(14 octombrie 1923, Chişinău — 16 februarie 1995, Bucureşti)
articol de Ion Pogorilovschi
Istoriograf şi hermeneut al gândirii mitice, filosof al religiilor, eseist, scriitor. A urmat Liceul „B.P. Hasdeu” din Chişinău (până în 1940), continuându-şi studiile la Bucureşti (Liceul „Gh. Lazăr”), unde familia sa se va retrage de teama ocupaţiei sovietice. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie (1942–1946), susţinându-şi lucrarea de licenţă în 1947. Profesează ca redactor la noile reviste ale epocii postbelice – Veac nou, Scânteia, Magazin, ca activist cultural (metodist, instructor) şi traducător din literatura rusă.
Gândirea lui V.K. s-a raportat permanent la orizontul atemporal al culturilor fondatoare ale umanităţii, al miturilor originare. Introduce în literatura de specialitate conceptul de mitosferă. În două dintre lucrările sale, Biserica în mitosferă (titlu înlocuit de cenzura comunistă prin Biserica în involuţie, dezavuat de autor) şi Mit, mitogeneză, mitosferă (lucrare încheiată în 1992, dar apărută postum, în 1995), V.K. defineşte mitosfera drept un „sistem de expresie absolut” al speciei umane, un sistem stabil (chiar dacă detaliile i se modifică de la o epocă la alta). Mitosfera este cea care condiţionează psihosfera, iar nu invers (modificându-se, mitosfera dictează modificările generale ale structurii psihice a speciei). În sprijinul ideii sale, V.K. recurge la Karl Jaspers, care, în Vom Ursprung und Ziel der Geschichte (1949), vorbise despre modelarea vieţii umane de către mituri. Ulterior, în Dicţionar de mitologie generală, Kernbach caracterizează mitosfera ca pe o „sferă spirituală” produsă de intelectul uman în ipostazele sale de gândire mitică, fiind expresia vocaţiei de cunoaştere prin mituri a lui homo sapiens.
Prezenţa mitului şi a posturii mitice a conştiinţei speciei este raportată, pe de o parte, la formele evoluate ale religiei, iar, pe de alta, la teoriile ştiinţifice reprezentative pentru stadiul cunoaşterii contemporane. Asemenea teorii ştiinţifice s-au impus şi acţionează în lumea de azi mai degrabă ca mituri moderne disimulate, decât ca adevăruri acreditate logico-teoretic. În acest chip sunt prezentate, bunăoară, teoria descendenţei omului din maimuţă, principiul einsteinian al vitezei luminii în vid ca viteză limită, viziunea universului organizat simetric sau armonios, teoria evoluţiei cosmice pulsatorii, a timpului reversibil, a lumilor paralele etc.
Cu masivul Dicţionar de mitologie generală (cuprinzând peste 2600 de articole în ediţia din 1989), V.K. şi-a propus să abordeze hermeneutic ideile primare din care s-a dezvoltat exerciţiul inteligenţei omeneşti şi, în consecinţă, cultura omenirii, văzută ca întreg indivizibil. Lucrarea consacră un număr important de rubrici mitologemelor şi arhetipurilor proprii spiritualităţii tradiţionale româneşti. Acestea din urmă vor fi tratate pe larg în volumul Universul mitic al românilor, apărut chiar în ziua morţii autorului.
BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ
CĂRŢI DE AUTOR
- Aspecte din literatura rusă, Bucureşti, Socec, 1931 [?].
- Enigmele miturilor astrale, Bucureşti, Editura Albatros, 1970; ed. a II-a, revăzută şi adăogită, 1973; reed. cu o postfaţă de Ion Oprişan, Bucureşti, Saeculum: Vestala, 1996.
- Miturile esenţiale. Antologie de texte cu o introducere în mitologie, comentarii critice şi note de referinţă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978; reed. Miturile esenţiale: Antologie de texte mitologice cu o introducere în mitologia generală, comentarii critice şi note istorice, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1996; cu o prefaţă de Paul Kernbach, Bucureşti, Lucman, 2001.
- Dicţionar de mitologie generală, postfaţă de Gh. Vlăduţescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1983; ed. a II-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989; reed. Albatros, 1995, 2004.
- Biserica în involuţie, Bucureşti, Editura Politică, 1984; (titlul autorului: Biserica – şi disperările noastre – în mitosfera existenţei umane sau Biserica în mitosferă).
- Universul mitic al românilor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1994; reed. Bucureşti, Lucman, 2002.
- Mit, mitogeneză, mitosferă, Bucureşti, Editura Casa Şcoalelor, 1995.
- Penumbra dedicaţilor [Memorii], Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1997.
LITERATURĂ SECUNDARĂ
CAPITOLE ÎN CĂRŢI DE AUTOR
- Iordan Datcu, Dicţionarul etnologilor români, vol 2, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1998, pp. 35–36.
- V.V. Filip, Universul colindei româneşti (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), Bucureşti, Editura Saeculum, 1999, passim.
PREFEŢE/POSTFEŢE
- Gheorghe Vlăduţescu, „Postfaţă” la Dicţionar de mitologie generală, ed. a II-a, pp. 661–665.
ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE
- Ion Pogorilovschi, „Victor Kernbach şi mitul ca «memorie metafizică»”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, I, coord. Ion Pogorilovschi, ediţie de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, pp. 303–306.
- Cornel Robu, „Kernbach Victor”, în Dicţionarul scriitorilor români, D-L, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, pp. 698–701.