A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Gă Ge Gh Go Gr Gu
Gea Geo Ger

Gerard din Cenad

(980/981 sau 992/993, Veneţia — 24 septembrie 1046, Dyod/Giod)

articol de Mihnea Moise

Filosof scolastic şi călugăr benedictin, stabilit în Banat. La vârsta de cinci ani este trimis la mănăstirea San Giorgio, de pe insula cu acelaşi nume. Urmează cursurile şcolii de la San Georgio, după care studiază dreptul la Bologna (c. 1015–1020). Studiază, totodată, filosofia, gramatica şi muzica. Întors în Italia, este ales abate. Părăseşte Veneţia în 1026, împreună cu dogele veneţian, datorită unor divergenţe politice. Perioada sa de exil are ca etape: mănăstirea Sf. Martin din Zara (Dalmaţia), apoi Székesfehérvár (Alba Regia), unde ţine o slujbă în latină; ajunge apoi la Pécs. Este profesorul particular al fiului regelui maghiar Ştefan, principele Emeric, până la moartea acestuia, în 1031. După 1031, timp de 7 ani, trăieşte ca anahoret. În 1038 este numit episcop de Cenad, unde pune bazele celei dintâi şcoli de pe teritoriul României actuale, în care se studia, printre altele, muzica bisericească şi gramatica. În urma unor tulburări politice, este ucis în 1046, la Dyod, unde este înmormântat. Corpul va fi ulterior mutat la Cenad, în 1053. Canonizat în 1068 (canonizare confirmată în 1083). Relicvele sunt ulterior transportate la Buda, unde se află şi astăzi. G.d.C. este de reţinut în istorie şi ca iniţiator al unor reforme în administraţia religioasă, precum şi pentru activitatea sa de misionar.

Din opera sa s-a păstrat integral o singură lucrare – Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem (prima ediţie fiind îngrijită de episcopul Ignatie Batthyani, la Alba Iulia, în 1790). O lucrare amintită în Deliberatio, care, probabil, s-a pierdut, este De divino patrimonio.

Deliberatio porneşte de la un comentariu asupra cărţii lui Daniel, pentru a se constitui, în cele din urmă, într-un atac la adresa ereziilor, ale căror erori de ordin teologic au ca fundament eludarea adevăratei semnificaţii a învăţăturii divine. Este o lucrare compozită care abordează teme dintre cele mai diverse: numărul sferelor cereşti, mişcarea Pământului, eclipsele; diferenţa dintre ştiinţa oamenilor şi înţelepciunea lui Dumnezeu; principiul lucrurilor ca supersapiens; lupta contrariilor; superioritatea credinţei în raport cu filosofia şi cu înţelepciunea lumească; sfârşitul lumii (Dumnezeu nu va distruge lumea, întrucât nu urmăreşte pierderea, ci îmbunătăţirea acesteia); G.d.C. se pronunţă împotriva astrologiei şi a idolatriei, „moşteniri păgâne” de care unii creştini nu au reuşit încă să se elibereze. Descifrată corect, lumea este ordine, este un cosmos care ne îndreaptă către divinitate. Sub influenţă platoniciană, G.d.C. consideră că lumea noastră este mereu în mişcare şi în transformare, spre deosebire de lumea esenţelor. Însă Dumnezeu nu poate fi surprins „în sine”, ci numai prin lucrările sale.

Sursele citate de G.d.C. sunt deopotrivă biblice şi filosofice: de la Daniel, Isaia, Psalmi, Ecclesiastul, Iezechiel, la cărţi ale Noului Testament (Evangheliile după Matei, Luca şi Ioan, Epistolele către Corinteni, Apocalipsa) şi la Socrate, Platon, Aristotel, Zenon, Porfir.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

  • Sancti Gerardi episcopi Chanadiensis scripta et acta hactenus inedita cum serie episcoporum Chanadiensium, ed. de Ignatius de Batthyany, Albae-Carolinae, 1790.
  • Gerardus Moresenus seu Csanadensis: Gerardi Moresenae Aecclesiae seu Csanadiensis Episcopi. Deliberatio supra hymnum trium puerorum (Corpus Christianorum: Continuatio Mediaevalis, vol. XLIX), edidit Gabriel Silagi, Turnhout, Typographi Brepols Editores Pontificii, 1978.
  • Armonia lumii sau tălmăcire a cântării celor trei coconi către Isingrim Dascălul, Studiu introductiv, selecţie, traducere şi comentarii de Radu Constantinescu, Cuvânt înainte de Răzvan Theodorescu, Bucureşti, Meridiane, 1984. Traducerea românească a fost realizată după unicul manuscris existent, aflat la Staatsbibliothek din München, în Codex Latinus Monacensis 6211.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Gabriel Silagi, Untersuchungen zur „Deliberatio supra hymnum trium puerorum” des Gerhard von Csanád, München, Arbeo-Gesselschaft, 1967.
  • Şerban Turcuş, Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui veneţian în jurul anului o mie, Bucureşti, Editura Carom, 2004 (traducere în engl.: Saint Gerard of Cenad or The Destiny of a Venetian around the Year One Thousand, translated from Romanian by Bogdan Aldea, latin and italian texts translated by Iulian Mihai Damian, Cluj-Napoca, Romanian Cultural Institute, 2006).

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Şerban Turcuş, „San Gerardo Vescovo di Cenad nel contesto politico ed ecclesiologico della prima metà del secolo XI”, Dall’ Adriatico al Mar Nero: veneziani e romeni, tracciati di storie comuni, ediţie de G.A. Popescu, Roma, Consiglio Nazionale delle Richerche, 2003, pp. 27–40.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • Joseph Balogh, „Saint Gerard of Csanad and the «Symphonia Ungarorum»”, Music & Letters, vol. 29, no. 4, oct. 1948, pp. 356–365.
  • Balázs Déri, „Egy Jeromos-idézet Szent Gellértnél – és a bogumilok”, Antik Tanulmányok, vol. 52, no. 1, June 2008, pp. 67–82.
  • Endre von Ivánka, „Gerardus Moresanus, der Erzengel Uriel und die Bogumilen”, Orientalia Christiana Periodica, XXI, 1955, pp. 143–146.
  • J.A. Endres, „Studien zur Geschichte der Frühscholastik: Gerard von Czanád”, Philosophisches Jahrbuch der Görres-Gesellschaft, XXVI, 1913, pp. 349–359.
  • Jean Leclercq, „Saint Gérard de Csanád et le monachisme”, Studia monastica, vol. XIII, 1971, pp. 13–30.
  • Germain Morin, „Un théologien ignoré du XIe siècle: L’évêque martyr Gérard de Csanad”, Revue Bénédictine, 27, 1910, pp. 515–521.
  • Előd Nemerkényi, „The Seven Liberal Arts in the Deliberatio of Bishop Gerard of Csanád”, Studi Veneziani, 42, 2001, pp. 215–23.
  • Előd Nemerkényi, „Ancient Rhetoric and the Deliberatio of Bishop Gerard of Csanád”, The Journal of Medieval Latin, Brepols Publishers, vol. 14, 2004, pp. 118–127.
  • Zeno Popescu, „San  Gerardo,  un  vescovo  veneziano  in  Oriente”, Annuario, nr. 4, 2002, pp. 85–92.
  • (http://www.geocities.com/serban_marin/popescu2002.html)
  • Şerban Turcuş, „Gerard of Csanad (980–1046) – The Theologian”, Revue Roumaine d’Histoire, tome XLIII, Janvier–Décembre , 2004, pp. 5–10.