(6 feb. 1835, Iași – 14 ian. 1898, Napoli)
articol de Bogdan Rusu
Ierarh ortodox, profesor secundar și universitar, istoric, traducător, autor de manuale. Studii superioare definitivate la Academia duhovnicească din Kiev (1861–1865), unde obține titlul de candidat cu dreptul de magistru. Profesor de filosofie la Seminarul Central din București (1865–1866, 1867–1884). Din 1881 profesor al noii Facultăți de teologie din București, de Enciclopedia studiilor teologice (1881–1883) și de Istoria bisericească universală și a românilor (1884–1886). Din 1886 episcop al Râmnicului.
G.E. este autorul unui manual de filosofie pentru licee, publicat în 1867–1869 și traducătorul unui manual de istorie a filosofiei. În manualul de filosofie G.E. se manifestă ca un adept al eclectismului spiritualist francez, întrucât „sistemul” lui Cousin împacă experiența cu rațiunea pură, exigențele științei cu ordinea lucrurilor, cerințele minții cu cele ale inimii, fiind astfel cel mai adecvat scopurilor învățământului secundar. Manual urmează (prelucrează), la nivelul conținutului (psihologie, logică, morală, teodicee), manualele franțuzești ale lui A. Delavigne, Jules Simon și Ch. Jourdain. În schimb, manualul de istorie a filosofiei tradus (de fapt, mai mult prelucrat) de G.E. și publicat în 1869–1873, nu aparține unui membru al școlii eclectice, ci hegelianului Albert Schwegler (1819–1857). În prefața primului volum, G.E. critică concepția lui V. Cousin asupra istoriei filosofiei, care nu face niciun loc ideii de progres, însușindu-și punctul de vedere hegelian, după care sistemele filosofice sunt momente ale individualizării absolutului în istorie, ale dezvoltării organice și progresive a spiritului. Eclectismul, afirmând că toate sistemele sunt adevărate în ceea ce afirmă și false în ceea ce neagă, este eroarea simetrică scepticismului, care afirmă că toate filosofiile sunt false în ceea ce afirmă. Eclectismul este în final considerat un sistem incomplet, ale cărui scopuri sunt pur practice (în speță, de formare intelectuală, morală și cetățenească a tinerilor).
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRȚI DE AUTOR
- Principii de filosofia prelucrate de I. Genadiu Enacénu. Pentru usul școlelor secundarii din România și apropriate la programa in vigore, Bucuresci: Tipografia uvrierilor associati, 1868.
- Principii de filosofia prelucrate de I. Genadiu Enacénu. Pentru usul școlelor secundarii din România și apropriate la programa in vigore, partea III și IV, Bucuresci: Tipografia lucratorilor asociati, 1869.
TRADUCERI
- Istoria filosofiei dupre Albert Șuegler, de Ierod. Genadiu Enacénu. Filosofia antică. Partea I, Bucuresci: Tipografia lucratorilor asociati, 1869.
- Istoria filosofiei dupre Albert Șuegler, de Ierod. Genadiu Enacénu. Filosofia modernă. Partea II, Bucuresci: Typografia curții (lucratorii associați), 1873.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CAPITOLE ÎN CĂRȚI DE AUTOR
- Ioan Oprea, „Ghenadie Enăceanu”, in Terminologia filosofică românească modernă: studiu asupra epocii de formare, Editura Științifică, 1996, §57.
CAPITOLE ÎN VOLUME COLECTIVE
- O.-A. Negoiță, „Sub îndrumarea muzei Klio: Arhiereul Ghenadie Enăceanu (1835–1898) și contribuția sa în domeniul Istoriei Bisericești”, in Moldoveanu, I. (ed.), Profesorii noștri, învățătorii noștri, vol. 1, București: Basilica, 2020, pp. 25–39.