A B C D E F G H I J K L M N O P R S T V X Z
Bă Bi Bl Bo Br Bu

Blaga, Iosif

(1 iulie 1864, Lancrăm — 2 iunie 1937, Braşov)

articol de Titus Lates

Estetician, pedagog şi psiholog. A urmat (1884–1887) cursurile seminarului teologic din Sibiu şi Cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta (1887–1891), după care a obţinut doctoratul în filosofie cu o teză în limba maghiară despre Problema atenţiei din punct de vedere psihologic şi pedagogic (1891). Din 1891, profesor de latină, maghiară, germană, geografie fizică şi geografie politică la gimnaziul românesc din Braşov, ajungând directorul acestuia după  moartea lui Virgil Oniţiu. Senator în primul parlament al României Unite. În 1924 a fost învestit în funcţia de protopop al Braşovului. A participat la acţiunile ASTREI, a tipărit anuarele Liceului „Andrei Şaguna”, a îndeplinit funcţia de secretar al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român (1901–1912). Din 1895, I.B. a început să predea la liceul braşovean un curs de Teoria dramei şi să se facă prezent în presa vremii cu dezbateri privind principiile de artă şi morală. Conceput iniţial pentru a prezenta materia de studiu a clasei a VII-a, cursul a devenit un amplu tratat cu ambiţii sistematice, prima lucrare românească de proporţii consacrată problemelor de estetică a literaturii dramatice: Teoria dramei, cu un tractat introductiv despre frumos şi artă (1898). Sursele ei sunt preponderent germane: G. Th. Fechner, Kirschmann, J. Volkelt, Ed. von Hartmann, Robert Zimmermann, dar şi Taine (citat după ediţia germană) ş.a.

Concepţia lui I.B. se încadrează în curentul „psihologizant” reprezentat de Fechner şi Volkelt. Teoriile sale estetice se fundamentează în cea mai mare parte pe psihologie. În prezentarea principalelor genuri de poezie dramatică – tragedia, „drama proprie” şi comedia –, I.B. aplică metoda inductivă, exemplele teoretice ce-i vor folosi la generalizările fiind: Macbeth, pentru tragedie, Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I. L. Caragiale, pentru comedie, şi Stâlpii societăţii de Henrik Ibsen, pentru dramă. Analiza condiţiilor comicului şi a dramei este urmată de consideraţii asupra tehnicii dramei, asupra compoziţiei, stilului, asupra originii şi dezvoltării istorice a acesteia. Într-o perioadă interesată în mod special de teatrul antic şi de drama romantică franceză, I.B. aduce cultul lui Shakespeare şi ideile germane contemporane, fără a uita însă elementele din literatura naţională şi folclor. La apariţie, lucrarea a fost întâmpinată pozitiv de Andrei Bârseanu, Mihail Dragomirescu şi D. C. Ollănescu-Ascanio, dar a dat naştere şi la observaţii critice din partea profesorului braşovean Ghiţă Pop, căruia autorul i-a dat o replică documentată şi argumentată în amplul articol „Din estetica tragicului” (1900). Preocupările lui I.B. pentru psihologie s-au materializat prin publicarea unui manual de Analize psichologice (1902).

BIBLIOGRAFIE PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Teoria dramei, cu un tractat introductiv despre frumos şi artă, Braşov, Editura Autorului, 1899;
  • Din estetica tragicului, Sibiu, Tip. Arhidiecezană, 1900;
  • Teoria dramei. Cu un tractat introductiv despre frumos şi artă, ed. îngrijită, studiu introductiv, note şi glosar de Serafim Duicu, Craiova, Scrisul Românesc, 1995.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII DE CULTURĂ

  • „Morala şi schiţele d-lui Hodoş”, Tribuna poporului, 1897, nr. 193, pp. 1018–1019; nr. 195, pp. 1030–1031;
  • „Discuţiune asupra unor principii de artă şi morală”, Tribuna poporului, 1897, nr. 215, pp. 1136–1139;
  • „Psichologia voinţii. Determinismul etic”, Transilvania, anul XXXIII, nr. 2, 1902, pp. 49–59;
  • „Ceva despre Psichologia plăcerii estetice”, Familia, 1902, pp. 446–448, 455–459;
  • „Principiile artei moderne”, Transilvania, anul XXXV, 1904, pp. 202–217;
  • „Despre gust”, Familia, 1904, pp. 481–482, 494–495, 505–506.

LITERATURĂ SECUNDARĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor, Bucureşti, Editura Tineretului, 1965, pp. 107–108;
  • Vicu Mândra, Clasicism şi romantism în dramaturgia românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, pp. 98–99.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE

  • Florin Faifer, „Iosif Blaga”, în Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979, pp. 104–105.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII DE CULTURĂ

  • Mihail Dragomirescu, „Dr. Iosif Blaga: Teoria dramei”, Convorbiri literare, Anul XXXIII, nr. 10, 1899, pp. 597–598;
  • Gheorghe Lăzărescu, „Iosif Blaga – o primă teorie românească a dramei”, România literară, Anul V, nr. 51, 1972, p. 8.
  • D. C. Ollănescu-Ascanio, „Raport prezentat Academiei Române în sesiunea generală trecută (despre Teoria dramei)”, Familia, 1900, p. 464;
  • Ghiţă Pop, „I. Blaga, Teoria dramei”, Convorbiri literare, anul XXXIII, 1899, nr. 10, pp. 877–893; nr. 11, pp. 1053–1055; Tribuna, 1900, pp. 220–232;
  • Grigore Traian Pop, „Iosif Blaga”, Ramuri (Craiova), Anul VII, nr. 12 (90), 1971, p. 15;