A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Di Dj Do Dr Du
Dia Did Dim

Didilescu, Ion

(1906, com. Bogicea, jud. Neamţ ― noiembrie 1987, Bucureşti)

articol de Ştefan-Dominic Georgescu

Logician şi filosof. Studii liceale la Roman şi studii universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, încheiate în 1929, cu menţiunea magna cum laude. Este profesor în învăţământul secundar, până în 1941, la mai multe licee din ţară, apoi profesor şi şef de lucrări la Seminarul Pedagogic al Universităţii din Iaşi (1941–1949). Din 1945, lucrează ca asistent la Catedra de istoria filosofiei moderne a aceleiaşi universităţi, unde îşi susţine şi doctoratul, cu teza Legea în ştiinţele exacte, parţial rămasă în manuscris. Este profesor de liceu în Bucureşti (1949–1956). Deţine funcţia de director în Ministerul Învăţământului; conferenţiar la Catedra de logică a Universităţii Bucureşti (1956–1968); profesor de logică şi decan al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti (1968–1973). Este unul dintre iniţiatorii şi redactorii revistei de teoria culturii Ethos, unde publică studii pe probleme de filosofie a culturii şi a valorilor. Colaborează la volumul al IV-lea al tratatului de Istoria filosofiei contemporane, editat de Societatea Română de Filosofie, în 1939, cu studii despre E. Meyerson, L. Brunschvicg, Ed. Le Roy, neotomism şi curentele principale din psihologia şi sociologia franceză a vremii. Textele publicate aici sunt reeditate în volumul Priviri asupra filosofiei franceze contemporane. Scrie, împreună cu Petre Botezatu, o monografie, intitulată Silogistica. Teoria clasică şi interpretările moderne (1976). În ultima parte a vieţii, scrie studii de logică şi pedagogie (unele în colaborare), publicate în „Revista de filosofie”, „Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique”, „Revista învăţământului superior” ş.a. Gândirea lui I.D. se concretizează într-o operă care sintetizează rezultatele obţinute în anumite ramuri ale filosofiei, logicii, sociologiei, psihologiei şi pedagogiei. În lucrările sale de mai mare anvergură, Priviri asupra filosofiei franceze contemporane şi Silogistica. Teoria clasică şi interpretările moderne (partea I), expune sistematic curentele principale ale filosofiei franceze din secolul al XX-lea, respectiv logica aristotelică şi tradiţia logicii clasice inaugurată de aceasta. În ambele lucrări, I.D. caută o viziune de ansamblu asupra domeniilor cercetate, pledând pentru necesitatea creării unui sistem dominant care să ordoneze dezvoltările ulterioare ale gândirii logice şi filosofice. Deşi I.D. nu construieşte acest sistem, contribuţia sa constă în faptul că atrage atenţia nu numai asupra posibilităţii, dar şi necesităţii gândirii ca sistem, indiferent de domeniul acesteia de exercitare. Lucrarea Priviri asupra filosofiei franceze contemporane conţine o expunere sintetică a curentelor principale şi a filosofilor reprezentativi din Franţa secolului al XX-lea, precum şi două studii, publicate anterior şi reeditate. Intenţia lui I.D. este de a oferi o imagine a filosofiei franceze care, potrivit autorului, se afla în căutarea unui sistem care să satisfacă exigenţele spiritului francez şi nevoia de metafizică. I.D. este interesat, în prealabil, de a evidenţia şi diferenţele dintre cultura franceză şi cea germană, ultima fiind caracterizată, începând cu idealismul romantic, de o sciziune între ştiinţă şi filosofie. Primul dintre cele două studii care încheie lucrarea, intitulat „La o răscruce a culturii”, valorifică ideea diferenţelor naţionale, cu accent pe cultură. Pericolul totalitarismului, scrie el, este încătuşarea gândirii libere, individuale, fapt care poate conduce la sacrificarea adevărului însuşi. Lucrarea Silogistica. Teoria clasică şi interpretările moderne (în care a semnat prima parte, despre silogistica tradiţională) este o expunere sistematică a silogisticii clasico-tradiţionale şi moderne, atât a celei asertorice, cât şi a celei modale. Lucrarea este o monografie care sintetizează contribuţiile autorilor români şi străini în domeniul silogisticii. Dacă partea a doua este o reconstrucţie, ce presupune intervenţia creatoare substanţială a autorului, prima parte este o reconstituire a contribuţiilor aduse de diverşii autori şi o sinteză a acestora.

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Priviri asupra filosofiei franceze contemporane, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1939;
  • Logica. Manual pentru licee de pedagogie (în colaborare cu V. Pavelcu), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1967;
  • Silogistica. Teoria clasică şi interpretările moderne (în colaborare cu P. Botezatu), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.

TEZA DE DOCTORAT

  • „Legea în ştiinţele exacte. II. Contribuţiuni epistemologice asupra legii” [text extras din teza de doctorat, sub îngrijirea lui Marin Diaconu], Viaţa românească, vol. 101, nr. 6–7, 2006, pp. 223–240;
  • „Legea în ştiinţele exacte” [capitolele III şi V; text extras din teza de doctorat, sub îngrijirea lui Marin Diaconu], Revista de filosofie, tom LIII, nr. 3–4, 2006, pp. 672–693, cu o prezentare de Marin Diaconu, p. 671.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „Priviri asupra filosofiei franceze contemporane”, în Istoria filosofiei moderne, vol. IV, Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1939.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  •  „Sur le tiers exclus chez Aristotle”, Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique, nr. 1, 1972;
  • „Asupra sensului posibilului în logica modală clasică”, Revista de filosofie, nr. 4, 1977;

LITERATURĂ SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE 

  • Ştefan-Dominic Georgescu, „Logică şi istoria filosofiei la Ion Didilescu”, în Studii de istorie a filosofiei româneşti, I, coord. I. Pogorilovschi, ed. de Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei, 2006, pp. 254–256.
  • Petru Ioan, „Syllogistica perennis”, Revista de filosofie, nr. 4, 1977;
  • Dragan Stoianovici, „Bogăţia şi actualitatea silogisticii”, Revista de filosofie, nr. 4, 1977;

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Marin Diaconu, „Între logică şi responsabilitate filosofică. 100 de ani de la naşterea logicianului Ion Didilescu”, Viaţa românească, vol. 101, nr. 6–7, 2006, pp. 220–223.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Ştefan-Dominic Georgescu, „Ion Didilescu”, în Istoria logicii româneşti, coord. Al. Surdu şi Dragoş Popescu, Bucureşti, Editura Tehnică, 2006, pp. 685–688.