Schifirneţ, Formele fără fond, un brand românesc, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007, pp. 107–126.
  • Henri H. Stahl, Gânditori şi curente de istorie socială românească, Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 2001, capitolul VIII.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Radu Pantazi, „Constantin Dobrogeanu-Gherea”, în Nicolae Gogoneaţă, Radu Pantazi, Simion Ghiţă et al.,  Istoria filosofiei româneşti, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1972, pp. 589–604;
  • Radu Pantazi, „Constantin Dobrogeanu-Gherea”, în Nicolae Gogoneaţă, Radu Pantazi, Simion Ghiţă et al., Istoria filosofiei româneşti, vol. I, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1985, pp. 770–786;

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Ion Bulborea, „Probleme ale economiei româneşti în opera lui Constantin Dobrogeanu-Gherea”, Analele Universităţii Bucureşti, Seria ştiinţe sociale, Filosofie, anul VXI, 1967, pp. 79–88;
  • Gh. Haupt, „Începutul activităţii revoluţionare a lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Studii. Revistă de istorie, an X, nr. 3, 1957, pp. 61–86;
  • Georgeta Hălăşan, „Ideea de progres în scrierile social-politice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Revista de filosofie, tom 15, nr. 12, 1968, pp. 1437–1445;
  • Albert Kovacs, „Literatura rusă în critica lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Romanoslavica, XVII, 1970, pp. 327–347;
  • Ioan Leicu, „Progresul României în concepţia lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Sociologia, 1971, pp. 89–102;
  • Ioan Leicu, „Direcţii metodologice în studierea operei social-politice a lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Sociologia, 1973, pp. 107–116;
  • Ioan Leicu, „C. Dobrogeanu-Gherea, teoretician şi strateg marxist al social-democraţiei române”, Acta Musei Napocensis, XX, 1983, pp. 241–256.
  • Endre Pálffy, „C. Dobrogeanu-Gherea şi N.G. Cernâşevski”, Analele ştiinţifice ale universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, serie nouă, secţiunea III (ştiinţe sociale), tom VI, fascicula 2, 1960, pp. 133–142;
  • Endre Pálffy, „Some Facts about C. Dobrogeanu-Gherea’s Russian Relations”, Acta litteraria Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest, tom IV, 1961, pp. 341–351;
  • Sultana Sută-Selejan, „Din gândirea economică a lui C. Dobrogeanu-Gherea”, Revista de filosofie, tom 14, nr. 11, 1967, pp. 1247–1262;
  • Albert P. Van Gondoever, „C. Dobrogeanu-Gherea and Romanian Neutrality in 1914”, Anuarul Institutului de istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi, XIX, 1982, pp. 135–139.

PREFEŢE

  • Damian Hurezeanu, „Constantin Dobrogeanu-Gherea. Studiu introductiv”, la C. Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social-politice, Bucureşti, Editura Politică, 1968.